Contract de locaţie a gestiunii. Reziliere de drept, pentru neplata unei rate scadente


Contract de locaţie a gestiunii. Reziliere de drept, pentru neplata unei rate scadente.

Dacă părţile au stabilit prin contract o clauză privind majorarea anuală a cotei de locaţie, prin indexarea sumei iniţiale, consimţământul locatarului care a exploatat în continuare activul este suplinit, fără a putea fi invocat lipsa acordului de voinţă al ambelor părţi pentru cuantificarea noii sume anuale.

Întrucât efectele raportului juridic se prorogă în această modalitate, va opera şi pactul comisoriu potrivit căruia neplata unei singure rate a obligaţilor băneşti cuvenite locatorului se sancţionează cu rezilirea de plin drept a contractului.(cu notă critică)

Părţile au convenit, prin contractul de locaţie a gestiunii pentru activul ,,Hotel Putna’’, asupra predării spaţiului comercial şi a mijloacelor fixe, a celor circulante şi a obiectelor de inventar, în schimbul plăţii de către pârâtă a unei sume stabilite anual, prin adaptarea ratei la evoluţia preţurilor şi tarifelor.

Apărările societăţii pârâte, privind inexistenţa unui acord de voinţă pentru determinarea obligaţiilor asumate pentru anul 1999 urmează a fi respinse, întrucât încă de la data încheierii convenţiei, părţile au stabilit majorarea cotei de locaţie anual, prin indexarea sumei iniţiale. Utilizarea spaţiului comercial de către locatar şi neexercitarea de către locator a unei acţiuni în evacuare, după expirarea contractului, este de natură a suplini consimţământul locatarului care a exploatat activul şi în cursul acelui an, privind asumarea un nou raport obligaţional.

Mai mult, prin art. 37 din contract s-a prevăzut un pact comisoriu potrivit căruia neplata unei singure rate a obligaţilor băneşti cuvenite locatorului se sancţionează cu rezilirea de plin drept a contractului.

Fiind probată neexecutarea acestei obligaţii asumate de pârâtă, instanţa va constata, sub imperiul clauzei menţionate, rezilierea de plin drept a contractului.

(sentinţa civilă nr. 482 COM/06.03.2001; prin decizia civilă nr. 66/2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială a fost admis apelul, capătul de cerere privind constatarea rezilierii fiind respins ca rămas fără obiect)

Notă : Dacă deţinerea în continuare a spaţiului comercial şi exploatarea lui prezumă, din perspectiva termenilor contractului, acordul locatorului de a menţine raportul juridic – cu consecinţa plăţii unei chirii actualizate de către locatar – nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre clauza rezilierii de plin drept, la care părţile urmează să achieseze explicit, potrivit art. 969 cod civil, după expirarea valabilităţii contractului.