MATERIE: DREPT CIVIL.
Contract de împrumut autentic. Titlu executoriu. Drept de retentie recunoscut în favoarea unor terti creditori. Cercetarea fondului.
DECIZIA CIVILA NR.615/01 APRILIE 2010
(DOSAR NR. 4348/271/2007)
Prin sentinta civila nr. 2007/2009, pronuntata de Judecatoria Oradea, s-a respins actiunea formulata de reclamantii S.B. si S.A., împotriva pârâtilor S.A., S.I. si T.V.I.
Reclamantii au fost obligati în solidar, sa achite pârâtului T. V. I. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca prin contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 72 din 16 ianuarie 2007 emisa de B.N.P. Gondosch Betty din Oradea, jud. Bihor, pârâtul T.V. I., în calitate de creditor, a dat cu titlu de împrumut pârâtilor S. A. si S.I., în calitate de debitori, suma de 30.000 euro, suma pe care debitorii s-au obligat sa o restituie pâna la data de 22.01.2007, cel târziu, mentionându-se ca împrumutul se face fara dobânda. Pârâtii S. s-au obligat ca, în caz de întârziere, sa achite creditorului o penalizare de 0,3%/zi, la nivelul sumei împrumutate. Prin contract partile s-au înteles ca în caz de nerespectare a clauzelor contractuale la termenul stabilit, creditorul sa poata proceda la executarea silita mobiliara sau imobiliara a debitorilor, fara sentinta judecatoreasca sau punere în întârziere, pe baza contractului de împrumut sus mentionat, care constituie titlu executoriu, conform art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale.
Pentru nerestituirea împrumutului în conditiile prevazute în contract, pârâtul T. V. I. a initiat executarea silita împotriva debitorilor S., executare ce face obiectul dosarului executional nr. 27/E/2007 al B.E.J. B. I. si vizeaza imobilul situat în O, str. O. D. nr. 11, bl. PB189, et. 3, ap. 2, jud. Bihor, înscris în CF col. nr. 3738 Sântandrei si în CF ind. nr. 5333 Sântandrei, imobil proprietatea pârâtilor S..
În ceea ce priveste imobilul mentionat, instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila nr. 9281/1999 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosar nr. 2595/1999, s-a stabilit un drept de retentie asupra imobilului în favoarea reclamantilor S. B. si S. A. pâna la plata, în solidar, de catre pârâtii S. A. si S. I. si de catre numitul S. S., a sumei de 128.083.000 lei vechi, reprezentând reactualizarea sumei de 367.000 lei vechi, din anul 1991 luna mai – septembrie 1999. Imobilul mentionat este si în prezent în retentia reclamantilor.
Afirmatia reclamantilor, ca în scopul fraudarii intereselor lor au încheiat pârâtii contractul de împrumut, urmarindu-se ca prin executarea silita pornita de pârâtul T. V. I. pentru recuperarea împrumutului nerestituit la termen de catre pârâtii S., reclamantii S. sa fie de fapt deposedati de imobilul pe care îl au în retentie nu a fost primita de catre instanta.
Din probele administrate în cauza, arata instanta de fond, nu se poate retine ca încheierea contractului de împrumut sus mentionat s-a facut în scopul de a frauda interesele reclamantilor, nefiind dovedita reaua credinta a pârâtilor la încheierea acestui contract, în conditiile în care buna credinta a partilor contractante se prezuma.
S-a aratat ca institutia juridica a dreptului de retentie nu se poate confunda cu institutia dreptului de proprietate si ca nimic nu îl împiedica pe proprietarul bunului ce face obiectul dreptului de retentie, sa încheie contracte de împrumut sau chiar sa înstraineze direct acest bun unor alte persoane. Dreptul de retentie, mentioneaza instanta de fond, poate fi opus tuturor creditorilor debitorului, indiferent ca sunt chirografari, ipotecari sau privilegiati si, mai mult, este opozabil nu numai proprietarului initial al lucrului, dar si proprietarului subdobânditor.
În aceste conditii, instanta a considerat ca sunt întemeiate exceptiile invocate de pârâtul T. V. I.prin întâmpinare, întrucât reclamantii nu au calitatea procesuala activa sa invoce nulitatea absoluta a unui contract la care nu au fost parte si nu au nici interesul de a invoca nulitate absoluta a contractului de împrumut, în conditiile în care acest contract nu aduce atingere dreptului lor de retentie, drept pe care continua sa îl pastreze.
Instanta a considerat ca actiunea reclamantilor este neîntemeiata, în conditiile în care, la încheierea contractului de împrumut, nu se poate retine intentia pârâtilor de a frauda interesele reclamantilor, cu atât mai mult cu cât pârâtii puteau sa încheie direct si în mod valabil un contract de vânzare – cumparare a imobilului, fara a avea nevoie pentru aceasta de simularea unui împrumut, urmat de o executare silita.
