Donatie; Cauza ilicita si frauda la lege; Transmiterea obligatiei asumate de donatori catre donator;Obligatie propter in rem si scripe in rem;
Imprejurarile faptice ale spetei;
Reclamanta SC MG a chemat în judecată pârâţii A.V. şi A.G. pentru a se constata nulitatea contractului de donaţie încheiat la data de 22.03.2006 între A. G. şi A.V., în calitate de donatori şi A.Gg., în calitate de donatar. S-a solicitat si obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.
In argumentarea cererii de chemare in judecata s-a sustinut ca la data de 18.02.2005 între reclamantă şi A.G. şi A.V. s-a încheiat un contract de închiriere pe o perioadă de 20 de ani, pentru o suprafaţă de teren situată în Constanţa, preţul chiriei fiind achitat în avans pentru primul an încă de la data contractării. Ulterior, la data de 08.09.2006, s-a încheiat, între aceleaşi părţi, un act adiţional la contractul de închiriere, fiind completat contractul în sensul că pe suprafaţa de teren închiriată urmează a se edifica o construcţie cu destinaţia spălătorie auto, din fonduri proprii ale societăţii chiriaşe. La data de 30.11.2005 proprietarii au renunţat la cererea de eliberare a autorizaţiei, motiv pentru care au fost actionati in judecata pentru obligarea acestora la prezentarea de urgenţă la Serviciul Autorizaţii în Construcţii din cadrul Primăriei Constanţa în vederea eliberării autorizaţiei de construcţie pentru imobil. S-a mai sustinut ca proprietarii au încheiat cu A.Gg. contractul de donaţie autentificat sub nr. 776/22.03.2006 cu privire la terenul închiriat reclamantei. S-a apreciat ca acest contract are o cauză ilicită, fiind încheiat cu scopul fraudării intereselor societăţii, având în vedere că dreptul de folosinţă transmis printr-un contract de închiriere este un drept de creanţă şi nu un drept real care să fie opozabil terţilor, respectiv donatarului. O liberalitate are o cauză ilicită atunci când dispunătorul o face pentru a ocoli o dispoziţie legală, în speţa de faţă pentru a ocoli obligaţia de a respecta contractul de închiriere.
În drept reclamanta s-a prevalat de dispozitiile art.5, art.948, art.966-968, art.973, art.1441C.civ.
Paratii au formulat intampinare prin intermediul careia au sustinut ca se impune respingerea actiunii reclamantei ca nefondata intrucat argumentaţia acesteia vine în contradicţie cu o altă susţinere potrivit căreia în temeiul art. 1441C.civ.contractul de închiriere este opozabil numai faţă de un eventual cumpărător, nu şi faţă de donatar. Drepturile reclamantei decurgând din contractul de închiriere se opun şi donatarului, astfel că nu rezultă scopul ilicit avut în vedere de părţi la încheierea contractului de donaţie pentru fraudarea intereselor reclamantei. La încheierea donaţiei părţile au avut în vedere consideraţii de ordin financiar, vârsta înaintată a donatorilor, bunica A.G. decedând la un an după încheierea contractului, neputinţa donatorilor de a contracara pretenţiilor chiriaşei. S-a mai arătat prin întâmpinare că la data încheierii donaţiei contractul de locaţiune nu era notat în cartea funciară pentru opozabilitate.
Prin sentinta civila nr.7173/17.04.2009 a Judecatoria Constanta a respins ca nefondata actiunea.
A motivat instanta de fond ca la 18.02.2005 între A.V. şi A.G., în calitate de proprietari şi SC M G, în calitate de chiriaşă, s-a încheiat contractul de închiriere autentificat sub nr.450, contract prin care reclamanta a închiriat suprafaţa de teren identificată în schiţa de plan anexată, din imobilul situat în Constanţa. Durata contractului a fost stabilită la 20 de ani, prevăzându-se că locaţiunea încetează la data expirării contractului, putând fi prelungită prin acordul părţilor. Prin actul adiţional autentificat sub nr. 2547/08.09.2005 părţile din contractul de închiriere au hotărât de comun acord completarea contractului în sensul că pe suprafaţa de teren închiriată urmează a se edifica o construcţie care va avea destinaţia de spălătorie auto, pe toată durata contractului, din fonduri proprii ale societăţii chiriaşe. Ulterior, la data de 22.03.2006 s-a încheiat contractul de donaţie autentificat sub nr.776, prin care proprietarii – locatori A. G. şi A.V. au donat donatarei A.Gg. imobilul situat în Constanţa, din care face parte şi terenul închiriat reclamantei.
