Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000, în principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuziva, cu conditia ca acest lucru sa se faca în baza unui motiv întemeiat prevazut si în contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanta retine ca motivul întemeiat prevazut în contractele supuse analizei este acela al „intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara”. Prin „motiv prevazut în contract”, în sensul legii, se întelege o situatie clar descrisa, care sa ofere clientului posibilitatea sa stie, de la început, ca, daca acea situatie se va produce, dobânda va fi marita. Totodata, motivul trebuie sa fie suficient de clar aratat ca, în eventualitatea unui litigiu în legatura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanta sa poata verifica daca acea situatie, motiv de marire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata încât consumatorul sa poata anticipa ca daca o anumita situatie intervine, o anumita consecinta se produce.(sentinta civila nr. 9940/16.12.2009)
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 28.09.2009, sub nr. de dosar 17830/300/2009, reclamantul I.H. a solicitat instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa se anuleze clauza cuprinsa în art. 3, lit. d din sectiunea „Conditii speciale ale conventiei” din conventia de credit nr. 0104178/07.06.2007 ca fiind abuziva, anularea noului plan de rambursare si revenirea la planul de rambursare initial, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1580 euro platite suplimentar în baza noului plan de rambursare, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor platite suplimentar, continuarea conventiei de credit astfel modificate, cu acordarea cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamantul a învederat faptul ca la data de 07.06.2007 s-a încheiat între pârâta si acesta conventia de credit numarul 0104178 având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 72.000 de euro, pentru o perioada de 360 de luni cu o dobânda curenta fixa de 5,95% pe an. Reclamantul a sustinut ca începând cu luna a cincea din perioada de rambursare, rata lunara a crescut în mod nejustificat si semnificativ la suma de 574, 12 euro. Practic, a mentionat reclamantul, în acest fel dobânda de 5,95% pe an a crescut la 7,45% pe an, desi a fost negociata ca fiind fixa. A mai invocat faptul ca aceasta modificare unilaterala de dobânda i-a fost comunicata în sensul ca se datoreaza “atât costurilor bancare directe cu aproximativ 1%, cât si a costurilor bancare indirecte” si ca s-ar fi realizat în temeiul art. 3 lit. d din contract, care, în opinia sa, este o clauza abuziva pentru ca, desi dobânda a fost negociata ca fiind fixa, banca si-a rezervat dreptul de a modifica structura dobânzii curente în cazul aparitiei unor schimbari pe piata monetara. Caracterul abuziv al acestei clauze rezulta, în opinia reclamantului, din faptul ca acesta nu a fost negociata de parti, contractul fiind un tipizat folosit de banca, iar creditorul are în acest mod posibilitatea de a modifica nivelul dobânzii, în conditiile în care nu se indica niciun criteriu care sa permita debitorului sa verifice daca majorarea era necesara. În acest sens, reclamantul a mentionat ca daca dobânda ar fi fost variabila, tot ar fi trebuit calculata prin referinta la indicele EURIBOR mai ales ca acesta a cunoscut o descrestere constanta începând cu anul 2007.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 969 C.civ., dispozitiile din legea 193/2000, art. 969 C.civ.
În sustinere, reclamantul a depus, conform art.112 din C.proc.civ, înscrisuri în copii certificate de conformitate cu originalul.
În conformitate cu dispozitiile art. 15 lit. j din legea 146/1996 si art.1 alin.2 din OG. nr. 32/1995, cererea a fost scutita de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar
Pârâta a depus întâmpinare, în conformitate cu art. 115 si urmatoarele din C.proc.civ., prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata ca nefondata.
