Contract de închiriere. Invocarea nulităţii pentru cauză ilicită.
Conform art. 968 cod civil, cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.
Nu constituie cauză ilicită încheierea unui contract de închiriere a unui spaţiu comercial între alte persoane decât cele pentru care s-a emis un act al administraţiei publice locale.
Reclamanta S.C. M S.A. Constanţa, prin reprezentant legal, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii S.C. D S.R.L. şi R.A.E.D.P.P. Constanţa să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între cele două pârâte la 29.05.2000 pentru folosinţa spaţiului situat în Constanţa, str. Ştefan cel Mare nr. 70.
Temeiul nulităţii îl constituie, potrivit susţinerilor reclamantei, cauza ilicită, întrucât actul administraţiei publice locale menţionat în preambulul contractului priveşte, în anexă, doar persoane fizice pentru care Consiliul Local Constanţa a dispus încheierea de spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă; ori, în speţă, spaţiul comercial a fost închiriat către o societate comercială.
Acţiunea este nefondată.
Nulitatea este definită ca fiind sancţiunea de drept civil, care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Cauza sau scopul este acea premisă a actului juridic care defineşte obiectivul urmărit de părţi la încheierea lui.
Caracterul licit şi moral al cauzei constituie una din condiţiile de valabilitate a convenţiei şi este prevăzută de art. 966 cod civil; cauza este ilicită când este prohibită de lege ori când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.
În speţă nu se poate reţine caracterul ilicit al contractului de închiriere.
Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Constanţa nr. 204/21.04.2000 a prevăzut în anexă, la pct. 2, repartiţia spaţiului comercial menţionat către PT şi MV, beneficiari ai Legii nr. 42/1990. Persoanele fizice au fost cooptate ca asociaţi ai S.C. D S.R.L. Constanţa prin act adiţional autentificat la 05.05.2000.
Printr-o adresă emisă la 28.07.1998, Municipiul Constanţa prin Primar a apreciat că la instrumentarea contractelor de închiriere pentru spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, repartizate în condiţiile Legii nr. 42/1990, se va putea înscrie ca beneficiară societatea comercială în care titularul repartiţiei este asociat/acţionar.
Această interpretare dată de emitentul actului administrativ a justificat încheierea contractului de închiriere de către administratorul spaţiului cu societatea cu răspundere limitată, iar măsura nu poate fi apreciată ca având o cauză ilicită.
De altfel, încheierea raportului juridic în beneficiul altei persoane decât cea nominalizată în hotărârea Consiliului Local nu poate fi considerată ca prejudiciantă pentru terţi, ci eventual pentru titularul repartiţiei.
Faţă de aceste considerente, acţiunea reclamantei este nefondată. (sentinţa civilă nr. 566 COM/13.03.2001, definitivă conform deciziei civile nr. 882/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)
