Litigii cu profesioniştii – pretenţii – procedura înscrierii în fals
Raportat la obiectul şi condiţiile concrete ale speţei, respectiv reclamarea ca fiind falsificate contractele de asistenţă juridică doar cu privire la sumele de bani înscrise cu titlu de onorariu, efectuarea procedurii de înscriere în fals nu este indispensabilă soluţionării cauzei. Aceasta, având în vedere că dovedirea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de către recurenta reclamantă prin cererea de chemare în judecată se poate realiza şi prin coroborarea celor două contracte de asistenţă juridică cu alte mijloace de probă, recurenta invocând depunerea la dosar de facturi, ordine de plată şi extrase de cont.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2422 din 11.12.2013)
Prin Încheierea pronunţată în Şedinţa publică din data de 13.09.2013 de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă a fost admisă cererea de suspendare a judecării cauzei şi, în temeiul art. 307 NCPC, s-a dispus suspendarea judecării cauzei având c obiect pretenţii formulate de către reclamanta SC E SRL în contradictoriu cu pârâta S.C. E B S.A. până la definitivarea cercetărilor penale.
S-a dispus înaintarea către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, împreună cu o copie a prezentei încheieri, a contractului de asistenţă juridică nr. 257530/13.12.2010 încheiat între SCA M şi A şi S.C. E SRL prin administrator T.I., în original, a contractului de asistenţă juridică nr. 33/28.11.2010 încheiat între G.I.- Cabinet de avocat şi T.I., în original, precum şi a procesului verbal încheiat în şedinţa publică din data de 13.09.2013 conform art. 305 alin. 1 NCPC, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată a înscrisurilor contract de asistenţă juridică nr. 257530/13.12.2010 şi contract de asistenţă juridică nr. 33/28.11.2010 cât priveşte sumele menţionate în aceste înscrisuri cu titlu de onorariu de avocat.
În motivarea încheierii , s-a arătat că este justificată cererea pârâtei de suspendare a judecării cauzei în conformitate cu art. 307 NCPC, deoarece partea reclamantă care a prezentat înscrisurile, respectiv cele două contracte de asistenţă juridică nr. 33/28.11.2010 şi nr. 257530/13.12.2011 a învederat că înţelege să se folosească de acestea în proces, iar pe de altă parte, pârâta a indicat în cuprinsul cererii de înscriere în fals persoana considerată ca fiind autorul falsului în persoana administratorului SC E SRL, respectiv T.I.
De asemenea, s-a constatat că înscrisurile cu privire la care s-a efectuat cererea de înscriere în fals sunt esenţiale în soluţionarea cauzei, având în vedere că se solicită contravaloarea onorariilor prevăzute în cuprinsul contractelor de asistenţă juridică, motiv pentru care Tribunalul a apreciat că, în vederea stabilirii situaţiei de fapt, este necesară suspendarea judecării cauzei.
Împotriva Încheierii pronunţate în Şedinţa publică din data de 13.09.2013 de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, a declarat recurs reclamanta SC SRL, care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare a judecăţii şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
În motivarea recursului a invocat două motive de recurs:
1)Aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 307 C.pr.civ. În acest sens, solicită să se observe că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contravaloarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat achitat de E Cabinetului de avocat G.I. şi societăţii M&A pentru prestarea serviciilor avocaţiale în dosarul nr. 1181/1371/2009, iar nu constatarea prestării serviciilor avocaţiale. A depus înscrisurile cu privire la care s-a efectuat cererea de înscriere în fals în vederea dovedirii achitării sumelor aferente onorariului de avocat. A depus astfel dovada încheierii contractelor de asistenţă juridică şi dovada achitării efective a sumelor plătite cu titlu de onorariu şi anume facturile emise, ordinele de plată ce dovedesc efectuarea plăţii şi extrase de cont de unde rezultă efectuarea transferului bancar. La dosar a depus şi o copie a deciziei nr. 4349/14.12.2010 pronunţată de Î.C.C.J. din practicaua căreia rezultă că societatea recurentă a fost reprezentată de un reprezentant al societăţii M & A. Raportat la obiectul dosarului nr. 13770/2013, realitatea prestării serviciilor avocaţiale se dovedeşte cu hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. 1181/1371/2009 iar nu numai cu contractele de asistenţă juridică. Realitatea efectuării plăţii a dovedit-o cu facturile şi ordinele de plată aferente, iar nu cu cele două contracte împotriva cărora a formulat cerere de înscriere în fals. Cele două contracte de asistenţă juridică stabilesc în principal existenţa raporturilor juridice contractuale stabilite cu Cabinetul de avocat G.I. şi societatea M&A, iar nu plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial, fapt dovedit cu ordinele de plată şi cu extrasele de cont emise de către Piraeus Bank.
