La data de 21 iunie 2007, reclamanta Z. D.C., în calitate de creditor al debitorului R. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C.AQVATERM SA Filiaşi şi Consiliul Judeţean Dolj – Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii Dolj, ca aceştia să fie obligaţi de către instanţă să vândă apartamentul situat în Filiaşi, str. Păcii, bl.D6, sc.1, ap.1, către pârâtul R. E.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că este creditorul debitorului R. E., cu care la data de 06.07.1996 a încheiat o convenţie prin care acesta s-a obligat să-i vândă apartamentul din litigiu, bun pe care pârâtul R. E. îl avea de la stat, convenindu-se ca preţul vânzării să fie de 3.300.000 lei ROL, preţ pe care reclamanta l-a plătit pârâtului, o parte la data încheierii convenţiei şi o altă parte, ulterior.
A susţinut că la data încheierii convenţiei a remis de la pârâtul R. E. toate actele privitoare la apartament, precum şi faptul că încă din data de 6 iulie 1996 reclamanta a intrat în posesia apartamentului, de atunci aceasta fiind cea care a plătit chiria şi toate cheltuielile de întreţinere.
Că, deşi pârâtul R. E. s-a obligat să-i vândă apartamentul, după ce a primit suma ce ar fi reprezentat preţul, ulterior s-a mutat la ţară, nedepunând nici o diligenţă de a deveni proprietar prin cumpărarea apartamentului de la pârâţi.
Consiliul Judeţean Dolj – Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii Dolj, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu are un contract de închiriere, neîncadrându-se în ipoteza art.1 din Legea nr. 85/1992 care stipulează că “locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpărare de titularii contractelor de închiriere”.
Ulterior, în cuprinsul aceleiaşi întâmpinări, pârâtul a arătat că Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii Dolj, ca instituţie specializată în vânzarea locuinţelor aparţinând fondului locativ de stat, încheie contract de vânzare-cumpărare numai cu acordul locatarului (în speţă S.C.AQVATERM SA Filiaşi), considerându-se astfel că nu era necesară prezenta acţiune.
Se mai motivat că R.E. ar trebui să fie parte în proces, întrucât la cumpărare este nevoie de acordul acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 1041 din 18 decembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Filiaşi , în dosarul nr. 773/230/2007, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive formulate de pârâtul Consiliul Judeţean Dolj.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Z. D. C., în contradictoriu cu pârâţii R. E., Consiliul Judeţean Dolj, Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii şi S.C.AQVATERM SA Filiaşi.
Au fost obligaţi pârâţii Consiliul Judeţean Dolj – Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii şi S.C.AQVATERM SA Filiaşi să vândă pârâtului R. E. apartamentul situat în Filiaşi, bl.D6, sc.1, ap.1, strada Păcii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul R. E. este chiriaşul apartamentului nr.1 situat în bl.D6, sc.1 str. Păcii din Filiaşi, ce se află în administrarea pârâtei S.C.AQVATERM SA Filiaşi şi în proprietatea Consiliului Judeţean Dolj – Direcţia de Pază şi Servicii, ca reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale a statului român.
Că, în anul 1996, în urma apariţiei Legii nr.85/1992, pârâtul R. E. s-a obligat să vândă apartamentul al cărui chiriaş era, către reclamantă, având în vedere tocmai dreptul său de a cumpăra acest apartament, în temeiul art.1 din Legea nr.85/1992, dar aşa cum a dat dovadă şi în faţa instanţei pârâtul R. E., odată ce a primit banii conveniţi ca preţ viitor al vânzării, nu a mai făcut nici un demers pentru a cumpăra locuinţa, deşi singură cererea sa ar fi fost de ajuns în acest sens, situaţie în care, având în vedere perioada de timp trecută, faptul că plăteşte chirie, o îndreptăţeşte pe reclamantă să ceară în locul său în baza dispoziţiilor art.974 Cod civil, ca această vânzare să se realizeze.
De altfel, vânzarea nu va fi între reclamantă şi pârâtele S.C.AQVATERM SA Filiaşi şi Consiliul Judeţean Dolj – Direcţia de Pază şi Servicii, ci între acestea din urmă şi pârâtul R. E., întrucât acesta era îndreptăţit să devină proprietar.