În cauză nu s-a făcut dovada caracterului ilicit şi imoral al cauzei, nereieşind din probele administrate că scopul mediat urmărit de donatori a fost fraudarea intereselor reclamantei – locatare. Din declaraţia martorului I. E. a rezultat că donaţia s-a făcut pe fondul vârstei înaintate a donatorilor şi al resurselor financiare precare ale acestora, urmărindu-se ca nepoata, respectiv fiica acestora, A.Gg., să se ocupe de întreţinerea imobilului, dar şi de cea a donatorilor, după cum a rezultat şi din răspunsul la interogatoriu dat de aceasta. S-a gasit relevant şi aspectul relatat de martorul I.E., potrivit căruia donaţia către pârâta A. Gg. a fost urmarea deciziei luate de donatori şi ruda acestora P. A. de a dona fiecăruia dintre cei trei copii ai pârâtului A.V. câte un imobil din cele deţinute în proprietate. Faptul achitării de către reclamantă a unei bune părţi din cheltuielile imobilului în perioada 2005 – 2006, după cum rezultă din chitanţele depuse la dosar de aceasta şi din declaraţia martorului B. I., nu este de natură a duce la o altă concluzie cu privire la scopul urmărit de donatori la încheierea contractului de donaţie, în condiţiile în care sprijinul primit din partea societăţii chiriaşe nu era garantat în viitor şi posibil nici dezinteresat, având în vedere scopul acesteia de a obţine autorizaţia de construire pentru construcţia proiectată încă de la încheierea contractului de închiriere. Dealtfel potrivit dispoziţiilor art.1441C.civ., locaţiunea prin act autentic sau cu dată certă anterioară este opozabilă cumpărătorului imobilului, cu condiţia ca desfiinţarea locaţiunii din cauza vânzării să nu fie prevăzută în contractul de locaţiune, iar pentru identitate de raţiune s-a admis în literatura juridică şi în practica judiciară că regulile privind opozabilitatea contractului de locaţiune faţă de cumpărător sunt aplicabile şi faţă de alţi dobânditori prin acte juridice între vii, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. În ceea ce priveşte invocarea fraudării legii ca motiv de nulitate absolută a donaţiei, instanţa a reţinut că nu este incident în cauză, nefiind utilizate anumite dispoziţii legale în vederea eludării altor dispoziţii legale imperative.
Sustinerile partilor din calea de atac;
Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamanta care a criticat sentinta instantei de fond din perspectiva disp.art.304pct.9 si 3041C.pr.civ.
Sustine recurenta ca in mod gresit au fost inlaturate apararile sale referitoare la scopul pentru care s-a incheiat actul de donatie. Aceasta intrucat principiul relativitatii obligatiilor asumate de autorul unui succesor cu titlu particular, in cadrul unui contract incheiat anterior transmiterii dreptului si care are legatura cu dreptul transmis, nu se transmit acestuia, chiar daca au legatura cu dreptul transmis, acesta fiind tert desavarsit fata de obligatiile asumate de autorul sau. Asa fiind obligatiile asumate de donatori nu se transmit si donatarului, acesta fiind tert fata de aceste obligatii, aspect retinut contrar si gresit de ctare instanta de fond. Desi contractul de inchiriere este o exceptie de la principiul mentionat, aceasta este aplicabila numai vanzarii nu si donatiei.
A mai sustinut recurenta ca instanta de fond a lasat neanalizate probatoriile administrate in cauza, respectiv raspunsurile la interogatoriu ale donatarei din care rezulta refuzul asumarii obligatiilor stabilite prin contractul de inchiriere de catre donatori. Raspunsul donatarei la intrebarea cu numarul 6 argumenteaza ipoteza lipsei intentiei de gratificare, iar cel de la intrebarea numarul 3 dovedeste ca aceasta cunostea despre obligatiile asumate de transmitatori. Toate acestea denota participarea paratei la construirea mecanismului juridic fraudulos. Dealtfel instanta de fond nu a facut nici aplicarea prevederilor art.225C.pr.civ. in ceea ce priveste interogatoriul propus a fi administrat paratului donator.
