Conţinut speţă
Potrivit art.2 alin.1 lit.c), teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, „sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c), teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, „sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că un contract de concesiune va fi asimilat unui act administrativ şi va fi supus unui regim juridic de drept administrativ, numai în măsura în care obiectul său vizează exclusiv punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică. Per a contrario, un contract de concesiune care are ca obiect punerea în valoare a unor bunuri proprietate privată a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, nu va fi supus competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că un contract de concesiune va fi asimilat unui act administrativ şi va fi supus unui regim juridic de drept administrativ, numai în măsura în care obiectul său vizează exclusiv punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică. Per a contrario, un contract de concesiune care are ca obiect punerea în valoare a unor bunuri proprietate privată a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, nu va fi supus competenţei instanţelor de contencios administrativ.
În speță, instanța constată că imobilul care formează obiectul contractului de concesiune nr.X din 7 aprilie 2005 încheiat între părți, face parte din domeniul privat al Municipiului Oradea, astfel cum rezultă din adresa emisă de Municipiul O., înregistrată la instanță la data de 10 septembrie 2015 .
În raport de situația juridică a imobilului, instanța constată că nu suntem în prezența unui contract administrativ – astfel cum este definit în art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, ci a unui contract civil, prin urmare competența specială de soluționare a cauzei aparţine Secţiei I Civile a Tribunalului B., şi nu instanţei de contencios administrativ.
În raport de situația juridică a imobilului, instanța constată că nu suntem în prezența unui contract administrativ – astfel cum este definit în art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, ci a unui contract civil, prin urmare competența specială de soluționare a cauzei aparţine Secţiei I Civile a Tribunalului B., şi nu instanţei de contencios administrativ.
Pe rol, judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul C. L. . M. O. – A. I. O., cu sediul în O., X nr.X, judeţul B., şi pe pârâtul C.M. I.., cu sediul în S., strada X…, judeţul B., având ca obiect pretenţii civile.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de şedinţă expune referatul cauzei, învederând instanţei că pricina are ca obiect contract administrativ, cauza se află la al 2-lea termen după declinarea de competenţă de la Judecătoria O., procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 10.09.2015 pârâtul a depus la dosar informaţiile solicitate de instanţă, după care:
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ., astfel că judecarea cauzei va avea loc în lipsa părţilor legal citate, în conformitate cu prevederile art.223 C.proc.civ.
Instanţa, reţinând din actul depus la dosar de către Municipiul O., că imobilul din litigiu se află în domeniul privat al Municipiului O., invocă excepţia necompetenţei speciale a instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului B., în raport de natura juridică a actului administrativ astfel cum este definit de art.2 alin.1 lit.c) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 şi reţine cauza spre soluţionare pe această excepţie.
T R I B U N A L U L
Deliberând,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătorie O. în data de X 2015, sub număr de dosar nr.XXX/271/2015, reclamantul C. L. . M. O. – A. I. O a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.M. I., obligarea acestuia la plata sumei de 9.735,74 lei reprezentând contravaloarea redevenţei, a cheltuielilor privind utilităţile şi a majorărilor de întârziere datorate în temeiul contractului de concesiune nr. X încheiat în 7 aprilie 2005.
În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de concesiune nr.X din 7 aprilie 2005, prin care s-a atribuit pârâtului în folosinţă spaţiul situat în O., strada X nr. …., cu destinaţia de cabinet medical, în schimbul obligației de plată a redevenţei şi a cheltuielilor privind utilităţile.
A mai învederat că imobilul face parte din domeniul privat al Municipiului O., fiind concesionat pentru o perioadă de 21 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
A susținut că pârâtul nu şi-a îndeplinind obligaţiile contractuale, acumulând un debit în cuantum de 9.735,74 lei, constând în redevenţă de 1.028,35 lei, majorări de întârziere pentru neplata redevenţei în cuantum de 537,38 lei, contravaloarea utilităţilor de 4.391,19 lei şi majorări de întârziere pentru neplata sau plata cu întârziere a utilităţilor de 3.778,82 lei.
În drept, reclamantul a invocat art. 194 şi urm. C.proc.civ., art.6 alin.2 Cod civil, art. 1073, art. 1020, art. 1021 Cod civil vechi, art.1241 alin.2 din OG nr. 92/2003.
În probaţiune a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.XXX din 22 aprilie 2015, Judecătoria O. a admis exceptia necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. – Secția a III-a Contencios administrativ și fiscal. În considerentele hotărârii s-a reținut că pretențiile reclamantului izvorăsc dintr-un contract de concesiune încheiat de o instituție publică, prin care a fost pus în valoare un bun al acesteia, potrivit art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, contractele administrative sunt asimilate actelor administrative, prin urmare sunt incidente dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. la data de 5 mai 2015.
La solicitarea instanței, prin adresa înregistrată la data de 10 septembrie 2015 (f.12), Municipiul O. a învederat că imobilul din speță se află în domeniul privat al municipiului O..
Având în vedere situația juridică a terenului, la termenul de judecată din 22 septembrie 2015 instanța a invocat excepția necompetenţei speciale a instanţei de contencios administrativ a Tribunalului B., în raport de natura juridică a actului administrativ, astfel cum este definit de art.2 alin.1 lit.c) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 şi a rămas în pronunțare pe această excepţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului sub aspectul excepţiei necompeteţei speciale a instanţei de contencios administrativ, Tribunalul reţine următoarele:
În prezenta cauză, reclamantul a învestit instanţa cu solicitarea de obligare a pârâtului la plata redevenței și a majorărilor de întârziere datorate în temeiul contractului de concesiune nr.X din 7 aprilie 2005.
În speță, instanța constată că imobilul care formează obiectul contractului de concesiune nr.X din 7 aprilie 2005 încheiat între părți, face parte din domeniul privat al Municipiului Oradea, astfel cum rezultă din adresa emisă de Municipiul O., înregistrată la instanță la data de 10 septembrie 2015 (f.12).
Pentru aceste motive şi având în vedere că, potrivit art.136 C.proc.civ., dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe, în temeiul art.123 alin.1 C.proc.civ., instanţa va admite excepţia necompetenţei speciale şi va înainta dosarul în vederea soluţionării Secţiei I Civile a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite excepţia necompetenţei speciale a Secţiei a III-a Contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului B., invocată din oficiu.
Trimite spre competentă soluţionare la Secţia a II-a Civilă din cadrul Tribunalului B., cauza civilă privind pe reclamantul C. L. . M. O. – A. I. O, cu sediul în O., X nr…, judeţul B., şi pe pârâtul C.M. I. DR.P. D.-G., cu sediul în S, strada Xi nr…., judeţul B., având ca obiect pretenţii civile.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2015.
PreşedinteGrefier
