DREPT CIVIL.
Contract de împrumut. Întocmirea unui înscris prin care s-a recunoscut primirea unei sume de bani predate cu titlu de împrumut prin intermediul altor persoane, înscris ce are valoarea juridica a unui contract de împrumut.
Art. 1197 alin. 2 din Codul civil
Art. 1532 din Codul civil
Art. 1584, 1576 si 1578 din Codul civil
Prin înscrisul redactat si semnat chiar de catre persoanele împrumutate s-a recunoscut atât primirea sumei de bani cât si predarea acesteia prin intermediul familiei mandatate în acest scop, ceea ce reprezinta o recunoastere a datoriei.
Înscrisul, susceptibil de a fi calificat si ca un început de dovada scrisa, în conditiile dispozitiilor art. 1197 alin. 2 din Codul civil, în mod corect s-a facut administrarea probelor testimoniale ce-au relevat existenta împrumutului, câtimea obiectului acestuia, astfel ca, rezolvarea spetei cadea sub incidenta prevederilor art. 1584 si 1578 din Codul civil, cu aplicarea gresita a carora instanta de apel a retinut contrariul.
DECIZIA CIVILA NR. 2660/2011-R din 10.11.2011
dosar nr. 321/266/2009
Prin sentinta civila nr. 796/21.09.2010 pronuntata în dosar nr.321/266/2009, Judecatoria N O a admis actiunea civila formulata de reclamantii F V si F F, prin Cab.av.as. N T, împotriva pârâtilor P S si P I, si în consecinta a obligat pârâtii sa restituie împrumutul în suma de 37.000 lire sterline în echivalent lei la data platii. Totodata, pârâtii au fost obligati sa plateasca reclamantilor suma de 7061 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca reclamantii au împrumutat pârâtilor suma de 37.000 lire sterline, suma care a fost predata de catre cumnatul reclamantilor M I, ocazie cu care s-a încheiat contractul de împrumut sub semnatura privata din data de 15 septembrie 2004. Acest act s-a încheiat în casa numitului M I din loc.C si a fost semnat de catre M I si sotia M M, care au predat pârâtilor suma de 37.000 lire sterline, precum si de catre pârâtii P S si P I.
Reclamantii au depus la dosarul cauzei un extras de cont eliberat de B.C.R. S M si din acest act rezulta ca numitul M I a lichidat un depozit bancar în suma de 37.000 lire sterline la data de 08.09.2004.
Reclamantii au sustinut în fata instantei de fond ca actul încheiat la data de 15 septembrie 2004 a fost scris chiar de P S, motiv pentru care instanta a solicitat acestuia sa depuna actele din care ar rezulta semnatura acestuia si de asemenea l-a citat pe pârât pentru a-i lua proba de scris, dar acesta nu s-a prezentat în fata primei instantei pentru a face aceste verificari.
Martorii audiati în cauza la cererea reclamantilor au declarat ca stiu si ei despre împrumutul luat de pârâti de la reclamanti si unul din martori a aratat ca a fost împreuna cu fratele reclamantului la locuinta pârâtilor în vederea încercarii de a recupera suma împrumutata.
Din probele administrate în cauza instanta de fond a retinut ca actiunea reclamantilor este întemeiata.
Astfel, art.1584 Cod civil prevede ca împrumutatul este dator sa restituie lucrurile împrumutate în aceiasi calitate si cantitate la termenul stabilit si art. 1578 din cod prevede în cazul împrumutului de bani, obligatia împrumutatului de a restitui aceiasi suma prevazuta în contract.
Drept urmare, instanta de fond a admis actiunea formulata de reclamanti conform dispozitivului sentintei atacate.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel pârâtii P S si P I, solicitând admiterea apelului si retinând cauza spre rejudecare respingerea cererii reclamantilor-intimati; cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia nr. 76 din data de 29.03.2011, pronuntata în dosar nr. 321/266/2009, Tribunalul S M a admis apelul pârâtilor P S si P I, domiciliati în T 170, jud.S M, împotriva Sentintei civile nr.796/2010 pronuntata de Judecatoria N O în dosar nr.321/266/2009, în contradictoriu cu intimatii F V si F F, domiciliati în N O, Al.T, bl.14, ap.12, jud.S M.
