R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI Dosar nr.4791/299/2010
SECŢIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 71
Şedinţa publică din data de 14.01.2013
Tribunalul constituit din :
PREŞEDINTE : M A
JUDECĂTOR : E L V
JUDECĂTOR : N B
GREFIER : R B
Pe rol se află soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC A D G SRL împotriva sentinţei civile nr. 14875/12.09.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 4791/299/2010, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC M E GSRL.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă recurenta pârâtă reprezentată de dna avocat C A cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsind celelalte părţi.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea are ca obiect rezoluţiune contract-pretenţii, se află în stadiul procesual recurs, procedura de citare a părţilor este legal îndeplinită ; la data de 19.12.2012 intimata reclamantă a depus întâmpinare prin serviciul registratură.
Tribunalul procedează la comunicarea către recurentă a unui exemplar al întâmpinării.
Recurenta pârâtă, prin avocat depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 700,44 lei, timbru judiciar în valoare de 8 lei, precizând că adresa este Bdul. I M nr., bl., sc., ap., sector . Totodată, solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a lectura întâmpinarea.
Tribunalul dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a da posibilitate recurentei să observe întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la doua strigare a cauzei, se prezintă recurenta pârâtă reprezentată de dna avocat C A cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsind celelalte părţi.
Recurenta pârâtă, prin avocat învederează că nu are cereri prealabile de formulat.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul recurentei în susţinerea motivelor de recurs.
Recurenta pârâtă, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulată, desfiinţarea sentinţei atacate, obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Tribunalul declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.
TRIBUNALUL,
Prin sentinţa civilă nr. 14875/12.09.2011 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. M E G S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. A D G S.R.L., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 13098,60 RON, reprezentând avansul încasat; 6549,30 lei cu titlu de daune interese.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta, în calitate de beneficiar, a încheiat cu pârâta, în calitate de executant, contractul nr. 33/30.11.2007 având ca obiect executarea, transportul, montarea produselor de mobilier conform schiţei, mobilier destinat imobilului din B str. G. A. P nr. 5, sector , în valoare de 26197,2 RON a cărei plată se face eşalonat, astfel 13098,60 RON avans la semnarea contractului cu toate detaliile de execuţie, 7859,16 RON în momentul livrării efective a mobilierului, 5239,44 RON la terminarea montajului şi recepţia lucrării.
Prin clauzele contractuale stipulate la art. 3 pct. 4, părţile au stabilit că „ în caz de neplată contractul se reziliază fără somaţie, fără punere în întârziere şi fără intervenţia instanţei de judecată… În cazul în care contractul se reziliază din motive imputabile executantului, acesta va fi ţinut la plata de daune interese către beneficiar în valoare de 25% din valoarea totală a contractului”, iar la 4.1 că: „termenul de livrare – montare este de 15 zile de la data achitării avansului”.
Ca urmare, în privinta clauzelor contractuale operează legea părtilor , întrucat potrivit art. 969 c.civ. conventiile legal facute au putere de lege între părtile contractante.
Astfel, desi reclamanta a achitat paratei avansul în suma de 13.098,60 lei prin factura nr. 3798078/30.11.2007, parata nu a livrat si montat mobilierul comandat , asa cum au stabilit la art 2.3 din contract , în termenul stipulat de 15 zile.
Situatia de fapt expusa rezulta din coroborarea schitelor de proiectare ale mobilierului întocmite de S O) care nu au fost prezentate spre luare la cunostinta de catre reclamanta – beneficiar, nefiind semnate de aceasta, cu declaratiile martorilor S I R si B P, care au aratat ca mobilierul a fost transportat si montat partial în imobilul situat în str, A P nr. , et. si , ce avea destinatia de croitorie, precum si raspunsurile reclamantei la interogatoriu .
În temeiul disp. art.969, 1021,1066 si 1087 c. civ., instanta a admis actiunea, a obligat parata sa restituie reclamamntei avansul incasat în suma de 13098,60 lei, precum si daunele – interese stipulate, fata de neexecutarea obligatiilor contractuale negociate si nemodificate , in cuantum de 6549,30 lei (25% din valoarea totală a contractului -26197,2 Ron -art.3.1-3.4).
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs recurenta-pârâtă care a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond nu arată în concret elementele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază soluţia pronunţată. Deşi a enumerat probele administrate, instanţa a omis să arate constatările de fapt rezultate din administrarea probelor respective şi urmările juridice ale acestor constatări, hotărârea fiind sub acest aspect nemotivată.
