Încetare contract prin acordul partilor ( Mutuus dissensus)
Codul civil, art. 969 alin. 2
Deoarece dispozitiile articolului 969 alineat 2 teza I Cod civil, reglementeaza posibilitatea revocarii unei conventii legal facute, prin consimtamântul mutual al partilor, în aprecierea solicitarii de constatare a încetarii conventiei importanta este vointa reala a partilor, ca negotium, nu forma pe care aceasta o îmbraca (instumentum), contractul dedus judecatii fiind un contract consensual
(Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr. 233/08 aprilie 2010)
Prin cererea înregistrata la numarul 44935/3/2007 la 13.12.2007 pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI – a Comerciala, reclamantele SC MC SRL si SC C M si M SRL, ambele cu sediul social în municipiul Bucuresti l-au chemat în judecata pe pârâtul B L V, cu cetatenie româna si germana, domiciliat în Frankfurt am Main, Germania si au solicitat ca instanta sa îl oblige pe pârât sa încheie cu reclamantele un contract de vânzare – cumparare pentru imobilul compus din teren în suprafata de 27.500 m.p., situat în Bucuresti, str. Drumul Agatului, nr. 224-234, sector I, parcela 223/13, exercitându-si astfel dreptul de preemptiune la cumpararea acestui bun conform dispozitiilor articolului III.3.4 din contractul de asociere în participatiune încheiat între parti la 20 iunie 2006.
Pentru considerente de opozabilitate a hotarârii, au solicitat citarea în cauza si a SC L A I SRL, cu sediul în Municipiul Bucuresti.
În motivarea cererii, reclamantele au aratat ca toate partile litigante au încheiat la 20 iunie 2006 un contract de asociere în participatiune având ca obiect asocierea partilor în vederea realizarii unor lucrari de dezvoltare imobiliara pe terenul în litigiu, proprietate a pârâtului B L V. Au aratat ca dreptul de asociere a fost notat la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara al Sectorului I Bucuresti prin încheierea nr. 28973 din 10 octombrie 2006, ca de la momentul încheierii contractului si pâna la momentul promovarii prezentei cereri au efectuat prospectiuni privind piata imobiliara din Bucuresti si ca în prezent se afla în cadrul unor negocieri, aproape finalizate, cu SC E, un important dezvoltator de proiecte imobiliare, fiind într-un stadiu avansat pentru obtinerea aprobarilor privind proiectul urbanistic zonal, efectuând un studiu geotehnic preliminar, obtinând certificat de urbanism si un aviz de principiu din partea R SA pentru instalatii de comunicatii.
Au aratat si ca prin articolul III.3.4 din sus – mentionatul contract s-a instituit în favoarea celor trei societati comerciale un drept de preemptiune la cumpararea terenului adus în asociere în cazul în care pârâtul proprietar ar decide sa îl înstraineze înainte de finalizarea ansamblului rezidential, pretul vânzarii fiind stabilit ferm si irevocabil la 3.240.000 Euro.
Totodata, reclamantele au aratat ca pârâtul B L V a încalcat dispozitiile contractuale sus-enuntate, în sensul ca a intrat în negocieri de vânzare a terenului cu fonduri de investitii straine, finalizate prin încheierea unor precontracte, reclamantele intrând în posesia unor înscrisuri în acest sens, semnate de pârât, din care rezulta intentia neechivoca a acestuia din urma de a vinde terenul catre aceste fonduri de investitii straine.
În aceasta situatie, au aratat reclamantele , au uzat de dispozitia contractuala invocata, solicitând obligarea pârâtului la încheierea cu reclamantele a contractului de vânzare-cumparare pentru teren la pretul convenit în contract si au solicitat ca instanta sa îl oblige pe pârât la plata de daune cominatorii de 5.000 Euro pe zi de întârziere pâna la îndeplinirea acestei obligatii.
Cererea este întemeiata în drept pe dispozitiile articolului 969 si urmatoarele Cod civil si pe dispozitiile articolului 112 si urmatoarele Cod procedura civila.
La 1 februarie 2008, pârâtul B L V a depus întâmpinare si cerere reconventionala.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea actiunii ca nefondata si obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecata, invocând exceptia de neexecutare a contractului, motivata în esenta de neîndeplinirea de catre reclamante a obligatiilor contractuale si de desfiintarea contractului de asociere în participatiune prin acordul partilor de la 11 august 2006.
Pe cale reconventionala, a solicitat, în contradictoriu cu reclamantele si cu SC L A I SRL, ca în principal instanta sa constate desfiintarea contractului de asociere nr. 87 din 20 iunie 2006 prin acordul partilor, iar în subsidiar sa constate rezilierea acestui contract ca urmare a neîndeplinirii culpabile de catre reclamantele – pârâte a obligatiilor asumate. A solicitat cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, pârâtul reconvenient a aratat ca, dupa o perioada relativ scurta de la încheierea contractului de asociere în participatiune nr. 87 din 20 iunie 2006, administratorii celor trei societati asociate i-au comunicat mandatarului sau ca se afla în imposibilitate de a asigura finantarea ansamblului rezidential si i-au propus sa încheie un alt contract de asociere , de data aceasta numai cu SC L A I SRL si cu un pretins fond de investitii american , denumit “G W F C”.