Împotriva acestei hotarâri au declarat apel reclamantii – apelanti S. B. si S. A., prin care au solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotarârii atacate si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
Prin decizia civila nr.330/A din 20 noiembrie 2009, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantii S. B. si S. A., în contradictoriu cu intimatii S.A. si S.I., si T.V.I., împotriva sentintei civile nr.2007 din 16 mart.2009, pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a pastrat-o în totalitate.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca, prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Oradea, reclamantii S. B. si S. A. au solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de împrumut autentificat sub nr. 72 din data de 16.01.2007, de notarul public Gondosch Betty, încheiat între pârâti pentru cauza falsa ori ilicita, scopul încheierii contractului fiind fraudarea intereselor lor, sub aspectul dreptului de retentie pe care îl detin asupra imobilului cu care s-a garantat împrumutul.
Solutia instantei de fond, de admitere a exceptiilor invocate de pârâtul T.V.I. s-a apreciat de instanta de apel, ca fiind corecta, retinându-se ca, nulitatea absoluta a contractului, pentru oricare dintre cauzele de nulitate absoluta, poate fi invocata de orice persoana care are interes.
Având in vedere insa conditiile de exercitiu ale actiunii civile, mai exact conditia interesului, prin care se întelege folosul practic urmarit de cel care recurge la actiunea civila, rezulta ca nulitatea absoluta nu poate fi invocata decât de o persoana care justifica un interes propriu, în legatura cu cauza nulitatii absolute a actului juridic respectiv. Asadar desi nulitatea absoluta ocroteste un interes general, un asemenea interes, a retinut instanta de apel, nu exclude existenta si a unui interes individual.
Instanta de apel a apreciat ca, nu poate fi primita sustinerea apelantilor ca interesul lor este justificat de dreptul de retentie pe care îl detin asupra imobilului cu care s-a garantat contractul de împrumut si care, în situatia finalizarii executarii silite imobiliare s-ar pierde, aceasta întrucât pe de o parte dreptul de retentie ca drept real, este opozabil fata de tertii straini de raportul juridic care l-a prilejuit. El poate fi opus nu numai creditorilor chirografari ai titularului lucrului, ceea ce este normal, dar si creditorilor privilegiati si ipotecari privind lucrul respectiv ale caror privilegii s-au nascut ulterior intrarii lucrului în detentia retentorului, mentionându-se însa si faptul ca dreptul de retentie confera o simpla detentie precara, deci nu o posesie.
În acest context,tribunalul a retinut ca în mod corect a apreciat instanta de fond ca nejustificând un interes, reclamantii nu detin calitate procesuala activa în a cere anularea contractului de împrumut încheiat între pârâtii S.A. si S.I. în calitate de împrumutati si T.V.I. în calitate de împrumutator, autentificat sub nr. 72 din data de 16.01.2007, de notarul public G.B.
Cât priveste sustinerea apelantilor ca se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, pe motiv ca judecatorul fondului a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si exceptia lipsei interesului, dar s-a referit si la fondul cauzei, desi solutia de admitere a exceptiilor face inutila si chiar împiedica solutionarea fondului,instanta de apel a apreciat-o nefondata, aceasta întrucât dispozitivul unei hotarâri se interpreteaza prin prisma considerentelor, iar simpla lecturare a acestora releva ca judecatorul a înteles sa solutioneze cauza pe exceptie si nu pe fond.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, tribunalul a respins apelul declarat de apelantii S. B. si S.A. împotriva sentintei civile nr.2007 din 16 mart.2009, pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a pastrat-o în totalitate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs S. B. si S. A., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotarârii instantei de fond si de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, iar în subsidiar, reapreciind materialul probator, admiterea cererii de chemare în judecata, recurentii invocând urmatoarele motive:
-nu este posibila retinerea lipsei calitatii procesuale active în a invoca nulitatea absoluta a conventiei de împrumut, ambele instante confundând regimul juridic al nulitatii absolute cu cel al nulitatii relative;
-invocarea nulitatii absolute poate fi invocata de orice persoana interesata, si nu doar de o persoana direct prejudiciata ca în cazul nulitatii relative;
-în ceea ce îi priveste pe recurenti, dreptul de retentie este strict legat de persoana pârâtilor S, fiind un drept derivat din datoria pe care acestia o au fata de recurenti, iar pârâtii, desi cunosteau acest impediment, au procedat la încheierea conventiei în litigiu;
-în lipsa oricarei analizari a fondului, este evident ca solutia este casarea cu trimitere spre rejudecare;
-nu se poate considera ca motivata o hotarâre judecatoreasca prin care cererea recurentilor de a se constata nulitatea unui anumit tip de contract încheiat între parti pentru cauza ilicita este respinsa pentru ca partile puteau încheia între ele si alt tip de contract.
