În virtutea principiului tempus regit actum, legea aplicabilă contractului este aceea aflată în vigoare la data încheierii lui, iar dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Noul Cod civil stipulează expres că „actele juridice nule, anulabile sau afectate de cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi”.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,
Decizia civilă nr. 532 din 10 aprilie 2013, G.O.
Prin Decizia civilă nr. 532 din 10 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 6813/325/2008*, Curtea de Apel Timişoara a respins recursurile declarate de pârâţii J.V., P.M. şi P.S. împotriva Deciziei civile nr. 29 din 16 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut considerentele mai jos redate.
În speţă nu sunt incidente cazurile de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ.
Astfel, contrar susţinerilor pârâţilor recurenţi, instanţa a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii, statuând că este nul absolut contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4188/06.09.2005, întrucât eliberarea titlului de proprietate s-a făcut la data de 26 ianuarie 2005, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2005 privind interdicţia de înstrăinare a terenului pe o perioadă de 10 ani.
Aşadar, instanţele au apreciat corect că legea aplicabilă contractului de vânzare-cumpărare este Legea nr. 341/2004, în virtutea principiului tempus regit actum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Noul Cod civil, care stipulează expres că „actele juridice nule, anulabile sau afectate de cauza de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi”.
Pe de altă parte, aşa cum corect a stabilit instanţa de apel, chestiunea guvernării contractului în litigiu de dispoziţiile Legii nr. 341/2004 a intrat în puterea lucrului judecat în baza Deciziei civile nr. 1816/R/14.12.2007 a Tribunalului Timiş, astfel încât această hotărâre irevocabilă nu mai poate fi contrazisă de o altă hotărâre judecătorească.
În favoarea recurenţilor P. nu pot fi reţinute nici buna-credinţă şi principiul error comunis facit jus, deoarece contractul s-a încheiat cu încălcarea unor norme imperative privind inalienabilitatea terenului, iar aceşti recurenţi nu pot invoca necunoaşterea legii.
Aşa fiind, toate criticile aduse hotărârii recurate prin cererile de recurs, sunt neîntemeiate, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins ambele recursuri declarate în cauză.