Instanţa de fond nu a parcurs cu atenţie întregul contract şi nu a avut în vedere dispoziţiile art. 3.2 din acesta, potrivit cărora, după livrarea mobilierului la adresa indicată, reclamanta avea obligaţia de a plăti a doua tranşă din preţul contractului.
Susţine recurenta că, deşi intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă livrării mobilierului, recurenta a început şi aproape a finalizat şi ultima dintre obligaţiile asumate, respectiv montarea mobilierului. În acest sens, din declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă a rezultat cu prisosinţă faptul că mobilierul a fost montat în proporţie de 85% ceea ce corespunde unei proporţii de executare a contractului dincolo de orice limită care să mai permită o susţinere a neîndeplinirii/neexecutării obligaţiei. Cu toate acestea, intimata a refuzat cu obstinaţie să facă plata celei de a doua tranşe, ipoteză în care pârâta-recurentă a înţeles să invoce „excepţia de neexecutare a contractului” şi să refuze a mai executa restul de 15% din obligaţia de montare a mobilierului până la momentul în care intimata îşi executa obligaţia de plată.
Aşadar, instanţa de fond a ignorat neexecutarea obligaţiei de către reclamantă şi excepţia de neexecutare invocată de pârâta-recurentă şi a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, cu încălcarea normelor dreptului civil, dar şi a prevederilor contractuale.
În drept, dispoziţiile art. 299 Cod procedură civilă.
Examinând sentinţa atacată sub aspectul motivelor invocate, tribunalul apreciază recursul ac nefondat.
Pârâta-recurentă a opus excepţia de neexecutare a contractului, susţinând că a livrat mobilierul şi realizat montajul acestuia în proporţie de 85% urmând ca finalizarea operaţiunii de montaj să se producă la momentul în care cocontractantul şi-ar fi îndeplinit obligaţia de plată a preţului contractului, conform clauzei stipulate în art.3.2.
Tribunalul reţine că, prin art. 3.2 din contractul nr.33/30.11.2007 părţile au stipulat că plata se face eşalonat în tranşe astfel:
– 13.098,60 RON avans la semnarea contractului cu toate detaliile de execuţie;
– 7.859,16 RON în momentul livrării efective a mobilierului;
– 5.239,44 RON la terminarea montajului şi recepţia lucrării prin proces verbal de recepţie.
Potrivit art.4.1 din contract, termenul de livrare/montare este de 15 zile de la data achitării avansului.
La data de 30.11.2007 recurenta-pârâtă a emis factura fiscală nr. 3798078 pentru avansul în sumă de 13.098,60 lei pe care intimata-reclamantă a achitat-o cu O.P. în data de 30.11.2007.
Deşi recurenta a susţinut în mod consecvent la judecata fondului şi ulterior a recursului că şi-a îndeplinit integral obligaţia de livrare a mobilierului în termenul contractual, tribunalul observă că argumentul expus este lipsit de substanţă juridică.
Martorii audiaţi la propunerea recurentei nu au putut afirma că s-a livrat întregul mobilier conform contractului, ci doar că au montat aproximativ 80% din acesta.
Tribunalul mai reţine că una dintre condiţiile pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului constă în aceea ca neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui ce invocă excepţia, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să îşi execute propria obligaţie.
În speţă se observă că nu există un proces verbal de predare-primire a mobilierului şi, deşi tranşa a II-a şi a III-a din preţ deveneau scadente la data livrării întregului mobilier, respectiv la data finalizării montajului şi a semnării procesului verbal de recepţie, aceste înscrisuri nu au fost întocmite de recurenta-pârâtă, care nu a emis nici facturile fiscale aferente sumelor stipulate în art.3.2, cu excepţia facturii de avans, achitate de intimată aşa cum s-a reţinut anterior.
Rezultă, prin urmare, că recurenta-pârâtă nu a demonstrat executarea corespunzătoare a obligaţiilor asumate, în modalitatea agreată prin clauzele contractuale analizate, considerent pentru care în mod judicios instanţa de fond a dat eficienţă pactului comisoriu şi a admis acţiunea reclamantei.
Faţă de considerentele reţinute, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă SC A D G SRL, cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 14875/12.09.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 4791/299/2010, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC M E G SRL, cu sediul în Buftea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14.01.2013.
pentru
PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Judecător M A E L V N B
Aflat în C.M. semnează
Preşedinte Secţie
Judecător A C
GREFIER
R B
Red.jud.B.N.
Dact.R.G.
Ex.2/
Judecător fond – El I
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti-dosar nr.4791/299/2010
