Prin sentinţa civilă 4754/31.05.2011, pronunţată în dosarul 17637/480/2010 al Judecătoriei Bacău, s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta A.F.P. Bacău în contradictoriu cu pârâţii S.M.M., B.V. şi S.C.L. şi de asemenea, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul S.G.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 798/2010 la B.N.P. O.A.E., pârâta S.M.M. şi S.G. au donat pârâţilor B.V. şi S.C.L., cotele indivize de câte ˝ din imobilul situat în Bacău.
Raportat la obiectul acţiunii – constatare nulitate absolută a contractului de donaţie – şi pârâţii chemaţi în judecată, instanţa de fond a reţinut că, în acest cadru procesual stabilit de reclamantă nu se poate analiza acţiunea, deoarece nulitatea convenţiei produce efecte faţă de toate părţile convenţiei, părţi care ar trebui să stea în judecată. Cum S.G. este terţ raportat la cadrul procesual stabilit de reclamantă, instanţa a reţinut incidenţa inadmisibilităţii.
Privitor la cererea de intervenţie, instanţa a reţinut că intervenientul nu urmăreşte apărarea unui drept propriu în contradictoriu cu toate celelalte părţi, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 49 alin.2 C.p.c.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, apelanta A.F.P. Bacău.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În motivarea apelului s-a arătat că, prin decizia din 09.03.2010 s-a dispus, în urma unui control fiscal efectuat la persoana fizică S.M.M., luarea unor măsuri asiguratorii şi s-au ridicat o serie de documente. La 18.03.2010 debitoarea a donat tatălui ei, B.V., imobilul din Bacău.
A susţinut apelanta că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală atât în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de intervenţie cât şi acţiunii principale.
Respingând cererea de intervenţie, instanţa, practic, a anulat dreptul de proprietate pe care S.G. îl are, în calitate de coproprietar asupra imobilului. Sentinţa conţine motive contradictorii deoarece se respinge cererea de intervenţie a lui S.G. şi totodată respinge acţiunea, pentru că acesta nu a fost parte în proces.
Intimata, prin apărător, a solicitat respingerea apelului arătând că acesta este neîntemeiat deoarece ne aflăm în situaţia unei coparticipări procesuale obligatorii având în vedere obiectul acţiunii.
Analizând motivele de apel invocate şi, din oficiu, tribunalul reţine că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte soluţionarea cererii de intervenţie, tribunalul reţine că, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, intervenţia principală presupune o cerere prin care intervenientul urmăreşte dobândirea sau apărarea unui drept pentru sine, în contradictoriu atât cu reclamantul cât şi cu pârâtul. Intervenţia principală presupune un interes propriu şi apărarea unui drept propriu.
În speţă, intervenientul a formulat cerere de intervenţie principală sprijinind, prin interesul pe care îl are, poziţia procesuală a pârâţilor, neaflându-se astfel în situaţia stabilirii unui drept în contradictoriu şi cu pârâţii, aşa cum presupune cererea de intervenţie principală.
În consecinţă, soluţia dată cererii de intervenţie formulată de S.G. este una legală, în acord cu dispoziţiile art. 49, alin.2 C.p.c. Soluţia dată cererii de intervenţie nu ignoră dreptul de coproprietate al intervenientului, aşa cum susţine apelanta, ci doar rezolvă din punct de vedere procedural, admisibilitatea cererii.
Raportat la soluţia pe fond, tribunalul constată că acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unei convenţii presupune, în considerarea efectelor ce le produce, coparticiparea procesuală a tuturor părţilor semnatare ale convenţiei.
Odată respinsă cererea de intervenţie ca inadmisibilă, nu se mai poate vorbi de calitatea de parte a acesteia, el neavând şi calitatea de pârât, întrucât reclamanta, cea care a stabilit cadrul procesual, nu a înţeles să-l cheme în judecată.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 296 C.p.c., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
