12. Contractul comercial. Clauze abuzive. Drept comercial. Proba încheierii contractului între părţi. Clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. Valorificarea drepturilor consumatorilor împotriva clauzelor abuzive.
Drept comercial.
Art. 6, 8 – 13 din Legea nr. 193/2000 republicată
Înscrisul care concretizează voinţa părţilor la stabilirea raportului juridic ce a generat prezentul litigiu îl reprezintă cererea pentru emiterea unui card de credit formulată de către intimatul – reclamant, prin care acesta declara că a luat la cunoştinţă termenii generali, din contract, termeni prevăzuţi pe cea de-a doua pagină a cererii de emitere a cardului, care stabileau taxele şi comisioanele practicate de emitent inclusiv în situaţia plăţii în rate a creditului sau a plăţii cu întârziere când reclamantul datora dobânda aferentă tranzacţiilor şi comisionul pentru plata întârziată respectiv taxa pentru depăşirea limitei de credit.
Existenţa clauzelor abuzive se realizează potrivit procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 6, 8 – 13 din legea nr. 193/2000 republicată, după constatarea acestora de către instanţa competentă, consumatorul prejudiciat putându-se adresa instanţei în scopul reparării prejudiciului.
Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială,
de contencios administrativ şi fiscal
Decizia civilă nr. 1277 din 10 decembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 1144/19.12.2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5459/110/2008 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Bancpost SA, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Biroul de Credit SA, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul F.C. în contradictoriu cu pârâtele E.R.S.I. SA Bucureşti şi Biroul de Credit SA, constatându-se că reclamantul nu mai are nici o datorie către pârâtă E.R.S.I. SA Bucureşti, fiind obligată aceasta să ceară pârâtei Biroul de Credit SA să radieze datele personale ale reclamantului, iar pârâta Biroul de Credit SA să radieze datele personale.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 26.10.2004 reclamantul a formulat către E.R.S.I. SA o cerere pentru emiterea unui card de credit pentru suma de 1928,14 lei restituibili într-un număr de 36 rate.
Cu această ocazie reclamantul a declarat că a luat la cunoştinţă de termenii generali din contract şi de faptul că pârâta are dreptul de a respinge cererea.
Prevederile generale au fost inserate pe verso cererii, într-o redactare ilizibilă cu litere de aproximativ 2 mm.
În cursul derulării contractului pârâta a modificat încă de două ori condiţiile generale „introducându-se” comisioane suplimentare.
În final pârâta comunică reclamantului prin adresa 274/10.01.2008 că mai are un rest de plată de încă 1769,89 lei faţă de suma de 2217,50 lei deja achitată, la totalul sumei împrumutate de 1928,15 lei.
Surplusul este constituit din taxe şi comisioane de 536 lei, comisioane de depăşirea limitei de credit în sumă de 968,80 lei şi dobânzi de 554,55 lei.
În calitate de participant la Biroul de Credit, pârâta a transmis datele personale ale reclamantului la Biroul de Credit ca rău platnic în vederea imposibilităţii obţinerii unui nou credit de la oricare terţ.
Aşa cum este redactat înscrisul fără număr de înregistrare din data de 26.10.2004 „cerere pentru emiterea unui card de credit” rezultă că acesta nu este un contract în sensul dispoziţiilor art. 942 Cod civil deoarece la acea dată nu au fost negociate clauze privind drepturile şi obligaţiile fiecăreia dintre părţi.
S-a mai constatat că reclamantul a declarat că a luat la cunoştinţă de condiţiile generale care nu echivalează cu un raport juridic obligaţional.
Pe de altă parte „condiţiile generale” în forma de redactare ilizibilă, nu au fost negociate cu consumatorul.
Conform Legii nr. 193/2000 „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
O clauză contractuală ca fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard sau „condiţiile generale”.
Este evident că în acest raport juridic pârâta SC E.R.S.I. SA nu a negociat cu reclamantul clauzele din condiţiile generale cu atât mai mult cu cât acestea au mai fost modificate de două ori în cursul derulării raportului juridic, atitudinea pârâtei fiind una ilicită şi abuzivă în sensul Deciziei 105/2007 a ANPDCP şi dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 677/2001 republicată.
Cu privire la pârâta SC BANC POST SA instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii.
Cu privire la pârâta Biroul de Credit SA instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece chiar dacă între acesta şi reclamant nu există un raport juridic contractual, a înscris în sistemul de evidenţă datele cu caracter personal ale reclamantului. Chiar dacă a efectuat acest demers la cererea pârâtei E.R.S.I. SA reclamantul este prejudiciat prin imposibilitatea obţinerii unui nou credit.
Cu privire la pârâta E.R.S.I. SA instanţa pentru cele ce preced a admis acţiunea, a constatat că reclamantul nu mai are nici o datorie faţă de aceasta şi a obligat să ceară pârâtei Biroul de Credit SA să radieze din sistemul de evidenţă a datelor cu caracter personal ale reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta E.R.S.I. S.A. Bucureşti, legal timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei şi taxă timbru de 9 lei.
