Inexistenta si falsitatea cauzei se pot dovedi prin probarea lipsei unui elemente esential la încheierea actului ori prin a dovedi ca altul a fost motivul determinant al încheierii actului juridic.
Imoralitatea si ilicitatea cauzei, inclus pe… la lege, pot fi dovedite cu orice mijloc de proba admis de lege, indiferent daca în înscrisul constatator cauza este sau nu prevazuta.
Se impune administrarea tuturor probelor admisibile pentru a se stabili motivul real al încheierii contractului, respectiv daca s-a urmarit realizarea scopului specifici actului juridic încheiat ori daca a existat coniventa pârâtului si a persoanei care s-a prezentat sub identitate falsa la încheierea actelor de a frauda drepturile reclamantului.
Prin cererea înregistrata pe rolul instantei sub nr.682/215/8.01.2009, reclamantul T.R.C. a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractelor de împrumut autentificate sub nr.146/14.03.2008 si nr.364/2.08.2008 de BNP R. L. si S. A. O. si radierea din cartea funciara nr.9107 a mentiunilor privind instituirea ipotecii asupra imobilului din Craiova, strada Lamîitei nr.2, bloc K9, sc.1, ap.4, în contradictoriu cu pârâtul G.C.M.
În motivarea în fapt a aratat ca este proprietarul apartamentului (conform contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.3870/26.05.2006) ipotecat pentru garantarea împrumutului contractat pe numele sau, de o persoana cu identitate falsa.
În data de 17.12.2008 a primit somatii din partea BEJ L. N., somatii emise în dosarele de executare nr.189/E/2008 si nr.190/E/2008, aflând ca s-a început executarea silita pentru recuperarea unor sume de bani împrumutate în temeiul contractelor de împrumut susmentionate si astfel a luat cunostinta de încheierea contractelor si a constatat ca acele contracte nu sunt semnate de reclamant ci de o alta persoana care prezentase o carte de identitate falsa.
În drept, a invocat dispozitiile art.948 pct.2 si 4 C.civil, aratând ca contractele au fost semnate în fals.
Prin sentinta civila nr 6423 din 14/04/2009 pronuntata de Judecatoria Craiova în dosarul nr 682/215/2009 a fost respinsa actiunea, formulata de reclamantul T.R.C.omusca, în contradictoriu cu pârâtul G.C.M. ca neîntemeiata.
Prima instanta a motivat ca existenta consimtamântului partilor contractante la încheierea actelor a fost constata de catre notar si, fiind vorba de un act autentic, conform art.1171 cod civil, înscrisul se bucura de prezumtia de autenticitate si valabilitate, revenindu-i celui care îl contesta sarcina probei contrare – si aceasta se face prin înscrierea în fals – iar reclamantul nu s-a prevalat de procedura falsului.
A mai motivat instanta ca atâta timp cât nu s-a constatat savârsirea unei infractiuni de fals, uz de fals si fals în declaratii, nu se poate retine ca actele juridice încheiate sunt urmarea savârsirii unor infractiuni.
Cu privire la lipsa cauzei ori a iliceitatii si imoralitatii cauzei – s-a retinut ca potrivit art.967si 968 cod civil – existenta si valabilitatea cauzei actului juridic se prezuma si aceasta prezumtie legala nu a fost rasturnata de reclamant.
Împotriva sentintei a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru ca instanta nu a avut în vedere probatoriile administrate în cauza.
S-a referit apelantul la declaratia martorei O. M. – secretara la Biroul notarial unde s-au încheiat contractele – care a confirmat ca reclamantul nu este persoana careia i s-a luat consimtamântul, la biroul notarial, cu privire la încheierea actelor -si la adresa emisa de SPCLP Corabia, prin care a comunicat instantei ca nu este emitentul cartii de identitate prezentata de persoana ce s-a prezentat la notar ca fiind reclamantul.
A apreciat apelantul ca solutia pronuntata de instanta este în contradictoria cu situatia rezultata din aceste probe ce duc la concluzia ca nu reclamantul este persoana care si-a dat acordul la încheierea contractelor.
