Contract de asigurare. Pact comisoriu de grad IV instituit pentru neplata primelor de asigurare. Plata unor prime de asigurare efectuate de asigurat după momentul în care a operat pactul comisoriu. Natura juridică a unor astfel de plăţi şi efecte.
Stipularea de către părţi a unui pact comisoriu de grad IV are ca efect încetarea de plin drept a contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor pentru care a fost instituit, astfel că partea inocentă poate invoca în orice moment pactul comisoriu prevăzut în contract pentru a se constata încetarea acestuia şi a se apăra de pretenţiile contractuale ale părţii în culpă. În speţă, faptul că reclamantul a efectuat plata unor prime de asigurare după momentul în care a operat pactul comisoriu ce a avut ca efect încetarea contractului nu poate conduce la concluzia că părţile au fost de acord să menţină relaţiile contractuale, câtă vreme nu există nicio manifestare de voinţă în acest sens a părţii inocente, şi nici nu se poate reţine că s-au încheiat alte relaţii contractuale între părţi, neexistând vreo dovadă în acest sens. Prin urmare, plăţile efectuate cu titlul de prime de asigurare după încetarea contractului sunt plăţi nedatorate, astfel că reclamantul poate solicita restituirea acestora, însă nu poate cere obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiilor contractuale prin plata indemnizaţiei de asigurare, întrucât contractul dintre părţi a încetat în virtutea pactului comisoriu de grad IV invocat în apărare de către pârâtă.
(Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, sentinţa civilă nr. 7190/15.12.2009 pronunţată în dosarul nr. 7828/190/2007)
Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa s-o oblige pe aceasta la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând prejudiciul suferit de reclamant în accidentul rutier din data de 18.02.2006 în loc. Z, prin avarierea autoturismului marca Renault Clio, asigurat pentru avarii şi furt potrivit poliţei de asigurare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată reclamantul că în data de 03.11.2003 a încheiat cu pârâta contractul de asigurare având ca obiect asigurarea autoturismului marca Renault Clio, acesta achitându-şi cu regularitate ratele trimestriale, aşa cum rezultă din adresa pârâtei nr. 2318/14.05.2007. Aceste rate trebuiau achitate până la data de 3 a primei luni din fiecare trimestru, în sumă de 114 euro, reclamantul ajungând cu plata până la data de 31.12.2005. În data de 03.01.2006 ar fi trebuit să achite din nou rata de 114 euro, însă din cauza sărbătorilor a uitat, plătind suma pe la începutul lunii februarie.
În data de 18.02.2006, în loc. Z, reclamantul aflându-se la volanul autoturismului asigurat a derapat şi a lovit maşina, condiţii în care s-a adresat pârâtei solicitând să i se întocmească dosar de daună şi să i se plătească despăgubirea.
În data de 01.03.2006, după ce reprezentanţii asigurătorului au studiat dosarul au ajuns la concluzia că nu-i datorează banii pentru asigurare şi că suma de 401,91 lei (echivalentul celor 114 euro plătiţi în februarie) trebuie să i se restituie.
În data de 29.09.2006 reclamantul a primit adresa nr. 2070, prin care a fost informat că se respinge solicitarea sa de plată a sumei de 9.000 lei cu titlu de despăgubiri, întrucât la data de 18.02.2006 poliţa de asigurare nu mai era valabilă.
Referitor la contravaloarea reparaţiilor, menţionează reclamantul că nu a păstrat chitanţele, dar evaluarea pagubei se poate face în baza actelor oficiale încheiate la acea dată.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 13.2 din condiţiile contractuale generale.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar un înscris (f. 43), prin care a arătat că reclamantul nu a respectat prevederile contractuale privitoare la plata ratelor (primelor de asigurare) la termenele stabilite în poliţă, sens în care acesta s-a reziliat de drept, fapt ce a generat restituirea la data de 01.03.2006 a sumei de 401,91 lei, achitată de acesta în data de 17.02.2006, aferentă ratei din data de 4.08.2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :
Relaţiile contractuale dintre părţi sunt guvernate de prevederile contractului încheiat între ele, în considerarea principiului pacta sunt servanda (contractul este legea părţilor), reglementat de art. 969 Cod civil.
Astfel, art. 13 clauza 13.2. alin. (1) din contractul încheiat între părţi prevede că în cazul ratelor datorate de asigurat cu titlul de primă, dacă nu sunt plătite în termen de maxim 20 zile calendaristice de la datele scadente prevăzute în poliţă, ambele părţi consideră contractul de asigurare suspendat de drept fără vreo notificare prealabilă şi fără restituirea primelor plătite, începând cu ora 0000 a zilei următoare expirării termenului de păsuire, pentru o perioadă de 15 zile.
La ultimul alineat al aceleaşi clauze se stipulează faptul că dacă în cursul dacă în cursul celor 15 zile de suspendare asiguratul nu solicită repunerea în vigoare a poliţei şi nu îndeplineşte relativ condiţiile menţionate la literele a, b, c, contractul de asigurare se reziliază de drept, fără vreo notificare prealabilă şi fără restituirea primelor plătite.
Analizând clauzele contractuale menţionate, se observă că părţile au instituit un pact comisoriu de grad IV în ipoteza în care prima de asigurare nu era achitată de reclamant în termen de 35 de zile de la data scadenţei acesteia ( 20 zile termen de graţie + 15 zile în care opera suspendarea contractului).
Aşa cum rezultă din graficul de la fila 44 depus de pârâtă, prima de asigurare scadentă la data de 04.08.2004 în cuantum de 114 euro nu a fost achitată de reclamant decât după o întârziere de peste trei luni (mai exact, la data de 10.11.2004), situaţie în care termenul de 35 de zile în care se putea efectua plata primei cu menţinerea în vigoare a contractului de asigurare a fost cu mult depăşit.
În aceste condiţii pactul comisoriu de grad IV stipulat în contractul încheiat de părţi a determinat rezilierea contractului având drept consecinţă neasumarea de pârâtă pe viitor a riscului pentru care a fost încheiată poliţa de asigurare.
Prin urmare, plăţile efectuate după octombrie 2004 erau de fapt plăţi nedatorate întrucât între părţi nu mai exista un contract valabil, acesta fiind reziliat în temeiul clauzei 13.2, iar o nouă relaţie contractuală între reclamant şi pârâtă cu privire la asigurarea CASCO a autoturismului cu nr. de înmatriculare XYZ nu a fost dovedită prin alt mijloc de probă (altă poliţă, alt contract de asigurare, etc.).
Mai mult, nici după data de 18.08.2005, reclamantul nu a mai efectuat cu regularitate plata primelor de asigurare, situaţie în care se impune concluzia că pactul comisoriu de ultim grad instituit prin clauzele contractuale a devenit oricum aplicabil în septembrie 2005, fapt ce a condus la încetarea contractului din culpa reclamantului care nu a respectat obligaţiile contractuale ce îi reveneau.
Plata unei prime de asigurare în data de 17.02.2006 nu este de natură a repune în vigoare contractul astfel reziliat şi nici nu poate conduce la concluzia că între părţi ar fi intervenit vreun alt contract de asigurare cu acelaşi obiect.
De altfel, printr-o coincidenţă mai mult sau mai puţin întâmplătoare, plata primei invocată de reclamant a fost efectuată cu numai o zi înainte de accidentul suferit de autoturismul asigurat, în contextul în care data producerii accidentului a fost probată doar prin procesul-verbal întocmit de organul de poliţie pe baza declaraţiei reclamantului, în accident fiind implicat doar autoturismul acestuia.
1