A schimbat în tot sentinta atacata, în sensul ca a respins actiunea reclamantilor F V si F F împotriva pârâtilor P S si P I, având ca obiect restituirea împrumutului.
A obligat intimatii sa achite apelantilor 2540 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apela avut în vedere urmatoarele considerente:
Înscrisul olograf depus în probatiune, intitulat contract de împrumut, nu este semnat de partile contractante. Chiar daca s-ar aprecia ca împrumutatorii – reclamanti intimati i-au împuternicit pe numitii M I si M I sa încheie actul, acesta nu poarta semnatura împrumutatilor – pârâti apelanti ca dovada a primirii sumei si a asumarii obligatiei de restituire a ei.
Incertitudinea privind existenta actului ca negotium determinata de precaritatea înscrisului ca instrument si de pozitia contradictorie a apelantilor nu este înlaturata prin declaratiile martorilor audiati, întrucât aceasta reprezinta o proba indirecta, iar martorii provenind din sfera de cunostinte a reclamantilor nu prezinta neutralitatea necesara unei probe concludente.
Probele administrate nu creeaza convingerea ca partile au încheiat contractul de împrumut invocat.
În consecinta, tribunalul, în baza art.296 Cod procedura civila, a admis apelul declarat de pârâti si a schimbat în tot sentinta atacata, în sensul ca a respins actiunea reclamantilor având ca obiect restituirea împrumutului. Totodata, a obligat intimatii sa achite apelantilor 2540 lei cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, au declarat recurs intimatii F V si F F, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii actiunii, obligarii intimatilor la restituirea a 37.000 lire sterline în echivalent în lei la data platii, cu cheltuieli de judecata.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca potrivit înscrisului sub semnatura privata din 15.09.2004, semnat de Pop Simion, intimatii au primit 37.000 lire sterline împrumut, termenul de restituire fiind 15.09.2006, nerespectat.
Martorii au relatat fara putinta de tagada existenta raportului juridic – contract de împrumut -R I l-a însotit pe fratele reclamantului la P S acasa, care a recunoscut împrumutul si ca îl va plati doar peste o saptamâna.
De altfel, la interogatoriu – fila 36 dosar fond – P S a aratat ca a fost scris contractul de împrumut de el, recunoscând scrisul, el nefiind prezent fiindca a lasat împuternicire la M. Cu toate acestea, instanta a constatat ca înscrisul nu a fost semnat de partile contractante si nu poarta semnatura împrumutatilor ca dovada a primirii sumei si a asumarii obligatiei de restituire.
Sustinerile intimatilor au oscilat, la început aratând ca înscrisul este fals, nefiindu-le opozabil, apoi P S a recunoscut ca l-a scris si semnat, dar în apel a sustinut ca nu este semnat si datat, aspecte ce dovedesc ignoranta.
Mandatul, conform art. 1532 Cod civil este un contract prin care o persoana se obliga gratuit a face ceva pe seama altei persoane ce l-a împuternicit, iar art. 1532 – 1559 Cod civil nu prevede obligatia formei scrise, cel verbal fiind astfel valabil. Ca urmare, suma a fost împrumutata prin mandatar, P S a recunoscut primirea sumei.
În drept s-a invocat art. 299 si urm. Cod procedura civila.
Examinând decizia recurata prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Potrivit înscrisului sub semnatura privata – fila 2 dosar fond – numit contract de împrumut, încheiat la data de 15 septembrie 1999, intimatul P S cu sotia P I, au aratat ca au primit împrumut de la F V si sotia F F suma de 37.000 lire sterline, urmând a o da înapoi la data de 15 septembrie 2006, plus dobânda de 1.200 lire. Drept garantie s-au pus masini mari, camioane mici si pamânt.