A aratat ca, data fiind imposibilitatea realizarii obiectivului primului contract si în considerarea încrederii acordate reprezentantilor celor trei societati coasociate, a acceptat fortat de împrejurari încheierea contractului (agreement) nr.15 din 9 august 2006, în care coasociati figurau de aceasta data doar SC L A I SRL si “G W F C” , acest din urma coasociat nefiind în realitate un fond de investitii, ci o fantomatica societate, cu sediul într-o casuta postala.
Pârâtul reconvenient a aratat si ca reprezentantii societatilor reclamante au avut, în realitate, intentia de a-l deposeda de terenul adus în asociere, ca au ramas consecventi acestei intentii si de aceea au ramas “în umbra” la încheierea celui de-al doilea contract de asociere, preferând ca, date fiind pozitia de presedinte al unei uniuni patronale, respectiv relatia de rudenie cu o persoana cu functie înalta în cadrul Ministerului de Interne, acestia sa nu se asocieze public cu o persoana mai mult decât controversata ce se afla în spatele pretinsului fond de investitii american.
A aratat, totodata, ca sustinerile facute în precedent reies în mod evident din “Acordul” semnat la 11 august 2006, care semnifica fara dubiu încetarea efectelor contractului de asociere nr. 87 din 20 iunie 2006.
În ce priveste avizele, aprobarile si certificatele necesare începerii lucrarilor de investitii, a aratat ca au fost obtinute de mandatarul sau.
Pârâtul reconvenient a aratat ca noul partener de afaceri nu si-a îndeplinit obligatiile contractuale, de aceea, împreuna cu SC L A I SRL, i-a notificat încetarea de plin drept a contractului, promovând si o actiune în justitie cu acest obiect.
În ce îi priveste pe administratorii celor trei societati asociate în contractul nr. 87 din 20 iunie 2006 , a sustinut ca acestia au fost consecventi în hotarârea de a-l deposeda de teren, scop în carte i-au prezentat în timp mai multi asa-zisi investitori, toate discutiile purtându-se numai în prezenta coasociatilor, fara a fi urmate de încheierea vreunui contract de vânzare-cumparare sau de asociere.
A sustinut ca, în aceste conditii, promovarea unei actiuni întemeiate pe un contract desfiintat de comun acord are un caracter sicanator.
Cererea reconventionala este întemeiata în drept pe dispozitiile articolului 969 si ale articolelor 1020-1021 Cod civil si pe dispozitiile articolului 274 Cod procedura civila.
Tot la 1 februarie 2008 a formulat cerere de interventie în interes propriu si SC L A I SRL, solicitând ca pârâtul B L V sa fie obligat sa încheie si cu aceasta societate contract de vânzare-cumparare pentru imobilul compus din teren în suprafata de 27.500 m.p., situat în Bucuresti, str. Drumul Agatului. Nr. 224-234, sector I, parcela 223/13, sub sanctiunea de daune cominatorii de 5000 Euro pe zi de întârziere.
În motivarea cererii de interventie au fost invocate aceleasi temeiuri de fapt si de drept ca si în cererea de chemare în judecata, intervenienta prevalându-se si de dispozitiile articolului 49 si urmatoarele Cod procedura civila.
La termenul din 14 martie 2008 tribunalul a încuviintat în principiu cererea de interventie în interes propriu , în considerarea obiectului celor trei cereri formulate în cauza, precum si în raport de împrejurarea ca invocatul contract de asociere o are ca parte si pe intervenienta.
La termenul din 9 mai 2008 au fost depuse la dosar doua contracte de vânzare-cumparare de drept litigios, prin care reclamantele si intervenienta în interes propriu au vândut lui I F drepturile litigioase izvorând din dosarul nr. 44935/3/2007 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI – a Comerciala.
În legatura cu aceste contracte pârâtul B L V a invocat exceptia de ilegalitate, exceptie respinsa de tribunal la termenul din 23 mai 2008, cu motivarea retinuta în practicaua hotarârii ca data înregistrarii actiunii este anterioara celor doua contracte si ca prin încheierea acestora nu s-a încalcat nici o interdictie prevazuta de lege.
Prin sentinta comerciala nr. 6455 din 23 mai 2008 au fost admise cererea principala si cererea de interventie si a fost obligat pârâtul B L V sa încheie cu reclamantul – pârât I F , care are si calitatea de intervenient, contract de vânzare-cumparare având ca obiect terenul în suprafata de 27.500 m.p. , situat în Bucuresti, str. Drumul Agatului, nr.224-234 sector 1 , parcela 223/13, la pretul convenit de 3.240.000 Euro, sub sanctiunea de daune cominatorii de 5.000 Euro pe zi de întârziere. A respins ca neîntemeiata cererea reconventionala si a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut în esenta clauzele convenite prin contractul de asociere în participatiune nr. 87 din 20 iunie 2006, acordând o atentie deosebita clauzei III 3.4 , care prevedea un drept de preemptiune în favoarea societatilor coasociate pentru situatia în care asociatul proprietar al terenului intentiona sa îl înstraineze înainte de realizarea obiectului asocierii, precum si pretul vânzarii.
