Natura juridica comerciala a contractul subsecvent contractului principal de achizitie publica ( caracter comercial sau de contencios administrativ)
OUG nr. 34/2006, art. 3 lit. i)
Codul civil, art. 969
Contractului subsecvent contractului principal de achizitie publica, încheiat între persoane juridice de drept privat, nu îi pot fi aplicate aceleasi rigori speciale, cuprinse în OUG nr. 34/2006, deoarece contractul nu a fost încheiat cu o Autoritate Contractanta (în sensul art. 3 lit. i) din OUG nr. 34/2006 care defineste expresia de ” contractant” aratând ca este acel ofertant care a devenit, în conditiile legii, parte într-un contract de achizitii publice”. Ca atare, împrejurarea ca acest contract are natura unui subcontract în raport cu contractul principal, încheiat în urma unei proceduri de achizitie publica, nu îl transforma si pe acesta în contract de achizitie publica, asa cum corect a retinut si tribunalul.
(Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr.394/28.06.2010)
Prin sentinta comerciala nr. 10192/25.06.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala, în dosarul nr. 14769/3/2009 a fost respinsa ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamanta SC C & C T SRL în contradictoriu cu pârâta SC S S SRL, prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de servicii nr. 527/12.06.2008 încheiat între reclamanta si pârâta si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. Prin aceeasi sentinta s-a dispus obligarea reclamantei la plata catre pârâta a 5.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
În ceea ce priveste motivul de nulitate prin care se invoca încalcarea prin contractul de servicii nr. 527/12.06.2008 a clauzelor contractului principal, tribunalul a constatat ca acesta nu este întemeiat, retinând mai multe considerente:
Mai întâi s-a avut în vedere faptul ca nulitatea este sanctiunea care intervine în situatia în care actul juridic s-a încheiat cu încalcarea normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila, si în nici un caz nu sanctioneaza încalcarea unor clauze contractuale, stabilite de parti în baza principiului libertatii de vointa. Referitor la motivele de nulitate prin care se invoca încalcarea prevederilor OUG nr. 34/2006, tribunalul a apreciat ca nici acestea nu sunt întemeiate.
S-a retinut astfel ca acest contract de servicii (nr. 527/12.06.2008), a carui nulitate absoluta se solicita a fi constatata, a fost încheiat în urma câstigarii de catre prestatorul A T & B-G & G & C & C T & I & G & T a licitatiei organizate de catre ANCPI ( ce va fi denumita în continuare ANCPI) , în temeiul OUG nr. 34/2006, licitatie finalizata prin încheierea contractului principal de servicii nr. 352031/07.04.2008.
A mai retinut instanta ca în chiar contractul principal s-a prevazut posibilitatea, la art. 20, ca prestatorul sa subcontracteze parti din contract, asadar apare ca total nefondata sustinerea reclamantei potrivit cu care prin contractul nr. 527/2008 s-ar fi schimbat calitatea partilor contractante.
Faptul ca o parte din lucrarile contractate de ANCPI prin contractul de servicii nr. 352031/07.04.2008 – care reprezinta un contract de achizitii publice, încheiat în baza OUG nr. 34/2006 – au fost subcontractate catre pârâta SC S S SRL prin contractul nr. 527/2008 nu este de natura sa transforme acest din urma contract într-un contract de achizitii publice, încheiat cu încalcarea procedurii prevazute de OUG nr. 34/2006 si în nici un caz sa o puna pe reclamanta în situatia de autoritate contractanta, achizitor de servicii publice.
S-a retinut aici ca potrivit art. 3 Iit. f din OUG nr.34/2008 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, contractul de achizitie publica este “contractul care include si categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autoritati contractante, pe de o parte, si unul sau mai multi operatori economici, pe de alta parte, având ca obiect executia de lucrari, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, în sensul prezentei ordonante de urgenta”.
Or, fata de faptul ca nici una dintre partile contractului nr. 527/2008 nu este autoritate contractanta, este evident ca simplul fapt ca prin intermediul sau au fost subcontractate lucrari care constituie obiectul unui contract de achizitii publice nu este de natura sa îi confere acelasi caracter si nici sa o transforme pe reclamanta în achizitor de servicii publice, astfel cum sustine.
Se mai retine aici ca din nici un text de lege nu reiese ca lucrarile care au constituit obiectul contractului initial de servicii nr. 352031/07.04.2008 si care au fost ulterior partial subcontractate nu pot face obiectul decât al unor contracte de achizitii publice.
În legatura cu sustinerile reclamantei prin care se invoca lipsa capacitatii de folosinta a partilor, tribunalul apreciaza ca acestea nu sunt întemeiate, fata de faptul ca ambele parti, În calitate de societati comerciale, se bucura de personalitate juridica potrivit art. 1 alin, 2 Legea nr. 31/1990, iar contractul nr. 527/2008 a fost încheiat cu respectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta reglementat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954.
S-a avut în vedere aici ca lucrarile pe care pârâta s-a obligat sa le execute prin acest contract corespund obiectului sau de activitate, astfel cum acesta reiese din informatiile de la ONRC.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel SC C & C T SRL criticând-o sub urmatoarele aspecte:
La data de 14.05.2009 reclamanta SC C & C T SRL a investit instanta cu o actiune în constatare nulitate absoluta a contractului de servicii nr.528/12.06.2008 încheiat cu pârâta SC S S SRL, pentru încalcarea normelor de ordine publica prevazute de OUG 34/2006 modificata si completata, privind achizitiile publice, precum si pentru lipsa capacitatii de folosinta a partilor de a achizitiona astfel de servicii si respectiv de a le contracta în afara procedurii expres prevazuta de OUG nr.34/2006.
La data de 17.04.2008, în urma licitatiei publice ce a avut loc în baza OUG nr.34/2006, modificata si completata, între ANCPI -în calitate de achizitor de servicii publice (ANCPI) si A T&B-G&G& T&I&G &T, în calitate de câstigator al licitatiei, asociatie din care face parte si reclamanta, s-a încheiat contractul de achizitie publica nr. 352031/07.04.2008.
Obiectul licitatiei publice a fost atribuirea contractului de achizitie publica privind “Conversia planurilor de amplasament si delimitare din format analogic in format digital, crearea unei arhive digitale si a unei baze de date -Conversie PAD 2007, cod CPV: 72311100-9, având ca beneficiar ANCPI.
