Prin cererea inregistrata la Judecatoria Iasi, reclamantul NV a solicitat in contradictoriu cu parata S.C. W. G. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 7.000 lei reprezentand plata partiala a contractului de prestari servicii, daune conform art. 15 din contract si daune cominatorii.
Pe baza probelor administrate in cauza, instanta a retinut ca, in fapt, prin contractul de prestari servicii 2157/12.05.2008, parata s-a obligat fata de reclamant la confectionarea si montarea tamplariei PVC conform schitelor avizate de client; conform art. 3 din contract, valoarea contractului era de 5900 lei, iar conform art.5 plata urma a se face in urmatoarea modalitate: 60% avans la data incheierii contractului, iar restul in ziua programarii montajului; art.6 din contract prevedea faptul ca lucrarea trebuia executata in 30 zile lucratoare de la data incheierii contractului, iar art.15 din contract prevedea faptul ca, daca societatea nu isi respecta obligatia indeplinirii lucrarii in 30 zile din motive ce tin de vointa sa, clientul era indreptatit sa ceara daune ce decurg din neexecutarea contractului, daune ce pot concura cu 25 % din valoarea platii efectuate de client pana la acel moment.
Retinand ca reclamantul a facut dovada faptului ca a achitat suma de 2500 lei, dar nu si suma mentionata in actiune de 700 lei, precum si ca a efectuat demersuri pentru a fi finalizata aceasta lucrare la care parata s-a obligat, notificand-o in acest sens, instanta a apreciat ca in aceste conditii in cauza sunt indeplinite si dispozitiile art.7201 C.pr.civ.
Conform art.969 C.civil, contractul incheiat este obligatoriu pentru parti, fiecare parte fiind tinuta a-si indeplini obligatiile asumate in cadrul acestuia. Obligativitatea contractului este importanta nu numai pentru raporturile dintre parti ci si pentru certitudinea si eficienta raporturilor juridice in general. Instanta retine faptul ca ambele parti si-au insusit acest contract prin semnatura, respectiv stampila pentru parata.
Avand in vedere plata efectuata de catre reclamant, faptul ca parata nu si-a indeplinit obligatiile rezultate din cuprinsul contractului, pasivitatea manifestata de aceasta, instanta a dispus obligarea paratei la restituirea sumei de 2500 lei, achitat de reclamant. Fata de dispozitiile art.15 din contractul partilor, raportat la art. 969 C.civil, instanta a obligat parata la plata sumei de 625 lei (25% din 2500 lei) cu titlu de daune.
In ceea ce priveste daunele cominatorii solicitate, instanta a respins acest capat de cerere, retinand ca daunele cominatorii, constand in condamnarea debitorului la plata catre creditor a unei anumite sume de bani pentru fiecare zi, saptamana sau luna de intarziere, pana la executarea obligatiei in natura ei specifica, isi au temeiul in dubla functiune – jurisdictio et imperium – pe care o are judecatorul, cu consecinta prerogativei sale de a ordona si masurile necesare ducerii la indeplinire a celor dispuse prin hotararea pe care o pronunta; daunele cominatorii reprezinta o sanctiune pecuniara, ce se aplica de instantele de judecata in vederea asigurarii executarii unei obligatii de a face sau de a nu face, determinata prin hotarare judecatoreasca, precum si ca suma de bani stabilita sa fie achitata cu acest titlu este independenta de despagubirile ce trebuie sa constituie echivalentul prejudiciului cauzat, iar ratiunea acordarii unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrangere asupra debitorului care persista in neexecutarea obligatiei pe care si-a asumat-o, prin silirea lui la plata catre creditor a unor sume calculate in raport cu durata intarzierii indeplinirii obligatiei de a face sau de a nu face (decizia 20/12.12.2005 ICCJ, Sectiile Unite). In cauza de fata, instanta a retinut ca reclamantul, solicitand restituirea sumei achitate cu titlu de avans pentru lucrarea pe care parata trebuia sa o efectueze, nu a insistat in executarea obligatiei de catre parata, intreaga actiune avand la baza tocmai imposibilitatea finalizarii acesteia. Daunele cominatorii apar ca un mijloc de constrangere prin amenintarea pe care o reprezinta pentru debitor spre a-l determina sa-si execute obligatia asumata (ele sunt un mijloc indirect de asigurare a executarii in natura a obligatiilor) ori, asa cum am aratat reclamantul nu a insistat in indeplinirea acestei obligatii.
