Tribunalul Bucureşti
Secţia a VI a Comercială
Decizia relevantă trimestrul II 2011
1. Contract de furnizare servicii de televiziune prin cablu.
– Cod civil – art. 998-999; Cod procedura civila – art. 129, 312 alin. 5
In baza principiului rolului activ instanta trebuia sa ceara lamuriri cu privire la temeiul juridic al cererii si sa puna in discutie calificarea juridica a acesteia, nefiind tinuta de temeiul juridic indicat de parte.
(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VI A COMERCIALĂ,
DECIZIA COMERCIALA NR. 322 din 07.03.2011)
Prin cererea înregistrată sub nr. 28343/299/2009 la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâta SC U., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să constate că este încă în fiinţă contractul nr. 97257/23.01.2008 încheiat cu pârâta, să o oblige pe pârâtă să reia furnizarea serviciilor de televiziune prin cablu, pentru o perioadă de 6 luni, pe cheltuiala acesteia, să fie obligată pârâta să îi plătească suma de 50 Euro, în echivalent lei, pentru fiecare zi de întârziere, din momentul încetării furnizării serviciilor şi până la reluarea acestora, să îi achite daune cominatorii de 500 lei, pe zi de întârziere, de la data pronunţării hotărârii şi până la executarea efectivă a obligaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contractul nr. 97257/23.01.2008, prin care aceasta se obliga să îi furnizeze servicii de televiziune prin cablu, pe o perioadă de 2 ani, în schimbul sumei de 15 lei/lună, perioadă pentru care preţul urma să rămână neschimbat.
Ulterior, în luna iunie 2009, a primit de la pârâtă o notificare, prin care era anunţat că, începând cu data de 01 iulie, urma să se schimbe tariful practicat de către pârâtă, varianta prevăzută pentru neacceptarea noului tarif fiind posibilitatea abonatului de a denunţa contractul, încălcându-se dispoziţiile contractuale.
Prin corespondenţa purtată cu pârâta, reclamantul şi-a exprimat dezacordul cu privire la modificarea tarifului şi intenţia sa de a beneficia în continuare de serviciile acesteia, în condiţiile asumate prin contract.
Cu toate acestea, pârâta a încetat furnizarea serviciilor de televiziune prin cablu către reclamant, începând cu data de 17.08.2009, această măsură fiind considerată abuzivă şi producătoare de prejudicii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ. şi OG nr. 21/1992.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (f. 4-12, 24-32).
Prin sentinta pronuntata Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins cererea privind pe reclamantul B. C., şi pe pârâta SC U., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca în speţă, se pune problema unei răspunderi contractuale, iar nu delictuale, aceasta din urmă fiind indicată de către reclamant drept cauză a cererii de chemare în judecată si cum răspunderea contractuală este specială faţă de răspunderea civilă delictuală, în speţă este aplicabil principiul specialia generalibus derogant, care nu permite analizarea culpei pârâtei pe tărâm delictual (instanţa neputând califica, din oficiu, cererea, ca fiind întemeiată pe răspunderea contractuală, întrucât ar schimba cauza acţiunii însăşi, cu încălcarea principiului disponibilităţii), cererea de chemare în judecată a reclamantului, fondată pe acest tip de răspundere, a fost respinsă de către instanţă, ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul criticand-o pentru netemeinice si nelegalitate.
In motivare a aratat ca instanta de fond nu a analizat cererea sa de chemare in judecata in ansamblul sau, din analizarea in intregime a cererii introductive rezultand in mod evident faptul ca temeiul juridic al actiunii este raspunderea contractuala.
Recursul este fondat.
Din analizarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamant rezulta fara nici un dubiu ca pretentiile reclamantului se intemeiaza pe contractul nr. 97257/23.01.2008 încheiat cu pârâta, in cuprinsul cererii facandu-se trimitere la clauzele acestui contract.
Este adevarat ca in cerere se face trimitere si la disp. art 998-999 Cod Civil insa daca avea dubii in privinta temeiului juridic, instanta de fond, in baza principiului rolului activ instituit de art 129 Cod de proc civ trebuia sa ceara reclamantului lamuriri reclamantului cu privire la acest aspect.
Mai mult, in baza principiului rolului activ instanta avea posibilitatea sa puna in discutia partilor calificarea juridica a cererii, nefiind tinuta de temeiul juridic indicat de parte.
In raport de aceste considerente, Tribunalul in baza art 312 alin. 5 Cod de proc. civ. va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, urmand ca in rejudecare, instanta cerceteze fondul cauzei in raport de temeiul juridic indicat de reclamant.