In procedura de licitatie a participat si subcontractorul SC S S SRL, încheind cu reclamanta la data de 18.09.2007 un Acord de subcontractare, prin care s-au stabilit drepturile si obligatiile ce revin partilor, in calitate de contractant de servii publice (pentru prestatorul SC C& CT SRL si respectiv subcontractant (SC S S SRL).
Asadar, anterior datei câstigarii Iicitatiei publice de catre asociatia din care face parte reclamanta si, deci anterior încheierii contractului principal de achizitie publica nr.352031/07.04.2008 cu achizitorul de servicii publice-ANCPI ( ANCPI), partile din litigiul de fata – ca participanti la procedura licitatiei publice, cunosteau dispozitiile legale în care actionau si care le reglementau activitatea, deoarece ele au participat împreuna la procedura licitatiei si au încheiat Acordul de subcontractare din data de 18.09.2007.
Ulterior, în timpul executarii celor doua contracte, SC S S SRL a solicitat de la SC C & C T SRL plata serviciilor publice executate în subcontractare, si plata de penalitati de întarziere, desi partile au prevazut expres ca beneficiar al lucrarilor excutate în subcontractare este autoritatea contractanta ANCPI; actiunea face obiectul dosarului nr.15093/3/2009 de la Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI a Comerciala, cu termen la 23.09.2009.
Vazandu-se în situatia de a suporta contravaloarea unor servicii publice executate pentru autoritatea publica ANCP 1 în baza unui contract încheiat cu încalcarea dispozitiilor exprese ale OUG nr.34/2006, reclamanta a solicitat pârâtei intrarea în legalitate prin încheierea unui act aditional la contractul nr.527/12.06.2009, solicitare careia SC S S SRL nu i-a dat curs, astfel ca am fost nevoiti sa promovam actiunea de fata.
Instanta de fond a respins actiunea formulata de SC C & C T SRL retinând ca : serviciile prestate nu fac parte din cele reglementate de OUG 34/2006; din relatiile de la ORC rezulta ca ambele parti au capacitatea de folosinta de a incheia astfel de acte, conform art.34 din Decretul nr.31/1954; sanctiunea nulitatii absolute nu poate fi aplicata deoarece in speta avem un contract încheiat in baza arte 969 C. civ.; faptul ca o parte din lucrari din contractul principal de achizitie publica au fost subcontractate, nu este de natura a transforma contractul 527/12.06.2008 intr-un contract de achizitie publica; -contractul nr.527/12/06.2008 nu are un obiect supus disp.OUG nr.34/2006, iar partile lui nu au calitatea de achizitor si contractant.
Apelanta sustine ca solutia de respingere a actiunii este netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente:
1. Instanta a retinut gresit ca nulitatea absoluta nu s-ar aplica si clauzelor stabilite de parti în baza acordului lor de vointa. Daca s-ar accepta acest punct de vedere, atunci toate conventiile stabilite de parti, deci conventiile ce au la baza acordul partilor, nu pot fi sanctionate cu nulitatea absoluta.
Hotarârea, mai sustine apelanta, nu are temei legal fata de dispozitiile exprese ale arte 969 c.civ., care prevad ” Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante “. Asadar, art. 969 C. civ. priveste doar conventiile legale, nu si pe cele care s-au încheiat cu încalcarea lor de ordine publica. In cauza de fata, apelanta sustine ca a demonstrat ca partile au încalcat atât dispozitiile privind atribuirea contractelor de achizitie publica supuse procedurii speciale prevazute de OUG nr. 34/2006, cat si cele referitoare la capacitatea de folosinta speciala, reglementata de art. 8 din OUG nr.34/2006.
In acest sens a solicitat sa se constatate ca partile au prevazut expres în contractul nr.527/12.06.2008 ca SC C & C T SRL a încheiat acest contract in calitate de achizitor de servicii publice, iar SC S S SRL a semnat în calitate de contractant de servicii publice. Din cuprinsul contractului mai rezulta intentia partilor de a încheia un contract de achizitie publica, fapt confirmat ulterior in timpul executarii lui, prin solicitarea paratei S S SRL de a i se achita de catre reclamanta plata contravalorii serviciilor publice prestate cu penalitati de întarziere, si demersurile facute de SC C & C T SRL de a se intra in legalitate prin încheierea unui act aditional pentru corelarea contractului principal de achizitie publica cu contractul subsecvent, respectiv cu subcontractarea nr. 527/12.06.2008. Ca atare, sanctiunea nulitatii absolute trebuie aplicata, altfel norma de ordine publica si sanctiunea prevazuta în cazul nerespectarii ei nu isi mai are sensul si finalitatea dorita de legiutor.
2. În al doilea rând, se arata ca instanta a retinut gresit ca nu ar fi întemeiata sustinerea apelantei reclamante ca în contractul de prestari servicii nr.527/12.06.2008 s-ar fi schimbat calitatea partilor contractante. Motivarea solutiei pe acest aspect nu îsi gaseste suport în probele dosarului. De aceea, se solicita constatarea încalcarii normelor speciale ale art. 8 din OUG nr. 34/2006 prin aceea ca reclamanta si parata au fost puse pe pozitii juridice de achizitor si contractant de servicii publice, desi acestea nu au capacitatea de folosinta speciala prevazuta de dispozitia legala a art. 8 din OUG 34/2006 .
Instanta a ignorat sustinerea apelantei – reclamante ca în cauza aveam de-a face cu o capacitate de folosinta speciala prevazuta de norma de ordine publica a art. 8 din OUG nr.34/2006, aceasta dispozitie legala fiind invocata drept una din cauzele de nulitate absoluta a contractului de servicii nr. 527/12.06.2008. In acest sens a sustinut ca la data de 12.06.2008 intre SC C & C T SRL si SC S S SRL s-a încheiat contractul nr. 527/12.06.2008, cu frauda la lege, adica cu încalcarea normelor OUG nr.34/2006 precum si cu încalcarea normelor de ordine publica referitoare la capacitatea de folosinta speciala, ambele fiind cauze de nulitate absoluta a actului judicic încheiat.
3. În al treilea rând, se sustine ca hotararea este nelegala si netemeinica deoarece instanta retine gresit ca nu poate fi aplicata sanctiunea nulitatii absolute pe motiv ca a existat posibilitatea subcontractarii unor parti din contractul de achizitie public.
