Drept comercial
Sentinţă comercială
Contracte
Contractele pentru vânzarea imobilelor şi contractele pentru închirierea imobilelor sunt acte de natură civilă nu acte de comerţ, chiar dacă sunt făcute în scop de speculă.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com. şi de cont. adm., sent. nr. 328/5 mai 2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 4569/2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 7911/190/2007 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta A. G. în contradictoriu cu pârâta SC. V. C. SRL în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia Comercială.
Tribunalul examinând actele şi lucrările dosarului constată că imobilul ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită să se constate că nu face parte din fondul de comerţ al cumpărătoarei societate comercială.
Astfel cum s-a cristalizat practica judiciară în materie comercială contractele pentru vânzarea imobilelor şi contractele pentru închirierea imobilelor sunt acte de natură civilă nu acte de comerţ, chiar dacă sunt făcute în scop de speculă. Aceasta, întrucât art.3 Cod comercial, în enumerarea pe care o face actelor de comerţ, nu prevede şi aceste contracte. Scoaterea acestor contracte din categoria faptelor de comerţ, în Codul comercial român din 1887, învederează intenţia legiuitorului de a le păstra caracterul civil, indiferent de scopul urmărit prin ele. Aşadar, aceste contracte nu pot dobândi caracterul de comercialitate, nici atunci când are loc între comercianţi. Numai atunci când aceste operaţiuni intervin asupra unui fond de comerţ, din care face parte şi imobilul vândut sau închiriat, operaţiunea respectivă devine comercială. Aceasta, datorită naturii comerciale a acestei operaţii şi nu persoanelor între care a intervenit.
Pentru aceste considerente tribunalul apreciază că prezentul litigiu are natură civilă şi nu comercială şi în consecinţă în baza prev.art.1 alin.1 Cod procedură civilă competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Judecătoriei Bistriţa şi nu Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
În consecinţă, se constată ivirea unui conflict negativ de competenţă, situaţie prevăzută de art.20 alin.2 Cod procedură civilă motiv pentru care tribunalul în baza prev.art.21 şi ale art.22 alin.2 Cod procedură civilă urmează să suspende judecarea cauzei şi să înainteze dosarul Curţii de Apel Cluj care să pronunţe un regulator de competenţă.