Apelantul a criticat sentinta si pentru ca instanta nu a facut aplicarea dispozitiilor art.225 cod proc.civila, respectiv sa aprecieze refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu si de a se înfatisa în instanta ca o marturisire deplina a celor sustinute prin actiune.
A precizat apelantul ca a formulat plângere penala la Parchetul de pe lânga Judecatoria Craiova pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.288, 289, 291,293 cod penal si ca dosarul penal se afla în curs de cercetare si considera ca nu se impune înscrierea în fals în fata instantei civile, solicitând efectuarea unei expertize grafice care sa constate daca semnatura de pe cele doua contracte este a reclamantului.
Prin decizia civila nr.57 din 04.02.2010, pronuntata de Tribunalul Dolj s-a respins, ca nefondat, apelul.
Instanta de apel a motivat ca prima instanta s-a pronuntat în limitele investirii sale, analizând motivele de fapt si de drept invocate prin actiune – reiterând în esenta considerentele sentintei.
Cu privire la martora audiata în cauza, tribunalul a retinut ca nu a facut referire expresa la contractele de împrumut indicate în cererea de chemare în judecata, astfel ca declaratia martorei nu reprezinta o proba concludenta în conditiile în care pârâtul a încheiat mai multe asemenea contracte iar reclamantul nu a înteles sa uzeze de procedura falsului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, pe care l-a întemeiat pe dispoz.art.304 pct.7, 9 Cod proc.civila, solicitând în principal modificarea deciziei si pe fond admiterea actiunii, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare.
Reclamantul a sustinut ca au fost aplicate în mod gresit dispozitiile art.948 pct.,2, 3 si 4 din Codul civil privitoare la consimtamântul partilor contractante, la obiectul contractelor si conditiile privitoare la cauza si scop – întrucât nu a existat consimtamântul proprietarului apartamentului de a ipoteca bunul. A aratat ca nu s-a prezentat niciodata la un birou notarial pentru încheierea vreunui contract de împrumut cu pârâtul, fapt ce rezulta atât din actele notariale depuse la dosarul cauzei (copia cartii de identitate falsa în care apare fotografia altei persoane), raspunsul SPCLEP Corabia, declaratia data în cauza – interpretata trunchiat de catre instanta de apel. Recurentul, sub acest din urma aspect a apreciat ca nu exista îndoiala asupra obiectului probatiunii, respectiv ca martora s-a referit în mod evident la cele doua contracte de împrumut, pentru ca în vederea clarificarii aspectelor legale de încheierea acestor acte s-a încuviintat proba.
Cu privire la obiectul contractelor de împrumut, respectiv împrumutul primit de la pârât, recurentul a aratat ca trebuie sa întruneasca doua conditii si anume sa reprezinte un fapt personal al celui care se obliga si cel care se obliga sa fie titularul dreptului – conditii neîndeplinite în speta.
Recurentul a sustinut ca si cauza celor doua contracte este una evident ilicita si imorala, de vreme o alta persoana decât proprietarul apartamentului a garantat împrumuturile cu imobilul al carui proprietar este reclamantul, urmând obtinerea de foloase materiale cu vatamarea drepturilor sale.
A mai sustinut ca formularea plângerii penale nu exclude posibilitatea reclamantului de a investi instanta civila cu o actiune în nulitatea absoluta a contractelor.
Privitor la înscrierea în fals a aratat ca nu a solicitat-o în cadrul procesului civil întrucât în discutie sunt acte autentice, iar art.177 cod proc.civ. are în vedere înscrisurile sub semnatura privata, precizând ca a solicitat în schimb efectuarea unei expertize grafice iar instanta a respins proba fara nici o motivare.
În dezvoltarea motivului prevazut de art.304 pct.7 cod proc.civ., reclamantul a sustinut ca decizia cuprinde motive contradictorii, retinând pe de o parte ca reclamantul nu a facut dovada inexistentei consimtamântului, iar pe de alta poarte ca nu este utila proba determinanta solicitata de reclamant pentru a dovedi sustinerile sale.
Recursul este fondat.
Prin actiunea sa reclamantul a invocat mai multe cauza de nulitate a celor doua contracte de împrumut, precizând totodata pozitia sa fata de aceste acte, respectiv ca nu este parte contractanta, actele fiind încheiate de pârtât cu o persoana cu identitate falsa, ce s-a folosit de datele personale ale reclamantului.