În fapt, pârâta a subliniat ca a avut un motiv întemeiat pentru cresterea costurilor contractuale determinate direct de majorarile înregistrate la costurile de refinantare, iar în plus, a actionat cu buna credinta. Acest din urma aspect a precizat ca rezulta din faptul ca exista o justificare a majorarii dobânzii, precum si din faptul ca, desi nu avea obligatia de notifica debitorul, totusi l-a anuntat despre majorare. A mai invocat aspectul ca dispozitiile art.4 alin.1 lit. a din legea 193/2000 permit unui furnizor de servicii financiare sa modifice rata dobânzii platibile de un consumator fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie întemeiata. În ceea ce priveste lipsa negocierii clauzelor contractuale, pârâta a aratat ca reclamantul avea posibilitatea sa refuze semnarea contractului. Referitor la comunicarea catre reclamant a noii dobânzi, pârâta, a sustinut ca, desi nu avea obligatia legala în acest sens, totusi a efectuat acest demers.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 969, 982 C.civ., legea 193/2000.
În aparare, în conformitate cu dispozitiile art. 116 C.proc.civ., pârâta a depus înscrisuri în copii certificate de conformitate cu originalul.
La termenul din data de 14.12.2009, în conformitate cu dispozitiile art. 167 C.proc.civ., considerându-le utile pertinente si concludente solutionarii litigiului, instanta a încuviintat partilor proba cu înscrisuri, acestea fiind depuse la dosar în copie certificata pentru conformitate cu originalul.
Analizând ansamblul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 07.06.2007, între pârâta, în calitate de creditoare, si reclamant, în calitate de debitor, a fost încheiata conventia de credit nr. 0104178 având ca obiect acordarea unui credit în cuantum de 72.000 de euro rambursabil în 360 de luni. Conform clauzelor din rubrica “Conditii speciale ale conventiei”, împrumutul a fost acordat la o dobânda curenta fixa de 5.95% pe an, iar dobânda anuala efectiva a fost stabilita la valoarea de 6.98%. Potrivit punctului 3 lit.d din aceeasi rubrica, banca si-a rezervat dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicând împrumutatului noua structura a ratei dobânzii. Rata dobânzii astfel modificata urma a se aplica de la data comunicarii (fila nr. 17).
Din planul initial de rambursare credit depus la dosar, rezulta ca rata lunara a fost stabilita la suma de circa 475 euro, iar din planul de rambursare întocmit dupa majorarea dobânzii, adica începând cu luna noiembrie 2007, rata lunara a ajuns la suma de 547 euro (fila nr. 33).
Pârâta recunoaste în întâmpinare ca aplicând punctul 3 lit.d din Conditiile speciale ale conventiei a majorat dobânda de la 5.95 % pe an la 7,45% pe an.
În conformitate cu art. 4 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între comercianti si consumatori, clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor contractante. De asemenea, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vânzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Totodata, potrivit art.1 lit. a din anexa legii 193/2000 defineste clauza abuziva ca fiind aceea care da dreptul comerciantului sa modifice unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv întemeiat.
Instanta constata ca dispozitia de la punctul 3 lit.b din rubrica Conditiile speciale din contractul de credit este o clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul, deoarece face parte dintr-un contract standard utilizat de banca. În aceste sens, instanta considera ca nu este de natura a schimba aceasta concluzie argumentarea pârâtei ca debitorul a declarat expres la încheierea conventiei ca a luat cunostinta si accepta drepturile si obligatiile ce le revin conform clauzelor Conditiilor speciale si Conditiilor generale ale contractului. Mai mult, potrivit art. 4 alin.3 din legea 193/2000, pârâta trebuia sa dovedeasca ca aceasta clauza preformulata a fost negociata direct cu consumatorul.
Instanta apreciaza ca aceasta clauza pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul ca ofera pârâtei petente dreptul discretionar de a revizui rata dobânzii curente, fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul, acesta urmând a fi doar înstiintat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000, în principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuziva, cu conditia ca acest lucru sa se faca în baza unui motiv întemeiat prevazut si în contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanta retine ca motivul întemeiat prevazut în contractele supuse analizei este acela al „intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara”. Prin „motiv prevazut în contract”, în sensul legii, se întelege o situatie clar descrisa, care sa ofere clientului posibilitatea sa stie, de la început, ca, daca acea situatie se va produce, dobânda va fi marita. Totodata, motivul trebuie sa fie suficient de clar aratat ca, în eventualitatea unui litigiu în legatura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanta sa poata verifica daca acea situatie, motiv de marire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata încât consumatorul sa poata anticipa ca daca o anumita situatie intervine, o anumita consecinta se produce.