În motivarea cererii a fost criticată hotărârea primei instanţe, arătându-se că documentele care reprezintă contractul dintre părţi sunt înscrisul cererea pentru emiterea unui card de credit şi Prevederile Generale pentru Emiterea şi Utilizarea Cardului Euroline. Acestea reglementează emiterea, acordarea şi utilizarea cardului Euroline eliberat de către pârâtă şi transmis reclamantului, toate taxele şi comisioanele aplicabile ca urmare a emiterii şi utilizării de către reclamant a cardului Euroline, precum şi drepturile şi obligaţiile ambelor părţi fiind menţionate în contract.
Dintre intimaţi, legal citaţi, a fost reprezentat în faţa instanţei reclamantul F.C.G., prin întâmpinarea formulată solicitându-se respingerea apelului ca nefondat, motivele de apel invocate relevând reaua credinţă a pârâtei, având în vedere că nu a semnat şi nu i-au fost aduse la cunoştinţă alte înscrisuri în afară de cererea pentru emiterea unui card de credit şi factura fiscală.
La termenul din 12.11.2009, având în vedere dispoziţiile art. 2821 Cod procedură civilă şi valoarea obiectului pricinii, sub 100 000 lei, a fost recalificată ca recurs calea de atac promovată împotriva sentinţei civile nr. 1144/2008 a Tribunalului Bacău..
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condiţiile art. 304, 3041 Cod procedură civilă, instanţa îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înscrisul care concretizează voinţa părţilor la stabilirea raportului juridic ce a generat prezentul litigiu îl reprezintă cererea pentru emiterea unui card de credit formulată de către intimatul – reclamant la data de 26.10.2009, prin care acesta declara că a luat la cunoştinţă termenii generali, din contract, termeni prevăzuţi pe cea de-a doua pagină a cererii de emitere a cardului.
Aceste prevederi generale stabileau taxele şi comisioanele practicate de emitent inclusiv în situaţia plăţii în rate a creditului sau a plăţii cu întârziere când reclamantul datora dobânda aferentă tranzacţiilor şi comisionul pentru plata întârziată respectiv taxa pentru depăşirea limitei de credit.
În baza acestor clauze a fost stabilită creanţa pentru care au fost transmise către Biroul de Credit informaţiile privind derularea contractului de credit.
Referitor la cele reţinute de prima instanţă şi apărările intimatului – reclamant instanţa apreciază că în cauză nu se poate reţine natura ilizibilă a clauzelor contractului faţă de corpul mic de literă folosit la scrierea acestora şi nici caracterul abuziv al acestora.
Astfel, clauzele abuzive sunt prevederile contractuale de natura celor reglementate de dispoziţiile listei cuprinse în anexa 1 a Legii nr. 193/2000 republicată cu completările şi modificările ulterioare.
În prezenta cauză fiind îndeplinite condiţiile existenţei convenţiei părţilor, prin semnarea de către reclamant a cererii şi luarea la cunoştinţă de condiţiile de contractare, potrivit propriei declaraţii, nu se poate considera că obligaţiile reţinute în sarcina acestuia sunt lipsite de suport juridic. De altfel, prin plata, chiar cu întârziere, a ratelor, reclamantul a acceptat existenţa unui contract intervenit între părţi.
În ce priveşte clauzele acestuia instanţa apreciază că produc efecte cele cuprinse în prevederile generale în care erau prevăzute, inclusiv de o manieră distinctă, prin tabelul de la sfârşitul clauzelor, taxele şi comisioanele percepute de către emitent atât pentru plata cu întârziere, cât şi pentru depăşirea limitei de creditare. În aceste împrejurări, este lipsită de relevanţă susţinerea reclamantului cu privire la conţinutul facturii care prevedea plata unei penalizări pentru neplata la termenul scadent, potrivit contractului fiind vorba de taxa pentru depăşirea limitei de creditare, în ipoteza survenirii acesteia.
De altfel, apărări cu privire la această taxă reclamantul a susţinut doar prin întâmpinarea formulată în calea de atac, fără a contesta legalitatea şi cuantumul acestora, raportat la clauzele indicate anterior, ci limitându-se doar la a conchide că efectul neplăţii de 20 de ori a ratelor ar consta într-o sumă egală cu cea împrumutată.
Această susţinere nu este conformă clauzelor contractuale, depăşirea limitei de credit determinând aplicarea procentului de 5% pentru perioada de depăşire, fără ca algoritmul de calcul să prevadă posibilitatea adiţionării procentelor.
De altfel, neplata ratelor scadente în termenele şi condiţiile stipulate poate conduce la plata de accesorii egale cu cea a creditului, fără ca aceasta să afecteze validitatea convenţiei.
Pe de altă parte, existenţa clauzelor abuzive se realizează potrivit procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 6,8 – 13 din legea nr. 193/2000 republicată, după constatarea acestora de către instanţa competentă, consumatorul prejudiciat putându-se adresa instanţei în scopul reparării prejudiciului.
În prezenta cauză, reclamantul, fără a recurge la procedura menţionată, a solicitat recunoaşterea efectelor acestei proceduri în sensul înlăturării obligaţiilor rezultate din respectivele clauze.
În consecinţă, constatând că în mod corect recurenta – pârâtă a stabilit obligaţia de plată a reclamantului, transmiţând informaţiile către Biroul de Credit SA, în temeiul dispoziţiilor art., 312 alin. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, a fost admis recursul, a fost modificată în parte sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii ca nefondate. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