Din aceasta perspectiva trebuia examinata cauza de catre instante si cu analizarea tuturor cauzelor de nulitate, inclusiv cele privitoare special la conditiile ipotecii.
Instantele s-au limitat la o motivare teoretica retinând ca în examinare fiind acte autentice, existenta consimtamântului este prezumata pâna la înscrierea în fals – si ca legea prezuma atât existenta cauzei actului juridic cât si valabilitatii cauzei.
Or, reclamantul a sustinut ca persoana care si-a exprimat consimtamântul în fata notarului în calitate de împrumutat – este una sub identitate falsa, ca notarul a luat act de consimtamântul acestei persoane – iar nu al reclamantului.
Pe de alta parte, din înscrisurile noi depuse în recurs rezulta ca s-a dispus începerea urmarii penale, “in rem” pentru savârsirea infractiunilor de fals notarial în înscrisuri oficiale prevazuta de art.-288 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art.290 Cod penal, uz de fals – prevazuta de art.291 Cod penal, fals în declaratii, prevazuta de art.292 si fals privind identitatea – prevazuta de art.293 Cod penal -si ca se continua cercetarile în vederea identificarii autorilor si antrenarea raspunderii penale pentru faptele comise (adresa IPJ) ca prin verificarile efectuate s-a constatat ca la adresa mentionata în cartea de identitate depusa la biroul notarial – figureaza un alt imobil si anume un imobil cu locuinte tip bloc, care are o scara si 30 apartamente – si s-a concluzionat ca persoana care figureaza ca împrumutat în contractele cu nr.146/14.03.2008 si nr.264 din 02.07.2009 s-a prezentat în fata notarului care a redactat si autentificat actele respective sub identitate falsa ( rezolutia Parchetului din 11.02.2010).
Prin urmare, exista premisele savârsirii unor infractiuni de fals în legatura cu actele juridice în discutie – ce trebuie avute în vedere în rejudecarea cauzei.
Din aceleasi înscrisuri rezulta ca s-a dispus efectuarea unei expertize grafice în dosarele penale – ale carei concluzii urmeaza de asemenea a se avea în vedere.
Privitor la cauza ilicita si imorala, instanta de apel si-a marginit judecata la preluarea considerentelor sentintei care cuprinde doar consideratii teoretice generale privitoare la prezumarea existentei si valabilitatii cauzei.
Dar asemenea prezumtii pot fi rasturnate prin probatorii si instanta trebuia sa încuviinteze administrarea probatoriilor solicitate de reclamant
Inexistenta si falsitatea cauzei se pot dovedi prin probarea lipsei unui element esential la încheierea actului, cum ar fi obiectul contraprestatiei, ori prin a dovedi ca altul a fost motivul determinant al încheierii actului juridic.
Imoralitatea si ilicitatea cauzei, inclusiv frauda la lege pot fi dovedite cu orice mijloc de proba admis de lege, indiferent daca în înscrisul constatator cauza este sau nu prevazuta.
Aceasta dovada poate fi facuta atât cu elemente cuprinse în înscris – intrinseci – cât si cu elemente exterioare actului juridic – extrinseci.
Reclamantul a sustinut ca prin încheierea celor doua contracte partile contractante au urmarit nu scopul propriu unor asemenea acte ci fraudarea drepturilor sale.
Se impunea analizarea acestor sustineri si administrarea tuturor probelor admisibile pentru ca instanta sa stabileasca motivul real al încheierii contractelor de împrumut, respectiv daca s-a urmarit realizarea scopului specific actelor juridice încheiate ori daca a existat coniventa pârâtului si persoanei care s-a prezentat sub identitate falsa la încheierea actelor de a frauda drepturile reclamantului si pentru a concluziona sa aiba în vedere toate circumstantele cauzei.
Fata de toate aceste considerente, se apreciaza ca tribunalul nu a facut o cercetare a fondului cauzei si, fiind necesara administrarea de noi probe, în baza art.312 alin.(3) Cod proc.civila, se va admite recursul si se va casa decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
1