A retinut ca prin clauza III.3.2. din contract partile au prevazut sanctiunea desfiintarii de plin drept a contractului în cazul în care societatile comerciale asociate nu îsi îndeplineau obligatiile asumate si a apreciat ca pârâtul nu le poate opune acestora exceptia de neexecutare a contractului în legatura cu obligatii ce nu sunt corelative obligatiei sale speciale si distinct prevazute , anume aceea de a le notifica pe coasociate pentru ca acestea sa îsi poata exercita în 30 de zile dreptul de preemptiune.
Prima instanta a retinut si analizat contractul numit Agreement, încheiat la 9 august 2006 între pârâtul reconvenient, intervenienta si “G W F C” , precum si Acordul încheiat la 11 august 2006 între aceleasi parti care au încheiat si contractul de asociere în participatiune nr. 87 din 20 iunie 2006, constatând ca în contractul numit “Agreement” partile nu au mai stipulat un drept de preemptiune si nici nu au prevazut încetarea efectelor contractului nr. 87/2006.
A apreciat ca , si daca în Acordul de la 11 august 2006 partile litigante au hotarât notificarea “G W F C” pentru modificarea contractului în sensul cooptarii ca parti si a societatilor reclamante, nu s-a încheiat un act aditional, ca pârâtul reconvenient i-a notificat asociatului strain încetarea de plin drept a contractului, iar împreuna cu intervenienta au înteles sa îl rezilieze, pentru ca ulterior, în corespondenta cu intervenienta, sa solicite a se tine seama exclusiv de acordurile realizate si semnate, deci de primul contract.
A apreciat, totodata, ca nu a fost reziliat expres contractul nr. 87/2006, asadar nu a fost modificata clauza III 3.4 si ca nu poate fi retinuta în sarcina reclamantelor si a intervenientei neexecutarea propriilor obligatii, câta vreme pârâtul însusi a recunoscut ca a mandatat un tert pentru obtinerea avizelor, aprobarilor si a certificatului de urbanism, punându-le în imposibilitate pe coasociate sa-si respecte obligatiile contractuale.
A retinut ca din actele depuse la ultimul termen de judecata reiese ca reclamantele si intervenienta au început negocierile cu SC E pentru dezvoltarea proiectului imobiliar, ca pârâtul a încheiat un acord cu L.S. Property pentru vânzarea terenului cu suma de 15.000.000 Euro, încalcând dreptul de preemptiune al coasociatelor, ca a purtat corespondenta si cu alte persoane privitor la acelasi teren, fiind evident ca acesta s-a razgândit asupra pretului.
În raport de aceste argumente, a apreciat ca întemeiate cererea principala si cererea de interventie si ca neîntemeiata cererea reconventionala.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apeluri nemotivate I F, în calitate de reclamant si intervenient în interes propriu, precum si pârâtul B L V, ambele apeluri fiind înregistrate sub acelasi numar unic la 20 august 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V – a Comerciala.
Apelul declarat de I F nu a fost motivat.
Apelantul B L V a depus motivele de apel la 18 august 2008, cu respectarea termenului prevazut de articolul 287 alineat 2 Cod procedura civila.
În motivarea apelului, pârâtul – reconvenient a criticat hotarârea primei instante pentru nelegalitate, pentru urmatoarele motive:
Prima critica se întemeiaza pe încalcarea prevederilor articolului 52 Cod procedura civila, apelantul-pârât sustinând ca la termenul din 23 mai 2008 , prima instanta, fara a exista vreo cerere de interventie ( de introducere în cauza) a lui I F sau a vreuneia dintre partile litigante, a acordat cuvântul pe fondul cauzei si ulterior, prin hotarârea pronuntata, a admis actiunea în favoarea lui I F, desi acesta nu avea calitate de parte.
A doua critica se întemeiaza pe nesocotirea dispozitiilor articolelor 1402-1404 Cod civil, apelantul – pârât sustinând ca, pentru a respinge exceptia de (ne)ilegalitate a contractelor de vânzare-cumparare de drepturi litigioase, instanta de fond s-a multumit sa retina doar ca actiunea introductiva s-a înregistrat la 13 decembrie 2007 si sa conchida, fara nici o motivare, ca nu are nici o relevanta juridica asupra validitatii contractelor contestarea dreptului la care fac referire reclamanta si intervenient ulterioara vânzarii litigiilor.
