Contract de închiriere. Nulitate pentru interdicţia subînchirierii. Invocarea erorii obstacol.


Contract de închiriere. Nulitate pentru interdicţia subînchirierii. Invocarea erorii obstacol.

Art. 954 cod civil dispune că eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.

Nu se poate invoca nulitatea actului încheiat pentru eroare asupra substanţei contractului, atunci când intenţia părţilor de a încheia un contract de închiriere a fost neechivocă.

Reclamanta S.C. MVA S.R.L. a solicitat instanţei să dispună anularea contractului de închiriere încheiat la 01.03.2000 cu pârâta S.C. AD S.R.L., pentru o suprafaţă de 8 m2 din spaţiul deţinut în Constanţa, str. Cişmelei nr. 15, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Temeiul în fapt al acţiunii îl constituie constatarea ulterioară, făcută de societatea reclamantă, privind interdicţia de a subînchiria spaţiul pus la dispoziţie de Consiliul Local Constanţa, apreciind că în aceste condiţii consimţământul său a fost viciat prin eroarea asupra substanţei contractului.

În drept au fost invocate prevederile art. 948 pct.4 , art. 968, art. 969 alin.2 şi art. 970 cod civil, cu aplicabilitate faţă de dispoziţiile H.G. nr. 140/1991 şi H.G. 279/1992.

Acţiunea a fost respinsă, pentru următoarele considerente :

Nulitatea actului juridic civil este definită ca fiind acea sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, ea operând în cazul încălcării acestor norme.

Contractul de închiriere încheiat între cele două societăţi are ca obiect folosinţa spaţiului comercial tip chioşc, în suprafaţă de 8 m2, în timp ce obiectul contractului de închiriere perfectat la 06.04.1994 între reclamantă şi autoritatea administraţiei publice locale vizează transmiterea folosinţei suprafeţei de teren de 50 m2.

În consecinţă, instanţa reţine că raportul juridic dintre părţi nu priveşte acelaşi obiect, cuprins în contractul de concesiune încheiat între reclamantă şi autoritatea administraţiei publice locale.

Cât priveşte eroarea, ca viciu de consimţământ, ea este definită ca o falsă reprezentare a realităţii la încheierea unui act civil. Art. 954 cod civil dispune că eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.

Ori, în speţă, reclamanta nu poate invoca nulitatea actului încheiat pentru eroare asupra substanţei contractului, fiind neechivocă intenţia părţilor de a încheia un contract de închiriere.

(sentinţa civilă nr. 480COM/ 06.03.2001, definitivă conform deciziei civile nr. 818/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)