Cum însă pârâtul a stat în pasivitate atâta timp, orice creditor are dreptul să ceară ca acest drept să devină efectiv într-o acţiune în justiţie, pe calea acţiunii oblice.
Privitor la nulitatea convenţiei promisiunii de vânzare-cumpărare (antecontract de vânzare-cumpărare), încheiată de reclamanta Z. C. şi pârâtul R. E., invocată în concluziile scrise de către pârâtul Consiliul Judeţean Dolj – Direcţia de Pază şi Servicii, sens în care se invocă disp.art.4 din D.L.nr.61/1990, instanţa a constatat că acest articol a fost abrogat prin disp.art.20 din Legea nr.85/1992, astfel că revânzarea locuinţelor este posibilă şi legală, sens în care s-a şi întâmplat în societatea românească ulterior apariţiei Legea nr.85/1992.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Consiliul Judeţean Dolj – Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii.
Prin decizia civilă nr.150 din 25 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.773/230/2007 s-a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Dolj – Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii Dolj, în contradictoriu cu intimaţii – reclamanţi Z. D. C., R. E. şi intimata –pârâtă S.C. AQVATERM S.A. Filiaşi.
A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că pe fond s-a respins acţiunea.
S-a reţinut că prin convenţia încheiată la data de 6 iulie 1996, promitentul vânzător R. E. s-a obligat faţă de reclamanta cumpărătoare Z. D. C. să-i înstrăineze un imobil apartament situat în localitatea Filiaşi, str. Păcii , bloc D 6 , scara 1 , ap.1, judeţul Dolj , fiind convenit şi preţul acestei vânzări.
De la data încheierii convenţiei vânzătorul a cedat folosinţa apartamentului către reclamantă, aceasta din urmă preluând toate obligaţiile locative specifice.
Din punct de vedere formal convenţia încheiată de părţi are caracterul unui antecontract de vânzare-cumpărare care naşte două obligaţii, pentru vânzător de a vinde, iar pentru cumpărător de a cumpăra în viitor bunul asupra căruia s-au înţeles, însă tranzacţia nu poate fi considerată încheiată, deşi consimţământul părţilor a fost dat în acest sens.
S-a constatat că vânzătorul a încheiat convenţia prin care şi-a dat consimţământul la vânzarea unui bun care nu intrase în patrimoniul său, astfel încât, dobândirea dreptului de proprietate şi consolidarea acestuia în persoana cumpărătorului nu era posibilă, decât în măsura în care vânzătorul devenea singur proprietar, iar actul de înstrăinare se încheia în forma prevăzută de lege.
Potrivit art.974 Cod pr. civilă „creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorilor locatari, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”, textul de lege consacrând un mijloc juridic special pus la îndemâna creditorilor chirografari în vederea asigurării executării obligaţiei în natură ori realizării drepturilor lor de creanţă.
Or, în cauză, dincolo de faptul că nu se urmăreşte readucerea în patrimoniul debitorului a unui drept care să asigure gajul general al creditorului, se constată că debitorul nici nu era titularul dreptului de proprietate asupra bunului pretins de reclamantă pe calea acţiunii oblice.
Mai mult decât atât, instanţa de fond s-a limitat să analizeze temeiul pretenţiei reclamantei din perspectiva numai a cerinţelor impuse de dispoziţiile art.974 Cod civil, fără a cerceta condiţiile de admisibilitate, respectiv îndeplinirea cumulativă a normelor prevăzute de Legea nr.85/1992 raportată la Decretul – lege nr.61/1990 şi anume, calitatea de angajat a intimatului R. E. şi regimul juridic al imobilului.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta Z. D.Carolina, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispoziţiile art.304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A susţinut că Tribunalul Dolj a aplicat greşit atât normele de drept procesual, respectiv dispoziţiile art. 292 alin. 2 Cod pr. civilă, în sensul că apelanta nu a timbrat şi nu a motivat apelul, cât şi dispoziţiile de drept substanţial, respectiv prevederile art. 974 Cod civil raportat la dispoziţiile Legii nr.85/1992.