Sub acest aspect, apelantul – pârât a sustinut ca, în lumina prevederilor articolului 93 alineat 2 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor, data reala a înregistrarii unei cereri de chemare în judecata este cea pusa prin rezolutia judecatorului de serviciu . În speta data rezolutiei fiind 18 decembrie 2007, este dincolo de orice dubiu – sustine apelantul -pârât – ca vânzarea de drepturi litigioase s-a încheiat anterior, respectiv la 14 decembrie 2007.
Subsumat aceluiasi motiv de apel, apelantul – pârât a aratat si ca , atât la data înregistrarii cererii de chemare în judecata, cât si la data înregistrarii cererii de interventie, pârâtul nu contestase în nici un fel dreptul a carui realizare se solicita a se obtine prin pronuntarea hotarârii judecatoresti,contestarea facându-se prin întâmpinare si cerere reconventionala formulate la 1 februarie 2008. Ca atare, sustine apelantul – pârât , dreptul neavând caracter litigios, nu putea face obiectul unei vânzari si în aceasta situatie se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotarârea a vizat o persoana care nu are calitate de parte.
A treia critica se întemeiaza pe sustinerea ca hotarârea atacata încalca spiritul si litera articolului 969, raportat la articolele 977-979 Cod civil si nesocoteste faptul ca acordul de vointa al partilor constituie un mod de încetare a contractului.
În acest sens, apelantul-pârât a sustinut ca prima instanta nu a tinut cont de faptul ca reclamantele si intervenienta, dupa ce au recunoscut imposibilitatea de finantare a proiectului ce a format obiectul contractului nr. 87/2006, i-au propus apelantului-pârât încheierea unui alt contract cu un fond de investitii.
A sustinut ca prima instanta nu a tinut cont de identitatea dintre obiectul contractului nr. 87/2006 si cel al contractului nr. 15 din 9 august 2006, nici de Acordul din 11 august 2008, prin care partile litigante au stabilit modalitatea de împartire a profitului rezultat din contractul nr. 15 din 9 august 2008, precum si cooptarea reclamantelor ca parti în acest contract, semnificatia Acordului de la 11 august 2008 fiind în viziunea apelantului – pârât aceea de încetare a unui contract, indiferent de natura acestuia.
În cadrul aceleiasi critici a invocat si nerespectarea dispozitiilor articolului 977 Cod civil, care impun ca, în operatiunea tehnico-juridica de interpretare a contractelor, sa se dea prioritate vointei reale (interne), comune a partilor, precum si nerespectarea dispozitiilor articolului 983 Cod civil , care prevad ca, atunci când este îndoiala, conventia se interpreteaza în favoarea celui care se obliga (în speta apelantul-pârât).
De asemenea,a aratat ca, în cazul în care reclamantele si intervenienta ar fi intentionat executarea întocmai a contractului nr. 87/2006, nu ar fi acceptat ca apelantul – pârât sa încheie dupa doua luni un contract cu acelasi obiect si nici sa îsi împarta profitul rezultat din executarea acestuia din urma.
În fine , tot în cadrul celei de a treia critici a aratat si ca instanta de fond nu putea înlatura ca nedovedite apararile sale despre faptul ca încheierea contractului nr. 15 din 9 august 2008 s-a facut din initiativa si în prezenta reprezentantilor societatilor coasociate, câta vreme a respins atât proba testimoniala, cât si solicitarea de amânare a cauzei pentru depunerea de noi înscrisuri pe acest aspect.
A patra critica vizeaza încalcarea unui principiu fundamental al dreptului civil, potrivit caruia în contractele sinalagmatice obligatiile partilor sunt reciproce si interdependente. Sub acest aspect, a criticat în fapt motivarea cu care prima instanta a respins exceptia de neexecutare a contractului si a sustinut ca, indiscutabil, contractul nr. 87/2006 este sinalagmatic, fiecare dintre partile contractante având concomitent fata de celelalte calitatea de creditor si de debitor, iar obligatia ce revine fiecarei parti îsi are cauza juridica în obligatia reciproca a celeilalte.
A subliniat toate probele care indica fara dubiu neexecutarea de catre reclamante si intervenienta a obligatiilor prevazute la articolele 2.3. si 2.7 litera b din contractul de asociere nr. 87/2006, a invocat lipsa de consistenta juridica a motivarii bazate pe scrisoarea de intentie fara numar, eliberata de SC E SRL, precum si lipsa de justete a masurii de respingere a cererii apelantului – pârât de recomunicare a interogatoriilor catre cele trei societati comerciale, în conditiile în care raspunsurile la aceste interogatorii fusesera date de avocat nemandatat în acest scop prin procura speciala.
La 6 noiembrie 2008, Iosef Florin a formulat întâmpinare, prin care s-a aparat în fapt si în drept fata de apelul declarat de pârâtul B L V, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
La termenul din 20 februarie 2009, apelantul I F a depus la dosar contractul de vânzare-cumparare de drept litigios încheiat la 23 ianuarie 2009, prin care i-a transmis lui F M E dreptul litigios ce formeaza obiectul cauzei de fata. În consecinta, cumparatoarea a fost trecuta în citativ în locul apelantului Iosef Florin, astfel cum s-a dispus prin încheierea de la termenul din 20 februarie 2009.