Prevederea art. 20 din contractul principal de achizitie publica nr.352 031/0 7. 04.2008 a fost invocata de reclamanta SC C & C T SRL pentru a dovedi nerespectarea normelor de ordine publica referitoare la achizitiile publice, cu referire la subcontractarea facuta prin actul nr. 527/12.06.2008 prin care s-au încalcat dispozitiile OUG nr.34/2006.
Pe de alta parte, dispozitiile articolului 20 din contractul principal de achizitie publica nr. 352031/17.04.2008 sunt clare, ele prevad expres ca: ” Prestatorul are obligatia ca în cazul in care subcontracteaza parti din contract, de a încheia contracte cu subcontractantii desemnati, în aceleasi conditii in care el a semnat contractul cu achizitorul”. Or, însasi dispozitia din contractul de achizitie publica susmentionat prevede ca subcontractarea este reglementata tot de dispozitile OUG nr.34/2006. Asadar, în speta este vorba de aceleasi servicii publice ce fac obiectul a doua contracte de achizitie publica, unul principal si altul subsecvent, ambele reglementate de dispozitiile de ordine publica ale OUG nr.34/2006, si nicidecum un contract principal de achizitie publica si o conventie încheiata prin acordul partilor in temeiul art. 969 c. civ . cum gresit a retinut instanta de fond.
Ca este asa o demonstreaza si împrejurarea ca în procedura achizitiei publice a acestor servicii a participat si parata in calitate de subcontractant, ea fiind admisa de autoritatea contractanta in aceasta pozitie juridica, “Acordul de subcontractare” încheiat intre ea si reclamanta SC C & C T SRL anterior incheierii contractului de achizitie publica, fiind depus atat in dosarul de achizitie publica a acestor servicii de catre reclamanta, cat si ca proba in aceasta cauza.
Interpretarea corecta a clauzei din art. 20 al contractului principal de achizitie publica nr. 352031/17.04.2008 pentru situatia subcontractarii, nu poate fi decât cea prevazuta de lege si parti, adica în aceste cazuri de subcontractare conventiile raman supuse acelorasi norme de ordine publica ale OUG 34/2006, si nu consimtamantului partilor prevazut de art. 969 c. civ .
De aceea, considera apelanta, concluzia instantei ca acestui contract nu i se poate aplica sanctiunea nulitatii absolute pentru ca el ar fi guvernat de art. 969 c. civ, nu este temeinica si nici legala. O asemenea interpretare arunca in derizoriu o norma de ordine publica ce are drept scop reglementarea unui domeniu de o deosebita importanta pentru autoritatea publica, deoarece serviciile ce fac obiectul unui astfel de contract sunt platite din fonduri publice, adica din bani publici.
Instanta de fond nici nu a tinut seama de principiile ce guverneaza domeniul achizitiilor publice si de aceea a ajuns la o concluzie gresita cauza fiind examinata doar prin prisma art. 969 c. civ.
4. În al patrulea rând, apelanta sustine ca instanta nu s-a pronuntat pe obiectul cauzei dedusa judecatii, motivand solutia pe alte texte de lege decat pe cele invocate de reclamanta drept cauza de nulitate absoluta, instanta nu s-a pronuntat pe cererea cu care a fost investita.
5. În al cincilea rând, instanta retine gresit ca actul a carui nulitate absoluta se solicita, respectiv contractul nr. 527/2008 incheiat in baza art. 20 din contractul principal de achizitie publica de servicii nr.35203112008, nu ar avea caracterul unui contract de achizitii publice. Din aceasta cauza instanta ajunge la concluzia gresita ca nici reclamanta SC C & C T SRL nu are calitatea de autoritate contractanta, adica achizitor de servicii publice. Motivarea instantei nu tine seama de obiectul contractului supus sanctiunii nulitatii absolute si nici de calitatea partilor, ambele fiind expres prevazute in contract, respectiv de “achizitor” pentru reclamanta SC C & C T SRL si de “contractant” pentru parata SC S S SRL .
Totodata, motivarea instantei nu are corespondent in actele dosarului pentru ca, desi retine ca in cauza de fata nulitatea absoluta nu s-ar aplica pentru ca ar fi vorba de un contract încheiat in baza art. 969 C.civ., instanta nesocoteste însasi clauzele expres prevazute în contract cu privire la calitatea partilor si obiectul contractului. Astfel, instanta de fond constata ca nu este asa cum au convenit partile adica ele nu ar avea calitatea la care s-au referit in conventia încheiata si nici nu ar fi vorba de servicii care sunt reglementate de oua 34/2006 ( desi toate acestea sunt prevazute expres în conventia partilor încheiata în subcontractare ).
Apelanta solicita astfel sa se constate ca în conventia nr.527/12.06.2008 partile au stabilit ca acest contract se încheie intre SC C & C T SRL, în calitate de achizitor si SC S S SRL, în calitate de contractant, iar obiectul contractului îl constituie “Conversia planurilor de amplasament si delimitare din format analogic in format digital ; crearea unei arhive digitale si a unei baza de date -Conversie PAD 2007 , cod CPV : 72311100-9″. Or, aceste servicii sunt reglementate de dispozitiile de ordine publica ale OUG 34/2006, ele fiind supuse licitatiei publice în urma careia s-a încheiat contractul principal de achizitie publica nr. 352031/07.04.2008 între achizitorul ANCPI ( ANCPI) si contractantul castigator al Iichitatiei publice, A T & B- G & G & T & I & G & T, din care face parte si reclamata. Asadar, prin solutia pronuntata, hotarâre ce are o motivare contradictorie, instanta a încalcat prevederile exprese din clauzele contractului nr. 527/2008 a carui nulitate absoluta se solicita si dispozitiile arte 962 c. civ, potrivit carora ” Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”.
6. În al saselea rând, hotarârea pronuntata de tribunal invoca dispozitiile art. 3 lit. f din OUG 34/2006 privind definitia contractului de achizitie publica, instanta ajungând la concluzia gresita in sensul ca, in cazul contractului nr. 527/2008 a carui nulitate absoluta se solicita a se constata, nici una din parti nu ar fi autoritate contractanta.