2)Obligaţia existenţei unei procuri speciale pentru formularea cererii de înscriere în fals. În ceea ce priveşte condiţiile de formă ale cererii de înscriere în fals, acest înscris este semnat şi ştampilat de reprezentantul convenţional al societăţii E B, fără să poarte semnătura reprezentantului legal al societăţii sau ştampila acesteia. Mandatul reprezentantului convenţional al pârâtei are caracter general şi nu conţine nici o referire la cererea depusă de pârâtă la termenul de judecată din data de 13.09.2013. Având în vedere dispoziţiile art. 304 alin. 4 C.pr.civ., pârâta trebuia să acorde mandatarului său o astfel de procură specială în vederea redactării, semnării, ştampilării şi depunerii cererii de înscriere în fals în numele E B ori, în caz contrar, era necesar ca cererea să fie semnată şi ştampilată de reprezentantul legal al societăţii.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse şi care se referă la dispoziţiile art. 488 pct. 5 N.C.pr.civ., se constată că este fondat.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că nu este întemeiată susţinerea recurentei în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 304 alin. 4 N.C.pr.civ., deoarece reprezentantul pârâtei nu a dovedit existenţa unui mandat special pentru formularea cererii de înscriere în fals.
Potrivit art. 304 alin. 4 N.C.pr.civ., care se referă la denunţarea unui înscris ca fals, se prevede că: „în cazuri temeinic justificate, părţile pot fi reprezentate prin mandatari cu procură specială”.
Acest aliniat al art. 304 N.C.pr.civ. trebuie interpretat în corelaţie cu celelalte alineate ale acestui articol, în special cu alin. 2 potrivit căruia „dacă partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa va ordona ca aceasta să se prezinte personal pentru a lua cunoştinţă de denunţarea înscrisului ca fals, să depună originalul şi să dea explicaţiile necesare”. Alin. 3 al articolului prevede că „judecătorul poate ordona prezentarea părţilor chiar şi înainte de primul termen de judecată, dacă partea declară, prin întâmpinare, că scrierea sau semnătura sa este falsificată”.
În legătură cu alineatul 2, respectiv cu cerinţa legii privind prezenţa personală a părţii care foloseşte în proces înscrisul, sau cu dispunerea prezentării părţilor potrivit alin. 3, se dispune la alin. 4 al art. 304 N.C.pr.civ. că în cazuri temeinic justificate părţile pot fi reprezentate prin mandatari cu procură specială.
În cauză însă nu este aplicabil acest text de lege în ceea ce o priveşte pe intimata pârâtă, deoarece aceasta este partea care a formulat cererea de înscriere în fals, nu partea care se foloseşte de înscrisurile cu privire la care s-a solicitat înscrierea în fals. Neîndeplinirea cerinţei prevăzute la alin. 4 al art. 304 N.C.pr.civ. se invocă în legătură cu formularea cererii de înscriere în fals, însă cu privire la această cerere legea nu instituie cerinţa de la alin.4.
Primul motiv de recurs este întemeiat.
Conform art. 307 N.C.pr.civ. „dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop”.
Curtea apreciază că, raportat la obiectul şi condiţiile concrete ale speţei, respectiv reclamarea ca fiind falsificate contractele de asistenţă juridică doar cu privire la sumele de bani înscrise cu titlu de onorariu, efectuarea procedurii de înscriere în fals nu este indispensabilă soluţionării cauzei.
Aceasta având în vedere că dovedirea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de către recurenta reclamantă prin cererea de chemare în judecată se poate realiza şi prin coroborarea celor două contracte de asistenţă juridică cu alte mijloace de probă, recurenta invocând depunerea la dosar de facturi, ordine de plată şi extrase de cont.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că recursul este fondat, astfel că, în temeiul art. 498 alin. 2 N.C.pr.civ., a fost admis şi a fost casată încheierea atacată, iar pe fond a fost respinsă cerere de înscriere în fals.
Ca urmare, a fost trimisă cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
