Neanuntarea concediului anterior expirarii termenului contractual al inchirierii. Notificare adresata paratei ulterior expirarii termenului contractual. Denuntarea unilaterala a contractului de inchiriere de catre proprietari.Admisibilitatea cererii in evacuare.
Prin sentinta civila din 08.02.2010, Judecatoria Brasov a admis cererea formulata de reclamantii RWM si MC in contradictoriu cu parata DR si s-a dispus evacuarea paratei din imobilul situat in Brasov, proprietatea reclamantilor, cu cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca in speta, reclamantii nu au dovedit ca inainte de expirarea termenului contractual ar fi comunicat paratei intentia sa prelungeasca contractul de inchiriere precum si eventualele modificari ale acestuia, cu consecinta ca in speta a operat tacita relocatiune (art. 1437 si art. 1452 C.civ), respectiv un nou contract de inchiriere dar cu durata nedeterminata.
S-a apreciat astfel ca, fata de imprejurarea ca anuntarea concediului nu a operat anterior expirarii termenului contractual, in cauza notificarea adresata paratei are valoarea unei denuntari unilaterale a contractului de inchiriere, manifestare de vointa dublata si de actiunea in evacuare paratei.
S-a retinut, pentru pronuntarea solutiei ca, in timp ce anuntarea concediului (vointei de a nu mai prelungi contractul) produce efectul juridic al opririi tacitei relocatiuni conditionat de realizarea sa anterior expirarii termenului inchirierii, denuntarea unilaterala marcheaza sfarsitul raporturilor locative cu singura conditie a respectarii termenului de preaviz(art. 1436 alin. 2 C.civ).
In speta durata acestui termen de preaviz care nu a fost fixata de parti contractual a fost apreciata ca fiind acoperita de intervalul de timp care s-a scurs de la data notificarii paratei (07.09.2009) si data pronuntarii hotararii (08.02.2010), cu consecinta ca si in absenta acordului paratei, manifestarea de vointa a reclamantilor de a pune capat relatiei contractuale cu aceasta isi produce efectele juridice recunoscute de lege, parata trebuind sa suporte desfacerea contractului si pe cale de consecinta sa paraseasca imobilul pentru care nu mai detine titlu locativ.
In aceeasi ordine de idei, instanta a mai retinut, plecand de la dispozitiile art. 480 C.civ ca dreptul de proprietate, dovedit de catre reclamanti, nu a fost contestat de catre parata si ca in conditiile in care parata nu invoca si nici nu opune reclamantilor existenta vreunui drept real care s-o indreptateasca la ocuparea imobilului in discutie, avand numai calitatea unui tolerate in locuinta este exclusa discutiei ipoteza unei actiuni in revendicare, folosinta imobilului de catre parata ramanand la ingaduinta proprietarilor si putand fi revocata oricand si pentru orice motive in concretizarea unui simplu act de administrare a unui bun din patrimoniul propriu.
(SENTINTA CIVILA NR. 1493 din 08.02.2010).
