Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta SC A R A SA BUCUREŞTI a solicitat obligarea pârâtului T C la plata sumei de 2378.63 Iei reprezentând cuantumul despăgubirilor achitate de către Astra in dosarul de dauna nr…. şi a dobânzii legale aferente sumei de 2378.63 lei calculata de la data concilierii directe si pana data introducerii prezentei acţiuni, precum si in continuare pana la data plaţii efective, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că paratul, a fost angajat al societăţii in funcţia de inspector asigurare, conform contract individual de munca,. Obiectul activităţii unui inspector de asigurare il constituia încheierea de contracte de asigurare intre societate ca asigurător si terţe persoane in calitate de asigurati. La momentul angajării paratul a fost instruit cu privire la drepturile si obligaţiile pe care le are ca inspector in asigurări, respectiv care este metodologia de lucru, primind in gestiune contacte de asigurare si documente cu regim special, respective chitanţiere. Una dinte obligaţiile inspectorului de asigurare era ca sumele de bani incasate cu titlu de prima de asigurare de la asiguraţi, sa fie depuse in contul societăţii in termen de 3 zile lucratoare de la data emiterii contractului de asigurare, in caz contrar urmând ca acesta sa suporte eventualele despăgubiri achitate de societate pentru evenimente asigurate prin respectivul contract de asigurare, evenimente petrecute intre data de emitere a poliţei de asigurare si data cand inspectorul a depus prima de asigurare aferenta. Paratul a emis poliţa RCA nr. la data de 22.07.2010. In baza acestei poliţe, intrucat a avut loc un accident rutier,la data de 30.08.2010 s-a deschis dosarul de dauna nr. PH…, dosar finalizat prin plata despăgubirilor in cuantum de 2378.63 lei. Aceasta suma achitată cu titlu de despăgubiri, se impune a fi recuperata de la parat întrucât nu a respectat obligaţiile care-i reveneau ca angajat in funcţia de inspector de asigurare, respectiv nu a depus la termen prima de asigurare in valoare de 133,48 lei. Ulterior, au mai fost depuse un set de înscrisuri cuprinzând actul adiţional la contractul de muncă al pârâtului, şi copii de pe dosarul de daună.
În drept, au fost invocate de către reclamantă disp art 969, art 998-999 Cod civil, Og 9/2002 şi art 43 Cod comercial.
O dată cu acţiunea au fost depuse de către reclamantă o serie de înscrisuri în copie; contract individual de muncă, declaraţia numitului T C, fişă dosar daună PH.. din 1.09.2010,copie notificare 79/.., confirmare de primire a notificării (f.5-13)
La data de 2.11.2011, reclamanta a precizat acţiunea în sensul precizării cuantumului dobânzii legale de la data concilierii directe până la data introducerii acţiunii respectiv 35,81 lei.
Cererea a fost legal timbrată cu 204 lei şi 3,3 lei timbru judiciar
Pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi exprima poziţia procesuală.
În cauză a fost admisă proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtului care nu s-a prezentat în vederea administrării acestuia, reclamanta prevalându-se de disp art 225 C.pr.civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Pârâtul T C a fost angajat al societăţii reclamante în funcţia de inspector asigurare conform contractului individual de muncă şi a actului adiţional nr 1/1.07.2010. (f.5, 6, 21)La data de 22.07.2010, pârâtul a emis poliţia RCA nr…. pentru asiguratul I M şi referitoare la autovehiculul DACIA cu nr de înmatriculare ..(f.10).
Conform copiilor de pe dosarul de daună depuse de reclamantă la dosarul cauzei la data de 30.08.2010 s-a produs un eveniment auto în care a fost implicat beneficiarul poliţei de asigurare nr…. şi ca urmare a fost deschis dosarul de daune auto din 1.09.2010.În baza acestei poliţe de asigurare a fost plătită de către reclamantă suma de 2378,63 lei (conform cererii de despăgubire formulată de .., fisei dosarului de daună f.9 şi a extrasului aflat la f 22)
Conform propriei declaraţii olografe a pârâtului (f7,8), acesta deşi a încasat prima de asigurare de la beneficiarul poliţei nr…. la data încheierii acesteia- …, nu a depus această sumă în conturile societăţii reclamante decât la data de 10.09.2010 (f.10) , respectiv după producerea riscului asigurat şi a dosarului de daună mai sus menţionat.
În ceea ce priveşte temeiurile de drept invocate de către reclamantă instanţa reţine că s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2378.63 precum şi a dobânzii legale aferente atât în temeiul răspunderii civile contractuale cât şi în temeiul răspunderii civile delictuale. Referitor la posibilitatea reclamantei de a se prevala în acelaşi timp de răspunderea contractuală cât şi de cea delictuală,instanţa reţine că practica judecătorească a statuat faptul că nu este posibilă combinarea celor două tipuri de răspunderi, iar în cazul în care între părţi a existat un contract din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea ce trebuie urmată fiind cea a răspunderii civile contractuale.Ca urmare instanţa va analiza prezenta cerere din perspectiva răspunderii civile contractuale, având în vedere şi faptul că s-a invocat de către reclamantă faptul că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau în calitatea sa de inspector de asigurări respectiv cele referitoare la metodologia de lucru.