La termenul din 11 iunie 2009 , Curtea a stabilit cadrul procesual conform considerentelor expuse în încheierea de sedinta de la termenul respectiv, iar la termenul din 3 decembrie 2009 a luat act de manifestarea de vointa a acestei parti , în sensul renuntarii la judecata apelului, partea urmând a avea, alaturi de SC L A I SRL (pârât fata de cererea principala si fata de cererea reconventionala), calitatea de intimat în apelul declarat de B L V.
În apel s-au administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu si proba testimoniala.
În ce priveste apelul declarat de F M E, în temeiul articolului 298, raportat la articolul 246 Cod procedura civila Curtea a luat act de renuntarea la judecata facuta de parte personal în sedinta publica de la 22 octombrie 2009.
În ce priveste apelul declarat de B L V,fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate în cauza, Curtea îl apreciaza ca întemeiat si îl va admite în limitele si pentru considerentele ce se vor arata:
Prima critica este neîntemeiata si a fost înlaturata. Se constata ca la termenul din 9 mai 2008 instanta de fond a dispus citarea în cauza în calitate de reclamant, dar si de intervenient în interes propriu, a cesionarului Iosef Florin, întemeindu-se pe cele doua contracte de vânzare-cumparare de drepturi litigioase. A retinut, de asemenea, ca prin încheierea acestor contracte a intervenit transmisiunea conventionala a calitatilor procesuale de reclamant si de intervenient în interes propriu.
Curtea apreciaza ca masura luata de prima instanta este judicioasa, întemeiata fiind în raport de dispozitiile articolului 1391, raportat la articolele 1402-1404 Cod civil si ca instanta nu era obligata sa aplice regulile articolului 49 si urmatoarele Cod procedura civila, întrucât nu era vorba despre interventia în proces a unui tert, ci despre transmiterea catre un tert a unei calitati procesuale deja stabilite. Astfel spus , nu se pune problema interventiei unui tert alaturi de celelalte parti, ci în locul a trei dintre ele.
Cadrul procesual fiind consolidat si prin respingerea la termenul din 23 mai 2008 a exceptiei numita de nelegalitate a cesiunilor de drept litigios, în mod corect prima instanta a procedat la solutionarea fondului pricinii la respectivul termen din 23 mai 2008.
Constatând în mod legal ca prin contracte de cesiune de creanta a caror nulitate nu a fost declarata au fost transmise calitatile procesuale de reclamant si de intervenient în interes propriu, prima instanta a procedat corespunzator atunci când l-a introdus în cauza pe Iosef Florin în aceste calitati dobândite, din oficiu si în lipsa oricarei cereri a partilor, fiind obligata a proceda în sensul dispozitiilor articolului 49 si urmatoarele Cod procedura civila numai în cazul în care ar fi fost sesizata cu o cerere de interventie voluntara sau accesorie, ceea ce nu este cazul.
A doua critica este neîntemeiata si a fost înlaturata. Curtea constata ca prin notele scrise depuse la dosar , pârâtul reconvenient a invocat în fata primei instante exceptia de ilegalitate (numita în apel si exceptia de nelegalitate) a celor doua contract de cesiune de drept litigios. Dincolo de inadvertentele de ordin terminologic si procedural (raportat la articolele 4 si 5 din legea nr.554/2004, care prevad în ce conditii partile pot uza de exceptia de nelegalitate si la faptul ca exceptia de ilegalitate nu este consacrata nici juridic , nici doctrinar si nici jurisprudential ) , Curtea apreciaza ca, fata de motivarea exceptiei si de finalitatea acesteia, în realitate prima instanta a fost sesizata cu exceptia de nulitate a celor doua contracte si, desi nu a analizat-o în terminis sub aceasta forma, i-a dat cu toate acestea o justa si legala dezlegare.
Indiscutabil ca, potrivit dispozitiilor articolului 2 din decretul nr. 167/1958, nulitatea unui act juridic se poate invoca oricând, de oricine are interes, pe cale de actiune sau de exceptie. Dar , desi textul legal o încadreaza terminologic în categoria exceptiilor, exceptia de nulitate a unui act juridic (ca si, de exemplu, exceptio non adimpleti contractus) este în fapt o aparare de fond, întrucât nu face de prisos analiza fondului pricinii, asa cum se întâmpla în cazul exceptiilor , ci dimpotriva, are functiunea de a lasa fara efecte juridice conventia pe care cererea de chemare în judecata (reconventionala sau interventia) se sprijina.
Din acest punct de vedere, apare drept atipica solutionarea acestei aparari cu titlu de exceptie, însa Curtea apreciaza ca solutia primei instante este judicioasa, întrucât este impusa de necesitatea determinarii primordiale a cadrului procesual în cauza.