Cu privire la dispoziţiile de drept substanţial, a arătat că acţiunea fundamentată pe prevederile art. 974 Cod civil este întemeiată, fiind exercitată în locul debitorului de reclamanta creditoare, care are un interes propriu.
Faptul că debitorul R. E. nu era titularul dreptului de proprietate este lipsit de relevanţă, atâta vreme cât acesta putea uza de dreptul prevăzut de Legea nr.85/1992 de a dobândi proprietatea apartamentului folosit în calitate de chiriaş şi pe care s-a obligat să-l vândă reclamantei.
A mai susţinut faptul că regimul juridic al imobilului şi calitatea de angajat a intimatului R. E. sunt aspecte care nu au fost invocate de către nici una din părţi cu ocazia judecării fondului, iar acestea nu puteau fi reţinute de instanţa de apel, decât cu încălcarea dispoziţiilor art. 292 alin. 2 Cod pr. civilă.
A învederat că pârâta Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii Dolj a invocat în apărare la fond numai trei aspecte, respectiv lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei şi excepţia nulităţii antecontractului, astfel încât, instanţa de apel trebuia să examineze susţinerile pârâtei numai prin prisma acestor trei apărări.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului se constată că în cauză nu subzistă motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Aspectele de ordin procedural invocate de recurenta reclamantă nu sunt întemeiate şi prin urmare, nu pot fi reţinute.
Referitor la neachitarea taxei de timbru în faza procesuală a apelului, Curtea constată că Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii Dolj este o instituţie publică, astfel încât aceasta este scutită de plata taxei de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art.17 din Legea nr.146/1997.
Sub aspectul nedepunerii motivelor de apel, se constată că au fost respectate întru totul dispoziţiile art. 292 alin. 2 Cod pr. civilă, deoarece tribunalul a examinat apelul formulat de pârâta Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii Dolj, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond ( fila 36 dosar ), raportat şi la susţinerile formulate prin acţiunea introductivă de către reclamanta Z. D. C.
În acelaşi timp, tribunalul a avut în vedere şi concluziile scrise depuse de pârâtă la fila 77 în dosarul de fond, concluzii ce vizează în exclusivitate aspectele de fond ale litigiului dintre părţi, întemeiate în principal pe dispoziţiile Legii nr.85/1992 şi ale Decretului – lege nr.61/1990.
În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept substanţial şi anume art. 974 Cod civil, raportat la dispoziţiile Legii nr.85/1992, se constată că şi acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 974 Cod civil, creditorii pot exercita drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acela care sunt strict personale.
Ultima teză din cuprinsul dispoziţiilor legale citate are în vedere drepturile şi acţiunile cu caracter „intuitu personae” exercitate în considerarea calităţii persoanei respective.
Aceasta este şi situaţia acţiunilor formulate în baza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr.85/1992, fiind de necontestat că legiuitorul a avut în vedere calitatea de chiriaş a persoanelor îndreptăţite la cumpărarea locuinţelor construite din fondurile statului.
În speţă, calitatea de chiriaş pentru apartamentul situat în Filiaşi, bloc D.6, sc.1, apt.1, aparţine numai debitorului R. E., acţiunea în obligaţie de a face în scopul obligării pârâtei de a vinde apartamentul în discuţie, fiind numai la îndemâna chiriaşului.
Acest gen de acţiune se înscrie în categoria acţiunilor cu caracter strict personal la care se referă expres art. 974 Cod civil, iar acestea, aşa cum prevede în mod imperativ norma citată, nu sunt la îndemâna creditorilor.
Tribunalul Dolj a aplicat aşadar în mod corect prevederile art. 974 Cod civil raportat la dispoziţiile art. 1 din Legea nr.85/1992, susţinerile recurentei reclamante sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Aspectele legate de regimul juridic al imobilului în litigiu, cât şi cele privitoare la calitatea de chiriaş a intimatului R. E., au fost invocate de pârâta Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii Dolj prin întâmpinarea formulată la data de 19 septembrie 2007 la instanţa de fond şi reiterate prin concluziile scrise depuse la fila 77 din dosar, astfel încât, în mod corect tribunalul a examinat litigiul şi prin prisma acestor susţineri.
Pentru considerentele expuse, recursul formulat de reclamantă este nefondat şi în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
5
