Dreptul muncii.
Incidenta termenului instituit de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii – Legea nr. 53/2003.
Lipsa temeiurilor de suspendare ori întrerupere a termenului de prescriptie prevazut de art. 13, 16 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003
Art. 13 si 16 din Decretul-Lege nr. 167/1958
Actiunea în plata drepturilor salariale fiind una în realizarea dreptului, termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 283/2003 – în vigoare la data promovarii litigiului – a început sa curga de la data la care nu i-au fost acordate partii reclamante drepturile salariale corespunzatoare grupei I de munca aferente perioadei în litigiu.
Nu exista dovezi din care sa reiasa vreun motiv de suspendare ori de întrerupere a curgerii termenului de prescriptie, iar faptul ca s-a obtinut o hotarâre de recunoastere a grupei I de munca doar în anul 2009 nu echivaleaza cu vreunul din cazurile expres s limitativ prevazute de art. 13, 16 din Decretul Lege nr. 167/1958.
DECIZIA CIVILA NR. 1942/2011-R din 15.09.2011
dosar nr. 812/111/2010
Prin sentinta civila nr. 198/LM din data de 11.02.2011, pronuntata de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 812/111/2010, s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat.
S-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si în consecinta respinge actiunea formulata de reclamantul H I domiciliat comuna S , sat U , nr.33, jud. B în contradictoriu cu pârâta S.C. H S.A. cu sediul în S , str. 13 septembrie, nr.24, jud. Bihor.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:
Prin Sentinta Civila nr. 1395/LM/19 Noiembrie 2009 a Trib. Bihor s-a admis actiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC. H SA si în consecinta s-a constatat ca activitatea prestata de reclamant în cadrul pârâtei în perioada 18.08.1980-20.11.1989 se încadreaza în grupa I de munca si a fost obligat pârâta sa efectueze mentiunile privitoare la grupa I de munca în carnetul de munca al reclamantului.
În ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat s-a retinut ca prezenta cauza este o actiune în realizare spre deosebire de cea solutionata definitiv si irevocabil care a fost o actiune în constatare. Totodata difera obiectul si temeiul actiunilor, motiv pentru care va respinge exceptia invocata.
În ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune s-a retinut ca Sentinta Civila nr. 1395/LM/19 Noiembrie 2009 a Trib. Bihor ramasa irevocabil prin nerecurare, nu a întrerupt termenul de prescriptie al pretentiilor banesti solicitate, respectiv nu a repus petentul în termenul de prescriptie. Drepturile recunoscute prin hotarârea judecatoreasca pot fi valorificate exclusiv la Casa Judeteana de Pensii Bihor prin recalcularea drepturilor la pensie care a fost stabilit initial la data 20.07.1996.
Asadar, drepturile banesti puteau fi solicitate pâna la data de 20.07.1999.
Chiar si asa, pe fond s-a constatat ca în perioada regimului comunist nu exista o deosebire de salarizare între persoanele încadrate în grupele I, II si III, motiv pentru care nu se puteau acorda drepturi banesti diferentiate.
Fata de considerentele aratate, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si în consecinta s-a respins actiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâta S.C. H S.A.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul H I, solicitând admiterea acestuia, casarea sentintei, respingerea exceptiei de prescriptie, trimiterea cauzei pentru solutionare în fond, în subsidiar, admiterea actiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca dreptul la actiune s-a nascut la momentul ramânerii irevocabile a sentintei nr. 1395/19.11.2009 a Tribunalului Bihor prin efectuarea inscriptiilor de la pozitia 49 efectuate în luna ianuarie 2010 în carnetul de munca. A muncit în perioada 18.08.1980 – 10.11.1989 în grupa I de munca, iar termenul de prescriptie conform DL nr. 167/1958 începe sa curga de la data recunoasterii dreptului prin aceasta sentinta, aspect neanalizat de instanta, ce echivaleaza cu o nemotivare.
Nu era prescrisa actiunea, nu se poate omite ca intimata s-a îmbogatit fara just temei cu diferente de salariu dintre grupa I si II de munca.
Instanta a savârsit o grava eroare când a constatat ca nu exista înainte de 1989 o deosebire de salarizare între grupele de munca, ori, a cerut o proba în acest sens, neadministrata ca urmare a ramânerii în pronuntare pe exceptia de prescriptie, cu care dorea a dovedi diferentele ce au existat, sporurile, indemnizatii semnificative.
În drept s-a invocat art. 299 si urm. Cod procedura civila.
Examinând sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Într-adevar, prin sentinta civila nr. 1395/LM/19.11.2009 a Tribunalului Bihor, s-a constatat ca activitatea ce a fost desfasurata de recurent în cadrul antecesoarei intimatei, în perioada 18.08.1980 – 20.11.1989 se încadra în grupa I de munca în loc de grupa a II-a de munca, cum figura în carnetul de munca, sens în care s-a dispus efectuarea cuvenitelor mentiuni în acel carnet de munca.
Art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii – Legea nr. 53/2003 în vigoare la data promovarii litigiului – prevedea faptul ca, cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si în cazul raspunderii patrimoniale.
Actiunea în plata drepturilor salariale este una în realizarea dreptului, situatie în care, termenul de prescriptie de 3 ani a început sa curga de la data la care nu i-au fost acordate drepturile salariale corespunzatoare grupei I de munca aferente perioadei în litigiu, termen ce în speta într-adevar nu a fost respectat, criticile nefiind fondate.
Nu exista la dosar dovezi din care sa reiasa vreun motiv de suspendare, întrerupere a curgerii termenului de prescriptie în sensul art. 13, 16 din D.L. nr. 167/1958, faptul ca s-a obtinut o hotarâre de recunoastere a grupei I de munca doar în anul 2009 nu echivaleaza cu vreunul din aceste cazuri expres si limitativ stabilite prin acest act normativ.
Recunoasterea grupei I de munca în speta, nu a deschis calea acordarii retroactive a unor drepturi salariale aferente, ci doar la recunoasterea pe viitor la calculul pensiei a beneficiilor conferite de activitatea lucrata în aceste conditii.
Ca urmare, nefiind incidente dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, instanta de recurs a respins ca nefondat recursul, si a mentinut în întregime sentinta recurata, ca fiind legala si temeinica.