Recurenta a aratat si faptul ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca se confirma ipoteza consemnata in cuprinsul contractului de donatie, raportandu-se exclusiv la la depozitia martorului I. E. Ori materialul probator administrat in cauza infirma aceasta depozitie. Probele administrate contrazic teoria paratilor potrivit careia dificultatile de natura financiara ar constitui motivul determinant al incheierii actului de donatie.Deasemeni instanta de fond a neglijat si pozitia oscilanta a paratilor pe parcursul procesului, intrucat initial s-a sustinut teoria lipsei posibilitatilor de intretinere, pentru ca ulterior sa se sustina existenta unei conventii familiale.
In aparare intimatii parati A. Gg. si A. V. au formulat intampinare prin intermediul careia au sustinut ca se impune respingerea recursului ca nefondat apreciind ca hotararea instantei de fond este temeinica si legala.
Dispozitiile de drept material si procedural aplicabile spetei;
Potrivit art.3041C.pr.civ.indcat de catre recurenta ca temei la cererii sale ,,recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art.304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele”.
Art. 304pct.9C.pr.civ., indicat, deasemeni de catre recurenta, ca temei al cererii sale, arata ca o hotarare judecatoreasca poate fi modificata, in recurs, atunci cand este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Aprecierile tribunalului;
1.Principiul relativitatii efectelor contractului stipulat in art.973C.civ. presupune ca puterea obligatorie, efectele contractului privesc numai partile contractante si nimeni nu poate fi obligat prin vointa unei alte persoane. Mai precis spus, contractul produce efectele sale intre parti si fata de succesorii acestora, asa numitii avanzi cauza, cum ar fi in speta dobanditorul cu titlu particular al unui bun.
Dobanditorul cu titlu particular al bunului, in speta donatarul, este tinut de efectele contractului incheiat de catre autorul sau in legatura conexa cu bunul ce a fost transmis prin donatie. Cat priveste drepturile dobandite de autor prin contracte incheiate cu alte persoane, sub rezerva conexiunii cu lucrul, acestea profita succesorului cu titlu particular, desi acesta nu a fost parte in contractul mentionat.
Situatia este diferita in cazul obligatiilor asumate de autor prin contract, anterior transmiterii si care au legatura cu dreptul transmis catre succesorul cu titlu particular. In acest caz obligatiile asumate de autor nu se transmit asupra succesorului cu titlu parcticular, chiar daca au legatura cu dreptul transmis, din aceasta privinta asertiunea recurentei fiind pe deplin valabila.
Totusi, in anumite situatii, campul de aplicare al acestui principiu este limitat, cum ar fi spre exemplu in cazul obligatiilor propter in rem care sunt adevarate sarcini reale ce incumba titularului unui drept real privitor la bunul transmis, sarcina pe care titularul transmitator(sn donatorii) si-au asumat-o prin actul aditional la conractul de inchiriere, aceea constand in acordul locatorului la edificarea de catre locatar a unei contructii, din fonduri proprii a acestuia din urma, cu destinatia de spalatatorie auto, pe durata locatiunii de 20 de ani.
Aceste obligatii, propter in rem, nu sunt in mod expres si limitativ prevazute de lege, astfel ca in functie de imprejurari ele pot fi calificate ca atare. In cauza, stransa legatura dintre aceasta obligatie si locatiunea lucrului, obligatie contractata de catre autorii succesorului cu titlu particular pe o perioada indelungata, de 20 de ani, face ca aceasta sa apara ca o adevarata sarcina a lucrului, motiv pentru care efectele acestei obligatii se produc si in privinta dobanditorului.
Cu aceste argumente tribunalul va inlatura primul motiv de recurs referitor la lipsa transmiterii obligatiei catre dobanditorul donatar al lucrului inchiriat, pretins gresit retinuta de catre instanta de fond in considerarea caracterului licit al conventiei partilor.
Totusi nu trebuie neglijate nici apararile nuantate ale recurentei referitoare la lipsa de transmitere a obligatiei, considerata scriptae in rem, in considerarea argumentului de text inserat in art.1441C.civ., retinut dealtfel si de catre instanta de fond in considerente, potrivit carora efectele si opozabilitatea contractului de locatiune nu se produc decat fata de cumparator, nu si fata de alte tipuri de dobanditori(donatari, coschimbas, intretinator etc). Practica si literatura de specialitate a retinut in mod constant si in unanimitate ca regulile referitoare la efectele si opozabilitatea contractului de locatiune fata de cumparator(inclusiv adjudecatar) sunt aplicabile si in alte cazuri de instrainare sau constituire de drepturi reale, prin acte intre vii, cu titlu particular, fie ca sunt cu titlu oneros, fie ca sunt cu titlu gratuit. Ori acesta este un argument in plus pentru inlaturarea apararii recurentei din perspectiva primului motiv de recurs.