Intimatul pârât T.V.I., prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat si mentinerea în totalitate a deciziei si a sentintei celor doua instante, cu cheltuieli de judecata, invocând ca, criticile formulate de catre recurenti sunt nefondate, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, în conditiile în care acestia nu au nici un interes în promovarea prezentei actiuni, astfel în mod corect s-au admis exceptiile invocate si nici în ceea ce priveste fondul cauzei, arata ca actiunea reclamantilor nu este întemeiata.
Ceilalti intimati pârâti, desi legal citati nu si-au comunicat pozitia în cauza.
Examinând decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
În dezlegarea problemei de drept invocate de catre partile recurente, se impune în primul rând a se face vorbire despre un proces anterior în care au fost implicate unele dintre partile din litigiul de fata, finalizat prin sentinta civila nr.9281/1999 a Judecatoriei Oradea, hotarâre prin care s-a constatat nulitatea absoluta a conventiei intervenita între reclamantii S. B. si S. A. si respectiv pârâtii S. I. si S. A. privind vânzarea apartamentului înscris în CF nr.5333 Sântandrei, dispunându-se restabilirea situatiei anterioare cu obligarea pârâtilor la plata în solidar a sumei de 128.083.000 lei despagubiri în favoarea reclamantilor. Prin aceeasi hotarâre s-a stabilit un drept de retentie al reclamantilor cu privire la imobilul sus-indicat, pâna la plata efectiva a sumei de 128.038.000 lei.
În baza sentintei mentionate, în cartea funciara nr.5333 Sântandrei a fost înscris la data de 11 iulie 2000, dreptul de retentie în favoarea numitilor S. B. si S. A., în aceeasi coala CF fiind notata ulterior o somatie de plata având nr.27/2007 pentru suma de 30.000 EURO în favoarea numitului T. V. I.. Somatia notata în CF a fost emisa în cadrul procedurii executionale pornite în dosarul nr.27/2007 al Biroul Executorului Judecatoresc Bucurean Ioan, procedura declansata în temeiul contractului de împrumut autentificat sub nr.72 din data de 16 ianuarie 2007 de Biroul Notarului Public Gondosch Betty.
Contractul de împrumut aflat în discutie, a carui nulitate absoluta s-a solicitat a fi constatata prin cererea dedusa judecatii, a fost încheiat între pârâtii S. A. si sotia S. I., pe de o parte, respectiv T. V. I., pe de alta parte, partile contractante întelegându-se ca, în caz de nerestituire a sumei împrumutate de catre pârâtii, în cuantum de 30.000 EURO de la împrumutatorul T.V. I., acesta din urma “poate proceda la executarea silita sau imobiliara a debitorilor” pe baza contractului, care constituie titlu executoriu.
În legatura cu încheierea acestui contract, recurentii reclamanti au sustinut ca actul este lovit de nulitate absoluta, invocând ilicitatea cauzei si respectiv falsitatea cauzei actului juridic atacat, investind instanta cu solutionarea actiunii în constatarea nulitatii absolute a contractului de împrumut, invocând drept temei legal al cererii prevederile art.948-966 din Codul civil.
Ambele instante au refuzat a intra în cercetarea fondului cauzei, si anume a verifica daca într-adevar, prin încheierea actului contestat în justitie, interesele titularilor de actiune au fost fraudate, instantele anterioare marginindu-se a solutiona cererea dedusa judecatii în temeiul unor exceptii procesuale, si anume cea privind lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor, respectiv a lipsei interesului. În primul rând, este de observat ca s-a retinut lipsa calitatii procesuale active pe considerentul ca reclamantii nu au calitate de parti ale contractului atacat, concluzie total eronata în conditiile în care desfiintarea contractului s-a solicitat pentru motive de nulitate absoluta, apoi, în conditiile în care si reclamantii au înscris în CF un drept cu privire la imobilul ce face obiectul procedurii executionale pornite în baza contractului de împrumut atacat, rezulta cu puterea evidentei ca nu li se poate tagadui interesul de a declansa litigiul de fata.
Prin urmare, se impunea a fi înlaturate cele doua exceptii invocate în apararea sa de catre pârâtul în cauza, T.V.I., si de a se proceda la cercetarea actiunii în nulitatea actului juridic atacat, pe fondul acesteia, si anume a se stabili daca contractul de împrumut, a carui desfiintare se solicita, a fost încheiat prin încalcarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile sale de valabilitate, respectiv daca din perspectiva prevederilor art.966 din Codul civil, actul îndeplineste conditiile de validitate.
Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art.312 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, va admite recursul, va casa decizia tribunalului, va desfiinta sentinta judecatoriei cu trimiterea cauzei pentru o noua judecare, pe fondul cauzei, la aceeasi instanta de fond.