Curtea apreciaza ca respingerea acestei exceptii ca neîntemeiata respecta cerintele legii. Asa cum a retinut si instanta de fond, contractul de cesiune de drept litigios nr. 38 din 14 decembrie 2007 este încheiat la o zi de la înregistrarea cererii de chemare în judecata, data acestei înregistrari rezultând din stampila serviciului registratura.
Având în vedere adresa de raspuns a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI – a Comerciala la sesizarea facuta de apelantul-pârât (fila 296 a dosarului de fond), din care rezulta ca, potrivit articolului 97 alineat 1 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor , în cadrul sectiei nu mai exista judecator de serviciu, Curtea apreciaza ca stampila de pe cererea de chemare în judecata, care este întarita de o semnatura olografa netagaduita, face dovada datei certe a înregistrarii cererii de chemare în judecata în conditiile articolului 93 alineat 5 din Hotarârea CSM nr. 387/2005 si , în raport de aceasta, sustinerile apelantului -pârât despre anterioritatea contractului nr. 38 din 14 decembrie 2007 sunt apreciate ca nefondate si au fost înlaturate.
Analizând sustinerile privitoare la inexistenta unui drept litigios la momentul încheierii contractelor nr.38 din 14 decembrie 2007 si nr.40 din 29 ianuarie 2008, Curtea le apreciaza ca neîntemeiate. Potrivit dispozitiilor articolului 1403 Cod civil, lucrul se socoteste litigios atunci când exista proces sau contestatie asupra fondului dreptului. Din analiza acestor prevederi legale reiese ca legiuitorul a avut în vedere doua ipoteze: când partile se afla deja în proces cu privire la un drept, respectiv când dreptul este contestat, chiar si în lipsa unui proces.
Contractele de cesiune de drept litigios denuntate ca nule se încadreaza în prima situatie, iar Curtea nu va primi sustinerea apelantului – pârât despre inexistenta contestatiei (în modalitatea întâmpinarii si a cererii reconventionale ulterioare încheierii celor doua contracte ) , întrucât în cazul unui proces pendinte aceasta conditie nu este impusa, iar a accepta acest punct de vedere înseamna a adauga nepermis la lege.
A treia critica este întemeiata. Curtea apreciaza ca , pentru a putea lua în analiza cererea principala si cererea de interventie în interes propriu, întemeiate pe o obligatie ce decurge din contractul de asociere în participatiune nr. 87/2006, este necesar a se discuta cu precadere validitatea acestui contract, având în vedere ca prin cererea reconventionala s-a sustinut, pe de o parte, ca acest contract a fost desfiintat mutuus dissensus, iar pe de alta parte ca se impune constatarea rezilierii acestuia pentru neîndeplinirea de catre reclamante si de catre intervenienta în interes propriu a obligatiilor contractuale.
Având în vedere ca apelantul-pârât , titular al cererii reconventionale, a învestit instanta cu o cerere principala de constatare a încetarii contractului nr. 87/2006, Curtea o va lua în analiza cu prioritate pe aceasta, retinând urmatoarele:
Este necontestata existenta urmatoarelor conventii: contractul de asociere în participatiune nr. 87 din 20 iunie 2006, încheiat între partile initial litigante; contractul nr. 15 din 9 august 2006 (în versiunea în limba engleza “agreement”), încheiat între “G W F C”, SC L A I SRL si B L V; acordul din 11 august 2006, încheiat între partile initial litigante.
Analizând aceste conventii în succesiunea lor, Curtea constata ca atât contractul nr. 87/2006, cât si contractul nr. 15/2006 vizeaza construirea unui ansamblu rezidential/imobiliar pe acelasi teren în suprafata de 27.580,43 m.p. , apartinând apelantului-pârât B L V.
Aceasta premisa este apreciata de Curte ca esentialmente semnificativa pentru a decela , în succesiunea celor trei conventii, vointa reala a partilor litigante cu privire la executarea contractului nr. 87/2006.
Privitor la acest aspect, pozitia procesuala a partilor a fost divergenta. Astfel, în timp ce apelantul – pârât a sustinut ca prin contractul nr. 15/2006 si prin Acordul de la 11 august 2006 partile au convenit desfiintarea contractului nr. 87/2006, celelalte parti litigante au sustinut contrariul.
Curtea apreciaza ca întemeiata sustinerea apelantului-pârât, în raport de urmatoarele probe :
Înainte de toate se cuvine subliniat faptul ca, atât în cererea introductiva de instanta, cât si în cererea de interventie în interes propriu, singura fapta imputata apelantului – pârât este aceea de a intentiona vânzarea terenului adus în asociere, reclamantele si intervenienta neaducând nici o acuza apelantului – pârât în legatura cu încheierea contractului nr. 15/2006, desi acest teren , asa cum s-a retinut în precedent, face obiectul asocierii si în contractul nr. 87/2006.