Solutia la care se opreste instanta este contrazisa de clauzele contractului nr.527/12.06.2008, care prevad expres calitatea partilor contractante, obiectul contractului, drepturile si obligatiile acestora, etc.
De aceea apelanta considera ca instanta a încalcat dispozitiile arte 977 c.civ., potrivit carora “Interpretarea contractelor se face numai dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literar al termenilor” .
7. În al saptelea rând, hotarârea apelata nu are temei legal deoarece instanta a retinut gresit ca din nici un text de lege nu ar reiesi ca lucrarile care au constituit obiectul contractului initial de servicii nr. 352031/17.04.2008 si care au fost ulterior subcontractante, nu ar putea face obiectul decât al unor contracte de achizitie publica. În dispozitiile art. 3 din OUG nr.34/2004 se prevad expres cele trei categorii de contracte de achizitie publica.
Din examinarea acestora raportat la obiectul contractului cu care a fost investita instanta, rezulta ca aceste lucrari sunt de natura celor prevazute la art.3 lit. “c” din OUG nr.34/2006, respectiv “contracte de1 O servicii”, cu referire la art. 5 din OUG 34/2006. De aceea, se solicita sa se constate ca hotarârea pronuntata nu are la baza un temei legal, deoarece natura contractului de servicii publice este reglementata de dispozitiile art. 6 din OUG nr. 34/2006, aceste servicii publice fiind prevazute într-un Program anual al achizitiilor publice care se elaboreaza de autoritatea contractanta ANCPI, in temeiul art. 4 din Hotararea nr.925/2006 data pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica din OUG nr.34/2006 . Programul anual de achizitii publice se modifica în functie de asigurarea surselor de finantare, autoritatea contractanta ANCPI având dreptul de a stabili circumstantele de încadrare prevazute de ordonanta de urgenta, pentru aplicarea fiecarei proceduri.
Apelanta considera ca din actele depuse la dosar rezulta ca, in cauza de fata serviciile ce fac obiectul contractului nr. 527/12.06.2008 încheiat cu încalcarea normelor de ordine publica ale OUG nr.34/2006, au facut obiectul contractului de achizitie publica nr.352031/07.04.2008 încheiat între autoritatea contractanta- achizitorul ANCPI si contactantul AT & B- G & G & T & I & G & T, din care face parte si reclamanta SC C & C T SRL. Prin urmare, motivarea hotarârii nu are temei legal, solutia pronuntata fiind netemeinica si nelegala.
8. De asemenea, se mai sustine ca instanta nu a analizat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a partilor prin prisma art.8 din OUG 34 12006, raportarea hotarârii pronuntate la dispozitiile generale ale art. 1 alin. 2 din Legea nr.31/1990 si art. 34 din Decretul nr.31/1954, fiind gresita si fara temei legal. Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice înseamna însusirea acesteia de a fi instituita numai de catre lege, de a i se stabili începutul, continutul si încetarea, doar prin norme legale. In cauza de fata, se arata, în continutul capacitatii de folosinta a reclamantei nu se cuprinde si achizitionarea de servicii publice ce au facut obiectul contractului de servicii a carui nulitate absoluta se solicita a se constata.
Acest continut rezulta din Certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Bucuresti si din cuprinsul Actului constitutiv al SC C & C T SRL , al tuturor actelor privind înfiintarea, organizarea si functionarea societatii reclamante, acte ce aufost depuse la dosar. Intangibilitatea capacitatii de folosinta a unei persoane juridice consta in caracteristica acesteia de a nu i se putea aduce ingradiri, limitari, decat in cazurile expres prevazute de lege.
In speta, apelanta considera ca suntem în cazul expres prevazut de art. 8 din OUG nr.34/2006, modificata si completa, deci intr-o situatie de limitare expresa prin lege a capacitatii de folosinta. Cum dispozitia legii speciale are prioritate fata de legea generala, apararea paratei SC Star Storage SRL pe temeiul Decretului nr.31/1954 ar trebui înlaturata, fiind aplicabila OUG nr. 34/2006, care a limitat capacitatea de folosinta a persoanei juridice, mentionând expres cine poate fi parte contractanta, adica cine poate fi achizitor de servicii publice de genul celor care fac obiectul contractului nr. 527/12.06.2008 (servicii care fac obiectul contractului principal de achizitie publica nr.352031/2008). Rationamentul acestei limitari în sensul ca numai o autoritate publica poate contracta aceste servicii publice este legat de importanta lor si natura fondurilor din care se platesc, respectiv din fonduri publice si, prin urmare, banul public trebuie gestionat si controlat tot de stat; asadar, aceste servicii nu sunt platite din fonduri private, asa cum pretinde parata.
Motivarea solutiei instantei de fond pe dispozitiile art. art. 32 din Decretul nr.3111954, care prevad ca “persoana juridica nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit de lege, actul de înfiintare sau statut. Orice act juridic care nu este încheiat în vederea realizarii acestui scop este nul “, este gresita, deoarece s-a dovedit, sustine apelanta, ca reclamanta nu are in Statut ori in Actul de înfiintare achizitionarea de servicii publice de genul celor care au facut obiectul contractului de servicii nr. 527/12.06.2008.
Pe de alta parte, art. 8 din OUG nr.34/2006 nu ar permite achizitionarea unor astfel de servicii de catre reclamanta ; aceste servicii fac obiectul contractului principal de achizitie publica nr.352031/07.04.2008, în care SC S S SRL nu este parte, iar achizitor este ANCPI. Este vorba de o capacitate de folosinta speciala data de lege numai pentru persoanele juridice prevazute expres la art. 8 din OUG persoanei juridice, principiu care se refera doar la actele juridice care se încheie cu privire la achizitiile publice in aceasta procedura
Nerespectarea regulilor privitoare la capacitatea de folosinta a persoanei juridice si la principiul specialitatii capacitatii de folosinta, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a actului juridic. De aceea, solutia pronuntata de instanta de fond cu motivarea ca reclamanta ar avea în obiectul sau de activitatea achizitionarea serviciilor din contractul nr.527112.06.2008 este netemeinica si nelegala, deoarece in speta nu s-a respectat principiul capacitatii de folosinta speciala prevazut de art. 8 din OUG nr.34/2006.