2.Cu privire la aprecierea si analizarea probei cu interogatoriul paratilor;
Din raspunsul la intrebarile vizate de critica din motivele de recurs rezulta ca la momentul incheierii actului donatara cunoastea grevarea imobilului de contractul de inchiriere avand sarcina reala mentionata in precedent si ca scopul incheierii actului este acela de a asigura intretinerea donatorilor si a imobilului.
Faptul ca parata donatara cunostea despre actul autorului nu constituie in sine o premisa pentru interpretarea ca ilicita a cauzei contractului de donatie, mai mult cu cat, in lumina interpretarilor expuse la punctul 1, obligatia asumata de donatori anterior intocmirii actului de translatie se transmite si dobanditorului cu titlu gratuit si particular.
Donatia poate fi pur gratuita, atunci cand donatarul nu are nici o obligatie, ci numai indatorirea denumita traditional ,,de recunostinta” dar poate fi si cu sarcina atunci cand se stabileste donatarului obligatia de a savarsi anumite acte. Din raspunsul paratei donatare la intrebarea numarul 6 rezulta ca partile au avut in vedere la incheirea actului si o anumita sarcina in persoana donatara, respectiv ca aceasta sa se ocupe de intretinerea donatorilor, fata de care oricum avea obligatia legala de intretinere ce exista intre copil si parintele si ascendentul acestuia si se inscrie in categoria, interpretata in acest caz extensiv, indatoririi ,,de recunostinta”. Faptul ca aceasta sarcina nu a fost stipulata in mod expres nu poate avea efect decat intre partile din actul de donatie, in cazul neindeplinirii acesteia si nicidecum fata de terti.
In fine cu privire la aplicarea prevederilor art.225C.pr.civ. se retine ca facultatea pe care art.225C.pr.civ. o acorda instantei de a socoti neprezentarea la interogatoriu a partii legal chemate in acest scop, ori refuzul ei de a raspunde, ca o marturisire completa sau numai ca un inceput de dovada in folosul partii potrivnice, nu scuteste instanta de a-si exercita rolul activ in descoperirea adevarului. Atunci cand este posibila o verificare a starii de fapt, pe baza altor probe, instanta trebuie sa stabilesca adevarul prin administrarea acestora si nu pe baza prezumtiei instituite de textul mentionat. In acest sens este si interpretarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii referitor la problema aplicarii prevederilor art.225C.pr.civ. prin decizia nr.118/1991.Cum in speta au fost administrate si alte probatorii instanta de fond nu era obligata sa se prevaleze in stabilirea starii de fapt de prevederile enuntate.
3.Cu privire la analiza depozitiei martorilor si a pozitiei procesuale a paratilor;
Recurenta a mai criticat hotararea instantei de fond sub aspectul faptului ca judecatorul fondului si-a fundament solutia numai prin referire la declaratia martorului Ivanciu E. fara a analiza si celelalte probe.
In cauza a mai fost audiat si Bercaru Ion a carui declaratie insa nu este relevanta sub aspectul cauzei incheierii actului de donatie. Acesta din urma a relatat doar aspecte colatarale, referitoare la relatile dintre locatar si locatori. In acest context instanta de fond nu a retinut ca relevanta declaratia acestui martor.
Cat priveste apararile paratilor, acestea au fost aceleasi pe parcursul procesului si nu s-au negat sustinerile expuse pe calea intampinarii, martorul audiat, Ivanciu E., detaliind in plus si in amanunt, relatiile familiale dintre donatori si donatara.
In lumina acestor considerente tribunalul apreciaza ca nefondate motivele de critica expuse de catre recurenta, sens in care va respinge recursul ca atare.
Cheltuieli de judecata;
Cererea recurentei de acordare a cheltuileilor de judecata va fi respinsa in considerarea prevederilor art.274C.pr.civ. si a faptului ca intimatii nu au cazut in pretentii.