La rubrica “martori” nu s-a în înscris vreo persoana, la rubrica “am primit”, apar semnaturile intimatilor P S si P I, iar la “am predat”, M I si I.
Initial, prin întâmpinarea depusa în dosar fond – filele 20 – 21 – intimatii pârâti au invocat ca nu au împrumutat suma de la recurentii reclamanti, ca nu au semnat înscrisul fiind un fals, nefiindu-le opozabil.
Acelasi aspect reiese si din raspunsurile date la interogatoriu – filele 36 – 37 dosar fond -, intimatul pârât declarând ca nu stie cine a redactat contractul.
Ca urmare a acestei pozitii, s-a solicitat efectuarea unei expertize grafologice, avocatul intimatilor opunându-se administrarii acesteia, însa, în sedinta publica din 13.04.2010 – fila 49 dosar fond – intimatul pârât a recunoscut ca el a scris contractul aflat în copie la dosar fond fila 2, numit “contract de împrumut”, astfel ca nu s-a mai impus si nici solicitat aceasta proba.
De altfel, nici prin motivele de recurs recurentii nu au mai contestat existenta înscrisului, semnarea acestuia, ci doar ca nu au primit banii de la recurenti, ori, prin faptul ca s-a întocmit un înscris de recunoastere a unui împrumut primit prin intermediul altor persoane – sotii M – acesta are implicit valoarea juridica a unui contract de împrumut în sensul art. 1576 Cod civil ce implica si obligatia corelativa stabilita de art. 1584 Cod civil – de restituire a ceea ce s-a împrumutat, la timpul stabilit -.
Suma de 37.000 lire sterline împrumutata de la recurenti, nu s-a transmis împrumutatilor intimati de catre acestia ci prin mandatar – fam. M – conform chiar recunoasterii prin înscrisul întocmit de catre P S. Mandatul este contractul în temeiul caruia o persoana numita mandant, împuterniceste pe o alta persoana, numita mandatar, sa încheie în numele ei si pentru ea anumite acte juridice – art. 1532 Cod civil -, ori prin înscrisul redactat de intimati s-a recunoscut nu doar primirea sumei ci si faptul ca au primit-o prin mandatar, fam. M, ori, a invoca ca nu au primit suma de la recurenti, fata de cele recunoscute, este irelevant si denota doar rea credinta.
Chiar daca înscrisul nu ar fi semnat de catre împrumutatori si nici de mandatarul acestora, fata de faptul ca a fost scris si semnat de catre împrumutati, acest aspect reprezinta o recunoastere a datoriei si implica bineînteles restituirea acestuia, gresit instanta de apel retinând contrariul.
De altfel, înscrisul ar putea fi calificat si ca un început de dovada scrisa – art. 1197 alin. 2 Cod civil – se numeste început de dovada scrisa, orice scriptura a aceluia în contra caruia s-a formulat petitia sau a celui ce îl reprezinta si care scriptura face a fi de crezut faptul pretins, astfel ca, în speta în mod corect instanta de fond a administrat probe testimoniale conform carora (fila 45 martorul B D V) era notoriu împrumutul iar, R I – fila 46 – l-a însotit pe fratele recurentului la intimat acasa pentru a-i solicita restituirea, probele relevând atât împrumutul cât si cuantumul acestuia, astfel ca, erau incidente dispozitiile art. 1584, 1578 Cod civil, cu aplicarea gresita a acestora s-a retinut contrariul de catre instanta de apel.
Raportat la considerentele expuse, si facând aplicarea dispozitiilor art. 304 pct.0 Cod procedura civila, instanta de recurs, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedura civila, a admis ca fondat recursul, a modificat în întregime decizia, iar în baza art. 296 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul, pastrând în întregime sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.
Fiind culpa procesuala a intimatilor, în baza art. 274 Cod procedura civila, instanta de recurs i-a obligat sa le plateasca recurentilor 2.535 lei cheltuieli de judecata ocazionate în recurs, reprezentând taxa de timbru, nefiind justificate alte cheltuieli.