9. O alta critica invocata de apelanta priveste sustinerea ca instanta a omis sa analizeze obiectul contractului supus litigiului de fata. Daca instanta ar fi facut aceasta operatiune obligatorie in actiunea în constatare a nulitatii absolute de fata, atunci ar fi observat ca acest obiect este practic identic cu cel al contractului de achizitie publica nr. 352031/17.04.2008, contract reglementat de normele speciale ale OUG 34/2006.
De aceea se solicita instantei de apel sa tina seama de dispozitiile de ordine publica ale OUG nr.34/2006, modificata si completata, de literatura juridica si de practica judecatoreasca de referinta privind nulitatea absoluta a contractului încheiat cu fraudarea legii, care se traduce în încalcarea dispozitiilor OUG nr.34/2006, respectiv art. 3 si 8 din OUG 34/2006; totodata încalcarea normelor de ordine publica referitoare la capacitatea de folosinta speciala duce la aplicarea sanctiunii nulitatii absolute a actului juridic incheiat de parti.
Nulitatea absoluta solicitata trebuie sa lipseasca contractul nr. 527/12.06.2008 de efectele sale, contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila, adica sa lipseasca pe reclamanta de pozitia de achizitor al acestor servicii , deci de obligatia de plata a acestor servicii, iar pe parata SC S S SRL sa o lipseasca de calitatea de prestator de astfel de servicii publice si, prin urmare, de scopul urmarit prin fraudarea legii, ce consta în încasarea contravalorii de la o alta persoana juridica decât beneficiara lor ( ANCPI), respectiv de la reclamanta.
In acest sens s-a facut dovada ca parata SC S S SRL a solicitat obligarea SC C & C T SRL atât la plata pretului serviciilor publice prestate pentru beneficiara ANCPI, cat si la plata penalitatilor de intarziere (dosarul nr.15093/3/2009 de la Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI a Comerciala, cu termen la 23.09.2009).
Interesul reclamantei de a solicita sanctiunea nulitatii absolute a actului incheiat cu nerespectarea OUG 34/2006 este legitim, deoarece nu este normal, legal si nici moral ca un serviciu executat in procedura OUG 34/2006 pentru autoritatea publica ANCPI, deci pentru o alta persoana juridica, nu pentru reclamanta, sa fie platit de reclamanta SC C & C T SRL, de la care se pretinta si plata de penalitati de întarziere.
Comportamentul paratei pe parcursul derularii subcontractarii a fost de contractant in raporturile cu un beneficiar al serviciilor publice prestate, numai ca reclamanta nu este beneficiara acestor servicii, pe de o parte, iar pe de alta parte, plata lor se face din fonduri publice; or, interesul reclamantei este de a se intre in legalitate, respectiv sa se stabileasca faptul ca ambele parti executa parti din acelasi contract de achizitie publica, servicii care au un singur beneficiar, autoritatea publica-ANCPI, care are obligatia sa platesca contravaloarea lor.
Apelanta mai arata ca a facut dovada ca pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI a Comerciala se afla dosarul nr.15.093/3/2009 având ca obiect Ordonanta de plata în temeiul OUG nr. 119/2008 , transformat în actiune în pretentii pe drept comun, cererea de conexare cu dosarul de fata solicitata de ambele parti fiind respinsa de instanta ca nefondata, dosar ce are termen la data de 23.09.2009. Prin actiunea respectiva, SC S S SRL a solicitat obligarea SC C & C T SRL la plata contravalorii serviciilor prestate în subcontractarea nr.527/2008, plus penalitati de întârziere, cu toate ca s-a prevazut expres obiectul, calitatea partilor contractante si beneficiarul final al serviciilor publice (ANCPI), iar subcontractarea s-a facut în baza art. 20 din contractul principal de achizitie publica nr.352031/07.04.2008.
Solutia pronuntata la instanta de fond în actiunea în constatarea nulitatii absolute a subcontractarii incheiata intre parti sub nr.527/12.06.2008 este nelegala si netemeinica, deoarece SC C & C T SRL a fost pusa în pozitia de achizitor de servicii publice si deci de platitor al acestor servicii, plus sanctiunea penalitatilor de întârziere, cu toate ca serviciile sunt prestate pentru o alta persoana juridica in speta pentru o autoritate publica care are obligatia de a plati contravaloarea acestora
Pentru toate aceste motive, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotarârii si admiterea actiunii, constatarea nulitatii absolute a contractului de servicii nr. 527/12.06.2008, cu cheltuieli de judecata, fond si apel.
Analizând sentinta apelata prin prisma criticilor formulate de apelanta si a dispozitiilor legale aplicabile în cauza, precum si a probelor administrate în cauza, Curtea a apreciat ca apelul este nefondat si a fost respins ca atare pentru urmatoarele considerente:
1. În ce priveste primul motiv de apel referitor la gresita retinere a împrejurarii ca nulitatea absoluta nu s-ar aplica clauzelor stabilite de parti în baza acordului de vointa, acesta este nefondat, deoarece instanta nu a emis o asemenea judecata de valoare, concluzia apelantei fiind o speculatie neîntemeiata efectuata în baza unei analize gresite a textului motivarii tribunalului.
Astfel, instanta nu a afirmat nicio clipa ca, în ce priveste contractul a carui nulitate s-a solicitat pe cale de actiune, acestuia nu i s-ar aplica în nici un mod sanctiunea civila a nulitatii, chiar în cazul în care ar exista cauze de nulitate absoluta, ci a retinut, pe buna dreptate ca în conditiile în care contractul nr. 527/12.06.2008 are natura unui contract subsecvent contractului principal nr. 352031/07.04.2008 încheiat între Autoritatea contractanta ( ANCPI) si Asociatia din care face parte si reclamanta, acesta este guvernat de propriile reguli stabilite în temeiul art. 969 din C.civil, fara ca acestuia sa i se aplice de plano dispozitiile OUG. nr. 34/2006.
Cu alte cuvinte, retine Curtea, OUG nr. 34/2006 reglementeaza procedurile de atribuire a contractului de achizitie publica, a contractului de concesiune de lucrari publice, a contractului de concesiune de servicii, precum si modalitatile de solutionare a contestatiilor formulate împotriva actelor emise în legatura cu aceste proceduri ( asa cum rezulta din chiar art. 1 al acestei ordonante), nu si contractele ulterioare ( subsecvente contractului principal atribuit în baza procedurilor de achizitie publica, contract care permitea subcontractarea).