În al doilea rând, semnificativ este si faptul ca reclamantele si intervenienta în interes propriu nu au nici un punct de vedere, nu adopta nici o pozitie si nu ofera nici o explicatie nici în legatura cu contractul nr.15/2006 si , mai ales, nici în legatura cu Acordul din 11 august 2006.
Mai mult, Curtea constata ca la interogatoriile luate pe acest aspect în prima instanta, la momentul când înca figurau ca parti în proces (filele 228-236 ale dosarului de fond), reclamantele si intervenienta au raspuns prin avocat si nu au dovedit ca au mandatat în acest scop avocatul, în conditiile articolului 69 alineat 1 Cod procedura civila, ceea ce echivaleaza cu refuzul de a raspunde la interogatoriu si poate constitui un început de dovada în favoarea sustinerilor apelantului-pârât, în conditiile articolului 225 Cod procedura civila .
Plecând de la aceste împrejurari, respectiv temeiurile de fapt ale cererilor principala si de interventie în interes propriu, pozitia procesuala a reclamantelor si intervenientei cu privire la contractul nr. 15/2006 si la Acordul din 11 august 208, facând aplicarea dispozitiilor articolului 225 Cod procedura civila si având în vedere administrarea în apel a probei testimoniale si a interogatoriului luat în conditiile articolului 222 alineat 2 Cod procedura civila intimatei SC L A I SRL (societate de persoane), Curtea apreciaza ca dovedite sustinerile apelantului – pârât despre încheierea contractului nr.15/2006 la initiativa si cu participarea reprezentantilor celor trei societati comerciale în contractul nr. 87/2006, ca si despre vointa ferma si neechivoca a partilor din acest din urma contract la desfiintarea lui în modalitatea mutuus dissensus.
Trebuie subliniat faptul ca, în lipsa unei cereri de anulare si în lipsa oricarei contestari a contractului nr.15/2006 si a Acordului din 11 august 2006, reclamanta si intervenienta , la fel ca si cesionarii drepturilor lor litigioase , si-au asumat tacit aceste conventii.
Cu raspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriul luat de apelantul-pârât intimatei pârâte SC L A I SRL (fila 302 a dosarului de apel) s-a dovedit ca initiativa încheierii contractului nr. 15/2006, pentru acelasi teren ce facea si obiectul contractului nr.87/2006, a apartinut celor trei societati asociate în contractul nr.87/2006.
Acest raspuns la interogatoriu se coroboreaza cu declaratia martorului B R A M. Martorul a declarat ca, desi nu a fost de fata la încheierea contractului nr. 15/2006 si nu a luat cunostinta decât ulterior de acordul din 11 august 2006, ulterior încheierii contractului nr. 15/206 a participat la mai multe întâlniri cu reprezentantii celor trei societati, în cadrul carora s-a discutat despre contractul încheiat cu “G W F C”, niciodata despre contractul nr. 87/206. Martorul a declarat ca reprezentantii celor trei societati au fost informati pe toata perioada derularii contractului nr. 15/2006 si ca reprezentantul SC L A I SRL l-a si însotit pe martor – mandatat de apelantul-pârât în vederea obtinerii documentatiei – în anumite demersuri legate de acelasi contract (filele 280 – 281 ale dosarului de apel).
Mai mult, din declaratiile aceluiasi martor rezulta implicarea reprezentantilor celor trei societati si în demersurile întreprinse dupa momentul la care a fost evidenta imposibilitatea de finalizare a contractului nr. 15/2006 (fila 282 a dosarului de apel). Sub acest aspect, declaratia martorului B A se coroboreaza cu cea a martorului G V A, care a indicat prezenta (fara participare efectiva ) la negocieri privitoare la acelasi teren a reprezentantului SC C M M SRL, M B , în luna octombrie a anului 2007, asadar cu aproximativ doua luni înainte de promovarea cererii de chemare în judecata (fila 277 verso -fila 278 ale dosarului de apel).
Audiat în calitate de martor (având în vedere ca SC C de M si M SRL a pierdut calitatea de parte litiganta urmare a cesiunii de drept litigios), B M, administratorul acestei societati , a aratat ca a participat la o discutie la care au mai participat si celelalte parti din contractul nr. 87/2006, precum si A Z, reprezentanta a “G W F C”, martorul sustinând ca la întâlnire s-au purtat negocieri privind finantarea obiectului din contractul de asociere si ca nu a mai participat la etapa finala a negocierilor, despre care a aflat ulterior.
Chestionat în legatura cu acordul încheiat de partile litigante – prin reprezentanti – ulterior contractului nr. 15/2006, martorul a aratat ca acesta “întareste contractul de asociere în participatiune” (fila 285 verso a dosarului de apel).
Referitor la acelasi Acord datat 11 august 2006, administratorul SC M C SRL, A – M G , audiat ca martor în aceleasi conditii ca si administratorul SC C M M SRL, a declarat ca îl recunoaste si ca l-a semnat în vederea repartizarii profitului daca se realiza finantarea proiectului.