Conform metodologiei invocate de reclamantă, pârâtul trebuia să depună sumele de bani încasate cu titlu de primă de asigurare de la asiguraţi în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii contractului de asigurare, în caz contrar urmând să suporte eventualele despăgubiri achitate de societate pentru evenimentele asigurate prin respectivul contract de asigurare. Instanţa reţin că la dosarul cauzei există contractul individual de muncă al pârâtului precum şi actul adiţional ce vizează prelungirea duratei acestuia, potrivit căruia pârâtul avea obligaţia de a respecta disciplina muncii precum şi cea de a respecta ROI, ROF, NI, CCM neexistând nicio obligaţie precum cea invocată de reclamantă. Nu a fost depusă la dosarul cauzei metodologia invocată de reclamantă care să conţină dispoziţii în sensul că în cazul nedepunerii sumelor încasate cu titlu de primă de asigurare de la asiguraţi în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii contractului de asigurare, în caz contrar urmând să suporte eventualele despăgubiri achitate de societate pentru evenimentele asigurate prin respectivul contract de asigurare. Analizarea incidenţei răspunderii contractuale presupune a patru condiţii: fapta ilicită, prejudiciul patrimonial cauzat creditorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat creditorului precum şi culpa debitorului.
Fapta ilicită reprezintă încălcarea dreptului de creanţă al celeilalte părţi contractante, prin neexecutarea obligaţiilor contractuale. “Neexecutarea obligaţiilor contractuale” are o dublă semnificaţie: stricto sensu constă în neexecutarea sau executarea incompletă a obligaţiilor, iar lato sensu constă în neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor. Neexecutarea obligaţiei reprezintă neîndeplinirea în întregime sau în parte a angajamentelor asumate de debitor prin contract.
Proba neexecutării obligaţiei se face diferit după cum avem de a face cu o obligaţie de rezultat sau o obligaţie de mijloace. In speţa de faţă avem de a face cu o prezumtivă obligaţie de rezultat, neatingerea rezultatului urmărit (nedepunerea sumelor de bani încasate ca urmare a încheierii poliţei de asigurare în termen), ar determina atragerea prezumţiei conform căreia debitorul nu a executat obligaţiile sale şi pe aceea că se găseşte în culpă pentru acest lucru.
Instanţa reţine faptul că această condiţie nu este îndeplinită întrucât nu există niciun contract între părţi care să prevadă obligaţia amintită a pârâtului. Aşadar nu s-a făcut de către reclamantă proba neexecutării unei obligaţii de către pârât deşi există la dosarul cauzei o declaraţie olografă a pârâtului.
Prejudiciul constă în consecinţele dăunătoare de natură patrimonială, efecte ale încălcării de către debitor a dreptului de creanţă aparţinând creditorului său contractual, prin neexecutarea prestaţiei la care s-a îndatorat.
Pentru a se naşte obligaţia de reparare, prejudiciul patrimonial trebuie să fie cert. Este cert prejudiciul a cărui existenţa este sigură si a cărui întindere poate fi stabilită în prezent, precum şi prejudiciul viitor şi sigur că se va produce.
Instanţa reţine că nici această condiţie a prejudiciului nu este îndeplinită în speţă, plata de către reclamantă a despăgubirilor în dosarul de daună nefiind consecinţa încălcării de către debitor a unei obligaţii contractuale.
Raportul de cauzalitate între neexecutarea obligaţiilor contractuale şi prejudiciul cauzat creditorului este o condiţie a răspunderii contractuale Potrivit art. 1083 Cod civil, debitorul nu poate fi obligat la plata de daune interese dacă neexecutarea obligaţiilor contractuale se datorează forţei majore sau unui caz fortuit, care la rândul lor include şi fapta creditorului sau fapta unei terţe persoane.
Instanţa reţine faptul că nici această condiţie a răspunderii contractuale nu este îndeplinită în speţa de faţă, plata de către reclamantă a despăgubirilor în dosarul de daună datorându-se producerii riscului asigurat, iar această condiţie nu poate fi considerată îndeplinită întrucât nu sunt îndeplinite nici condiţiile referitoare la existenţa faptei ilicite şi a prejudiciului.
Cu privire la condiţia existenţei culpei debitorului instanţa a analizat-o deja.
Pentru considerentele mai sus expuse instanţa va respinge acţiunea formulată ca neîntemeiată şi având în vedere că pârâtul nu a căzut în pretenţii va respinge cererea de obligare a acestuia la cheltuieli de judecată.