Pe de alta parte, neîndeplinirea unor obligatii din contractul a carui nulitate se solicita nu constituie un motiv de nulitate, ci constituie un aspect ce tine de executarea acestuia, iar sanctiunile difera în raport cu nulitatea. Ca atare, Curtea constata ca în mod corect s-a considerat de catre tribunal ca sanctiunea nulitatii nu poate fi aplicata decât pentru încalcarea unor norme legale edictate pentru încheierea sa valabila, iar normele invocate este necesar a fi aplicabile acestui contract.
Prin urmare, daca procedurile de achizitii publice sunt cele prevazute de OUG nr. 34/2006, iar sanctiunile pentru încalcarea acestei legi sunt cele prevazute în chiar dispozitiile sale, în ce priveste contractul subsecvent încheiat între persoane juridice de drept privat, acestuia nu îi pot fi aplicate aceleasi rigori ( speciale, cuprinse în OUG nr. 34/2006), deoarece pârâta nu a încheiat contractul cu o Autoritate Contractanta ( în sensul art. 3 lit. i) din OUG nr. 34/2006 care defineste expresia de ” contractant” aratând ca este acel ofertant care a devenit, în conditiile legii, parte într-un contract de achizitii publice”, ceea ce nu e cazul pârâtei).
Ca atare, împrejurarea ca acest contract are natura unui subcontract în raport cu contractul principal, încheiat în urma unei proceduri de achizitie publica, nu îl transforma si pe acesta în contract de achizitie publica, asa cum corect a retinut si tribunalul.
În sustinerea acestei critici s-a aratat ca în mod gresit nu s-a retinut de catre tribunal încalcarea art. 8 din OUG nr. 34/2006 cu privire la capacitatea de folosinta a pârâtei, sustinere de asemenea nefondata deoarece pârâta nu are calitatea de autoritate contractanta în sensul art. 8 ( literele a – e) din OUG nr. 34/2006, dreptul sau de a presta serviciile prevazute în contractul nr. 527/2008 nu a fost acordat de o autoritate competenta si nici nu rezulta dintr-o procedura de achizitie publica directa. De aceea, în mod corect a analizat tribunalul chestiunea capacitatii de folosinta, din perspectiva normei generale aplicabile în materia capacitatii de folosinta a persoanei juridice, prevazuta de art. 34 din Decretul nr. 31/1954 rap. la art. 1 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 si a obiectului de activitate al pârâtei – a se vedea extrasul din Registrul Comertului – filele 105 – 108.
De altfel, apelanta – reclamanta nu explica de ce a încheiat acest contract cu pârâta, daca avea cunostinta de o ” lipsa a capacitatii sale de folosinta”, mai ales ca nu s-a invocat ca motiv de nulitate dolul sau eroarea asupra capacitatii de folosinta a cocontractantului. În atare situatie, s-ar pune problema si a eventualei invocari a propriei culpe pentru încalcarea pretinsa si pentru obtinerea unui drept, ca efect al nulitatii invocate, însa aceasta nu poate fi eficienta în conditiile aplicarii principiului potrivit cu care nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia unui drept ( nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
2. În ce priveste al doilea motiv de apel, privind gresita apreciere ca în contractul a carui nulitate s-a solicitat, nu s-ar fi schimbat calitatea partilor, acesta este nefondat, deoarece reclamanta nu se putea transforma din achizitor în autoritate contractanta, iar pârâta în achizitor ( în contractul subsecvent). Pornind de la aceeasi premisa retinuta mai sus potrivit careia contractul subsecvent dedus judecatii nu se poate confunda cu contractul principal ( nr. 352031/07.04.2008 încheiat între ANCPI si Asociatia din care face parte si reclamanta) deoarece cele doua acte juridice sunt diferite si au regimuri juridice diferite, Curtea înlatura ca nefondata si aceasta critica.
În cadrul criticii, apelanta afirma ca este vorba de o încalcare a art. 8 din OUG nr. 34/2006, însa nu arata care dintre cele 5 puncte, de la a) la e) ( potrivit carora “Este autoritate contractanta în sensul prezentei ordonante de urgenta: a) oricare organism al statului – autoritate publica sau institutie publica – care actioneaza la nivel central ori la nivel regional sau local; b) oricare organism, altul decât unul dintre cele prevazute la lit. a), cu personalitate juridica, care a fost înfiintat pentru a satisface nevoi de interes general fara caracter comercial sau industrial si care se afla cel putin în una dintre urmatoarele situatii: – este finantat, în majoritate, de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a), sau de catre un alt organism de drept public; – se afla în subordinea sau este supusa controlului unei autoritati contractante, astfel cum este definita la lit. a), sau unui alt organism de drept public; – în componenta consiliului de administratie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumatate din numarul membrilor acestuia sunt numiti de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a), sau de catre un alt organism de drept public; c) oricare asociere formata de una sau mai multe autoritati contractante dintre cele prevazute la lit. a) sau b); d) oricare întreprindere publica ce desfasoara una sau mai multe dintre activitatile prevazute la cap. VIII sectiunea 1, atunci când aceasta atribuie contracte de achizitie publica sau încheie acorduri-cadru destinate efectuarii respectivelor activitati; e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevazute la lit. a) – d), care desfasoara una sau mai multe dintre activitatile prevazute la cap. VIII sectiunea 1, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k), acordat de o autoritate competenta, atunci când acesta atribuie contracte de achizitie publica sau încheie acorduri-cadru destinate efectuarii respectivelor activitati ) ar fi aplicabile, în sensul definitiei date de legiuitor ” autoritatii contractante”, ceea ce denota o data în plus netemeinicia criticii sale.
Cu alte cuvinte nu este suficienta alegarea unui text de lege, fara a detalia modul cum a fost încalcat si de ce se considera ca ar avea natura unei norme juridice de ordine publica sau care este sanctiunea si unde este prevazuta aceasta, pentru reformarea unei hotarâri judecatoresti din care rezulta aplicarea corecta a legii si stabilirea corecta a situatiei de fapt ce rezulta din probele administrate.