Declaratiile martorilor B M si A M G au fost înlaturate de Curte ca nesincere, fiind infirmate de recunoasterea facuta la interogatoriul de reprezentantul SC L A I SRL, coroborata cu declaratiile martorului B R A M, din care reiese indubitabil ca toate cele trei societati comerciale au avut nu numai cunostinta de , ci chiar initiativa încheierii contractului nr. 15/2006 pentru acelasi teren si acelasi obiectiv ca si cele din contractul anterior, nr. 87/2006.
Declaratiile martorilor cu privire la scopul urmarit prin încheierea Acordului de la 11 august 2006 au fost înlaturate pentru urmatoarele considerente:
Declaratia martorului B M, potrivit cu care acordul întareste contractul de asociere în participatiune, apare în contradictie cu faptul ca în Acord nu numai ca nu se face trimitere la contractul nr.87/2006, dar se indica în mod expres ca acesta vizeaza contractul nr. 15/2006, de aceea Curtea apreciaza aceasta declaratie ca goala de continut, ca pe o eschiva de la raspuns, care se înscrie pe deja invocata linie a lipsei unei pozitii ferme, sincere si verosimile privitoare la vointa reala în derularea contractului a societatii reprezentate de acest martor .
Declaratia martorului A – M G este infirmata chiar de clauza 2.7. b din contractul nr. 87/2006 din care rezulta ca societatile comerciale s-au obligat sa aduca în asociere nu numai capacitatea manageriala, ci si resursele financiare necesare realizarii investitiilor din cadrul ansamblului rezidential, ceea ce exclude de plano asigurarea acestor resurse financiare din alte surse.
Conchizând, Curtea apreciaza ca din probele administrate rezulta fara putinta de tagada ca partile semnatare ale contractului de asociere în participatiune nr. 87 din 20 iunie 2006 au convenit încetarea efectelor acestui contract astfel :
a)- prin contributia adusa la încheierea contractului nr. 15/2006, în mod tacit SC M C SRL si SC C M si M SRL si în mod expres SC L A I SRL si B L V, semnatari ai acestui contract, împrejurarea esentiala retinuta de Curte sub acest aspect fiind identitatea termenului adus în asociere si a obiectivului de edificat pe acest teren.
b)- prin încheierea Acordului datat 11 august 206, în care partile fac referire expresa la contractul nr.15/2006 si prin care decid împartirea profitului adus de acest contract,fiind evidenta imposibilitatea derularii în paralel a doua contracte ce vizeaza acelasi teren si acelasi obiectiv .
Sunt pe deplin incidente în speta dispozitiile articolului 969 alineat 2 teza I Cod civil, care fac vorbire despre posibilitatea revocarii unei conventii legal facute, prin consimtamântul mutual al partilor, Curtea apreciind ca importanta este vointa reala a partilor, ca negotium, nu forma pe care aceasta o îmbraca (instumentum), întrucât contractul de asociere în participatiune este unul consensual.
Este lipsita de relevanta împrejurarea ca nu s-a dovedit în cauza încheierea unui aditional la contractul nr. 15/2006, întrucât în Acordul din 11 august 2006 nu s-a prevazut ca acesta îsi produce efectele doar sub conditia încheierii actului aditional.
Ca atare, Curtea apreciaza ca în cauza contractul de asociere în participatiune nr. 87 din 20 iunie 2006 a fost revocat mutuus dissensus prin încheierea contractului nr. 15 din 9 august 2006 si a Acordului din 11 august 2006, astfel ca acesta nu mai poate constitui temei al obligarii apelantului-pârât la respectarea dreptului de preemptiune în favoarea reclamantelor si a intervenientei la vânzarea terenului.
Având în vedere ca a fost gasit întemeiat capatul principal al cererii reconventionale, ultimul motiv de apel, care se refera exclusiv la cererea subsidiara de reziliere a acestui contract, nu va mai fi luat în analiza.
În consecinta, apreciind ca prima instanta a stabilit în mod eronat situatia de fapt si a aplicat gresit dispozitiile legale incidente, în temeiul articolelor 295 si 296 Cod procedura civila Curtea va admite apelul declarat de apelantul – pârât . Va schimba în tot hotarârea atacata, în sensul ca va admite cererea reconventionala, constatând ca a fost desfiintat prin acordul partilor contractul de asociere în participatiune nr.87/2006 , conform articolului 969 alineat 2 teza I Cod civil. În consecinta, va respinge capatul de cerere subsidiar din cererea reconventionala privitor la constatarea rezilierii aceluiasi contract.
Urmare a admiterii cererii reconventionale, câta vreme contractul pe care reclamantele si intervenienta si-au întemeiat cererile a fost constatat ca desfiintat prin acordul partilor, cererea principala si cererea de interventie în interes propriu au ramas fara temei conventional , de aceea au fost apreciate ca neîntemeiate si au fost respinse.
Curtea a luat act ca apelantul – pârât nu a solicitat cheltuieli de judecata (E.V.).
2
