Contract de depozit. Asigurarea condiţiilor de păstrare a mărfii perisabile.
Într-un contract de depozit pentru marfă perisabilă, neexecutarea obligaţiilor asumate, prin neasigurarea temperaturii optime de conservare, printr-o ventilaţie defectuoasă şi folosirea unui sistem de decongelare neperformant, atrage culpa depozitarului pentru prejudiciul produs deponentului ca urmare a alterării produsului aflat în depozit.
La 01.11.1997, între S.C. CME S.R.L. şi S.C. O S.A. s-a încheiat un contract având ca obiect prestarea de către secundus a unor servicii de depozitare, manipulare şi gestionare de peşte congelat, la nivelul capacităţii spaţiului său frigorific.
Una dintre obligaţiile asumate de depozitarul S.C.O S.A. a fost cea a asigurării conservabilităţii mărfii preluate prin recepţia cantitativă şi calitativă.
Reclamanta S.C. CME S.R.L. susţine că potrivit normelor legale în vigoare la acea dată (Legea sanitar-veterinară nr. 60/ 1974 modificată prin Legea nr. 75/ 1991), depozitarea peştelui congelat trebuia să se realizeze la o temperatură situată între – 18* C şi – 15*C, asigurarea acestei temperaturi condiţionând valabilitatea produsului alimentar, pe termenul stabilit şi declarat de producător, atestat prin documentele sanitar-veterinare însoţitoare.
Aceste cerinţe nu au fost, potrivit opiniei reclamantei, îndeplinite de către societatea pârâtă, fapt care a dus la deprecierea unei cantităţi importante de peşte livrat către consum şi retras ulterior de pe piaţă.
Expertiza judiciară efectuată în conformitate cu obiectivele stabilite de părţi a arătat că peştele – macrou congelat – a corespuns standarelor sanitar-veterinare la data intrării în ţară ca urmare a efectuării importului de către reclamantă, fiind declarat bun pentru consumul uman, astfel cum rezultă din certificatele emise de organele de stat abilitate în acest sens. Art. 2 din Ordinul M.A.A. nr. 12/ 26.02.1993 prevede că pentru admiterea la import a peştelui gras (n.n. ca în speţă) se stabileşte o condiţie de vechime – ca termen de valabilitate – de max. 3 luni, calculată de la data congelării, vechimea stabilită fiind condiţionată de asigurarea temperaturii de conservare a cărnii congelate de min. – 18* C.
Întregul material probator susţine răspunsurile date de expertiza obiectivelor propuse, fiind dovedită culpa exclusivă a pârâtei în neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract, care prin neasigurarea temperaturii optime de conservare, printr-o ventilaţie defectuoasă şi folosirea unui sistem de decongelare neperformant a determinat alterarea produsului aflat în depozit. Alterarea produsului nu s-a realizat ca urmare a unei eventuale infestări cu parazitul Anisakis, întrucât acesta este distrus prin menţinerea peştelui la temperatura recomandată.
În raport de aceste considerente, acţiunea reclamantei va fi admisă.
(sentinţa civilă nr. 358 COM/ 17.02.2000, definitivă conform deciziei civile nr.523/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)