3. Referitor la cea de-a treia critica, potrivit careia se reitereaza aceeasi pretinsa încalcare a normelor de ordine publica din OUG nr. 34/2006, aceasta este nefondata, deoarece apelanta nu identifica nici aici acea norma încalcata prin încheierea contractului (dintre cele 307 articole pe care ordonanta le contine), iar daca ne-am raporta la art. 8 din aceasta, asa cum am aratat mai sus, acesta nu se aplica deoarece pârâta nu are calitatea nici de autoritate contractanta în sensul art. 8 din ordonanta si nici de achizitor ( contractant), în sensul art. 3 lit. i) din ordonanta.
Sustinerea apelantei în sensul ca dispozitiile art. 20 din contractul de achizitie principal ( nr. 352031/17.04.2008) prevad ca se vor aplica normele ordonantei si contractelor subsecvente este nefondata deoarece nu se pot aplica clauzele contractuale convenite de doua parti ale contractului de achizitie publica unei persoane care este tert de acest contract ( în speta, pârâtei), conform principiului relativitatii efectelor contractului care stabileste ca un contract nu poate da nastere unor drepturi si obligatii fata de terte persoane ( res inter allios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest) principiu consfintit de dispozitiile art. 973 din C.civil.
Nici faptul ca a existat un acord de subcontractare ce a fost depus la dosarul de achizitie publica nu face ca acestui contract (dedus judecatii) sa i se aplice dispozitiile privind achizitiile publice. Apelanta insista cu privire la interpretarea art. 20 din contractul principal, însa aceasta clauza nu poate fi opozabila pârâtei si, mai mult, nu rezulta care ar fi norma de ordine publica ce a fost încalcata prin încheierea contractului nr. 527/2008.
4. În ce priveste critica enuntata în sensul ca instanta nu s-ar fi pronuntat pe cererea dedusa judecatii, fara ca aceasta sa fie dezvoltata, Curtea apreciaza ca este neîntemeiata, deoarece instanta s-a pronuntat asupra cererii privind nulitatea absoluta a contractului, în sensul ca a respins cererea, ca neîntemeiata, conform art. 129 alin. ultim din C.pr. civ., cu referire la art. 261 pct. 3, 5 si 6 din C.pr. civ. Rationamentul instantei bazat pe ideea principala ca acestui contract nu i se aplica dispozitiile OUG nr. 34/2006 si, prin urmare, nulitatea absoluta bazata pe aceasta norma nu poate fi retinuta si declarata, nu reprezinta în realitate o nepronuntare pe motivele de nulitate invocate de reclamanta, ci o analiza judicioasa si întemeiata a sustinerilor partii, iar ca urmare a aprecierii loc ca neîntemeiate, cu consecinta respingerii cererii.
5. În cea de-a cincea critica apelanta reitereaza sustinerea anterioara, reformulând-o, respectiv aceea cu privire la natura juridica a contractului nr. 527/2008, afirmând o data în plus ca acesta este un contract de achizitie publica, deoarece partile l-au calificat astfel, prin utilizarea sintagmelor de ” achizitor” când s-au referit la reclamanta SC C& C T SRL si de ” contractant”, când s-au referit la pârâta.
Asa cum am mai aratat, calitatea reclamantei de societate comerciala ce face parte din A T & B-G & G & C & C T & I & G & T, în raporturile cu Autoritatea Contractanta (ANCPI ) din contractul principal nr. 352031/07.04.2008 nu conduce automat la concluzia ca toate contractele subsecvente contractului de achizitie publica principal, au aceeasi natura juridica de contracte de achizitie, deoarece s-ar ajunge la situatia în care pârâta sa se supuna unor clauze contractuale derivând dintr-un contract în care nu este parte.
Altfel spus, critica apelantei nu poate fi primita, deoarece dispozitiile OUG nr. 34/2006 au acel domeniu de reglementare expres prevazut în aceasta, iar apelanta nu a invocat prevederi exprese care ar califica si contractul nr. 527/2008 ca fiind unul de achizitie publica.
Sustinerile sale generale, bazate mai mult pe interpretarea contractului principal de achizitie publica nr. 352031/07.04.2008, nu pot fi avute în vedere pentru reformarea hotarârii apelate, nefiind aplicabile contractului dedus judecatii nr. 527/2006.
6. Motivul de apel privind gresita apreciere a instantei a calitatii partilor bazat pe sustinerea ca una dintre parti ar fi autoritate contractanta si, pe cale de consecinta, ca acest contract, ar fi unul de achizitie publica, este de asemenea nefondat, deoarece într-adevar, nici una dintre partile contractante din contractul nr. 527/2008 nu este ” autoritate contractanta”, în raporturile juridice sustinute în cauza o atare calitate având doar ANCPI, care este si beneficiarul final al serviciilor prestate, dar care este parte doar în contractul principal, nu si în contractul subsecvent, de prestari servicii. În contractul nr. 527/2008, partile sunt denumite chiar de ele însele achizitor ( reclamanta) si presator ( pârâta)- filele 9- 18 din dosarul tribunalului, astfel ca sustinerea ca una dintre ale ar fi autoritate contractanta, în sensul OUG nr. 34/2006, este vadit nefondata. Faptul ca dispozitiile contractului contrazic concluzia instantei în acest sens, este o afirmatie fara suport, aspect ce rezulta si din faptul ca apelanta nu a indicat care ar fi acele clauze în care partile s-ar fi denumit ” autoritate contractanta”.
Chiar si daca ar fi fost asa, Curtea apreciaza ca intentia comuna a partilor de a se ” autodeclara”( cel putin una dintre acestea) “autoritate contractanta”, în conditiile în care în cele doua raporturi juridice distincte nascute 1) pe de o parte, între ANCPI si A T & B-G & G & C & C T & I & G & T, în temeiul contractului de achizitie publica nr. 352031/07.04.2008 si 2) pe de alta parte, între reclamanta S.C. C & C T SRL si pârâta SC S S SRL, în temeiul contractului nr. 527/12.06.2008, singura care are calitatea de autoritate contractanta este ANCPI, careia i se aplica pe deplin dispozitiile OUG nr. 34/2006 ( în raportul cu Asociatia din care face parte si reclamanta), nu ar putea conduce la concluzia ca si contractului subsecvent i se aplica regulile contractului de achizitie publica. De aceea, solutia primei instante nu este data cu încalcarea art. 977 din C. civil, cu atât mai mult cu cât în sens larg, reclamanta are calitatea de beneficiar primar al serviciilor prestate de pârâta conform contractului dedus judecatii, aceasta neavând obligatii directe fata de ANCPI.