Motivul „unei schimbari semnificative pe piata monetara” nu îndeplineste aceasta conditie, astfel ca, în eventualitatea unui litigiu, nu numai ca nu se poate aprecia daca este întemeiat sau nu, dar nici macar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, daca s-a produs, fiind de netagaduit ca piata financiara evolueaza diferit în functie de indicele la care se raporteaza. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar în favoarea împrumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit.
Cu toate acestea, chiar daca s-ar accepta ca fiind îndeplinita conditia „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul sa aiba libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este însa prevazuta în contractele de fata, astfel ca, indiferent de alte consideratii, clauza analizata este abuziva.
În privinta bunei credinte invocata de pârâta, instanta precizeaza ca pârâta a actionat cu rea credinta, utilizând aceasta clauza contractuala pentru a modifica rata dobânzii stabilita la rândul sau ca fiind fixa conform punctului 3 lit.a din sectiunea Conditii speciale ale conventiei desi punctul 13.1 din sectiunea Conditii generale ale conventiei, prevede ca orice modificare a clauzelor conventie se va efectua prin act aditional semnat de parti. In consecinta, pârâta a încalcat cu buna stiinta dispozitiile contractului de credit pentru ca modificarea dobânzii se putea realiza doar prin acordul partilor prin act aditional la contract în conformitate cu art. 969 din C.civ. care prevede ca au putere de lege între parti contractele legal facute.
Instanta subliniaza ca posibilitatea creditorului de a modifica unilateral nivelul dobânzii în cazul aparitiei unei schimbari majore pe piata monetara este de natura a crea un dezechilibru major între partile contractului pentru ca nu este prevazut în contract nici un element de referinta care sa permita cuantificarea acestor schimbari si care astfel sa permita debitorului sa calculeze daca majorarea este necesara si proportionala cu scopul urmarit de creditor.
Dispozitiile art.4 din legea nr. 193/2000 si ale art. 1 lit. a din anexa acestui act normativ sunt imperative si ocrotesc un interes general anume acela de a se proteja consumatorii împotriva clauzelor abuzive mentionate în contractele comerciale si, prin urmare, încalcarea acestor norme este sanctionata cu nulitatea absoluta
În concluzie, instanta constata ca fiind abuziva clauza cuprinsa în art. 3 lit. d sectiunea „Conditii speciale” a conventiei de credit nr. 0104178/07.06.2007 si va constata nulitatea acesteia. În temeiul principiului ca nulitatea actului juridic principal atrage si nulitatea actului secundar, instanta va anula noul grafic de rambursare emis, începând cu 20.11.2007 (pentru ca, în conformitate cu mentiunile din cuprinsul acestuia, acesta este data de la care începe sa produca efecte fata de reclamant) si va obliga pârâta la restituirea catre reclamant a echivalentului în lei al sumei de 1580 euro achitate de acesta pe perioada 20.11.2007 si pâna la data de 20.07.2009.
În ceea ce priveste capatul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la continuarea conventiei de credit în forma modificata, instanta apreciaza ca acesta nu se mai subsumeaza dispozitiilor Legii nr. 193/2000, în sensul ca ar putea duce la concluzia unei obligatii impuse pârâtei în orice conditii, or aceasta ar însemna încalcarea principiului libertatii contractuale, pârâta nemaiavând posibilitatea rezilierii pentru un motiv intervenit ulterior.
Potrivit dispozitiilor art. 274 C.proc.civ., fata de solicitarea reclamantului, constatând ca în cauza au fost dovedite cheltuielile avansate de reclamant pentru sustinerea prezentului litigiu, fata de caderea în pretentii a pârâtei în raport de solutia pronuntata, instanta o va obliga la plata catre reclamant a sumei în cuantum de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