7. Critica privind faptul ca toate serviciile contractate prin contractul a carui nulitate se solicita nu puteau face decât obiectul unui contract de achizitie publica, este nefondata deoarece art. 3 din OUG nr. 34/2006 care enumera cele trei categorii de contracte de achizitie publica se aplica exclusiv contractului de achizitie publica (nr. 352031/07.04.2008 ) încheiat în temeiul procedurii de achizitie publica în urma câstigarii licitatiei publice, iar nu si contractului dintre reclamanta si pârâta. Toate sustinerile apelantei sunt riguros exacte din punct de vedere teoretic, însa acestea nu sunt relevante din perspectiva contractului privat dintre reclamanta si pârâta, ci din perspectiva procedurilor de achizitie publica anterioare acestuia si în nici un caz nu i se aplica acestuia, în ce priveste sanctiunea nulitatii.
8. Motivul de apel în sensul ca instanta nu s-ar fi pronuntat pe exceptia lipsei capacitatii de folosinta a partilor, este nefondat, deoarece, pe de o parte, din punct de vedere procedural, reclamanta nu poate invoca “exceptii procesuale “, acestea fiind acele aparari pe care doar pârâtul le poate invoca pentru paralizarea demersului declansat de reclamant, iar pe de alta parte, chestiunea capacitatii de folosinta în cadrul încheierii actului juridic a carui nulitate se solicita a fost analizata de instanta, care a apreciat pe drept cuvânt, ca pârâta avea capacitatea de folosinta, din perspectiva principiului specialitatii capacitatii de folosinta, de a încheia contractul. Aceasta, deoarece potrivit obiectului sau de activitate, asa cum este acesta înscris în Registrul Comertului (filele 105- 108 din dosarul Tribunalului), pârâta putea presta serviciile pe care si le-a asumat în raport cu reclamanta, ceea ce exclude temeinicia sustinerii reclamantei, formulata pe cale de actiune ( iar nu pe cale de exceptie). Prin respingerea cererii având ca obiect nulitatea absoluta a contractului pe motiv ca pârâta nu ar fi avut capacitatea de folosinta la încheierea actului, instanta s-a pronuntat asupra motivului de nulitate ce viza capacitatea de folosinta, critica apelantei fiind neîntemeiata si sub acest aspect.
9. În fine, critica apelantei privind neanalizarea de catre instanta a obiectului contractului dedus judecatii, în sensul de a stabili identitatea sa cu obiectul contractului de achizitie publica, este neîntemeiata, deoarece faptul ca reclamanta a înteles, în temeiul Acordului de subcontractare dat de toate societatile comerciale care au constituit A T & B-G & G & C & C T & I & G & T sa subcontracteze acele servicii prin încheierea unui nou contract cu pârâta, nu constituie prin el însusi un motiv de nulitate absoluta, în conditiile inexistentei unei interdictii legale de subcontractare, asa cum a retinut si tribunalul.
Afirmatiile apelantei din cuprinsul acestei critici se refera mai mult la aspecte ce tin de executarea contractelor ( cele doua contracte, primul de achizitie publica si al doilea de prestari servicii), cum este se pilda sustinerea privind penalitatile, iar afirmarea fraudei la lege trebuie însotita de aratarea exacta a normei legale fraudate si a modalitatii concrete de fraudare, ceea ce apelanta nu a facut. Din sustinerile sale ar rezulta mai degraba ca pe calea actiunii de fata aceasta tinde sa se sustraga de la îndeplinirea obligatiilor asumate (împreuna cu celelalte societati ale Asociatiei), ceea ce nu poate fi primit în cauza de fata.
Nici sustinerea interesului beneficiarului final al serviciilor contractate prin cele doua contracte ( adevarata autoritate contractanta, ANCPI) nu este suficienta pentru aprecierea legitimitatii interesului reclamantei de a obtine nulitatea contractului de prestari servicii.
Sustineri precum ” nu este normal, legal si nici moral ca un serviciu executat în procedura OUG 34/2006 ….” sa fie platit de reclamanta, “de la care sa se pretinda si plata de penalitati”, sunt lipsite de orice relevanta în ce priveste nulitatea contractului încheiat cu pârâta, deoarece pretinderea unor penalitati contractuale este un aspect ce tine de ” executarea contractului”, nicidecum de “încheierea valabila a contractului”, astfel ca vor fi înlaturate ca neîntemeiate.
Aspectele legate de existenta pe rolul instantelor a unui dosar ce are ca obiect obligarea reclamantei, la cererea pârâtei din cauza de fata, a contravalorii serviciilor prestate, sunt de asemenea nerelevante, deoarece instanta de fata nu ar fi putut analiza si judeca drepturi de creanta ce fac obiectul altor cauze aflate pe rolul instantelor, singurul petit dedus judecatii în cauza de fata fiind cel privind nulitatea contractului nr. 527/2008.
Deoarece prima instanta nu a stabilit în cauza de fata calitatea reclamantei de ” platitor al acestor servicii” ( ca efect al calitatii sale de achizitor) , ci a respins cererea având ca obiect nulitatea absoluta a contractului dintre parti, iar dispozitiile art. 295 alin. 1 din C.pr. civ. stabilesc ca si limite ale apelului, doar judecarea acelor aspecte care au privit ” stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta”, dispozitiile art. 294 alin. 1 din C.pr. civ. stabilesc ca “în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecata “, instanta de apel va înlatura ca inadmisibile sustinerile apelantei privind netemeinicia “sanctiunii penalitatilor de întârziere”, deoarece exced atât cererii de chemare în judecata, prin care se stabileste obiectul judecatii, cât si sentintei apelate, din care rezulta ceea ce s-a judecat.
Pentru toate aceste considerente, retinând si dispozitiile art. 296 din C.pr. civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Fata de solutia pronuntata asupra apelului care conduce la concluzia unei culpe procesuale a apelantei care a înteles sa declare un apel nefundat si prin aceasta sa pricinuiasca intimatei pârâte cheltuieli constând în onorariu de avocat, necesare asigurarii apararii în raport cu apelul reclamantei, aparare temeinica si încununata de succes, Curtea în temeiul art. 298 rap. la art. 274 din C.pr. civ., va obliga pe apelanta la plata acestor cheltuieli de judecata catre intimata – pârâta ( E.R.).
