Nulitate contract vanzare cumparare- lipsa calitate procesuala


NULITATE CONTRACT VÂNZARE CUMPĂRARE -LIPSĂ CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ

Asupra  cauzei  civile  de  faţă.

Prin  acţiunea  înregistrată  la  această  instanţă  sub  nr.5248/324/2010 , reclamantul  V  Gh.  M a  chemat  în  judecată pe pârâţii  P Vl, P C , I L,  T E, S E şi S M pentru  ca  prin  hotărârea  ce  se  va  pronunţa  să  se  dispună  anularea  parţială a contractului  de  vânzare –  cumpărare  cu încheierea  de  autentificare  1974/2000 a  BNP E M din  Tecuci şi  anularea parţială a contractului de  vânzare –cumpărare cu încheierea  de autentificare  1885/23.08.2000  a  BNP  EM din  Tecuci .

 In  fapt, în  motivarea  acţiunii , reclamantul a  arătat  că  imobilul  proprietatea sa  se  învecinează  cu  terenul  proprietatea  lui  P V  pe  care l-a  chemat  în  judecată  pentru  grăniţuire  şi  revendicare, în  dosarul  civil  nr.1549/324/2010.

 Arată  reclamantul că  datorită  modului  în  care  s-au  încheiat  cele  două  acte  autentice  a  fost  prejudiciat, deoarece  din  terenul  proprietatea  sa  lipsesc 42  m.p.

Consideră reclamantul că I L nu putea să vândă mai mult decât avea conform certificatului de moştenitor 797/2000 şi anume suprafaţa de 900mp şi cu toate acestea a înstrăinat lui P V suprafaţa de 652,82 mp , iar familiei T suprafaţa de 503,81 mp , ceea ce totalizează 1156,63 mp ,deci cu mult peste cât avea dreptul să înstrăineze .

Acţiunea  nu  este  întemeiată în  drept.

In dovedirea  acţiunii a  solicitat  proba  cu  înscrisuri  şi a  depus  la  dosar  cele  două  contracte,  rezoluţiile  nr.2880/P/2007 şi nr. 3244 ale  Parchetului  de  pe  lângă  Judecătoria  Tecuci,  schiţa imobilului o încheiere de carte funciară,  contractul  de  vânzare –  cumpărare  transcris sub nr. 603/26.08.1957, dispozitivele s.p. 175/2007 , 13/2005 ,434/2005 ale Jud. Tecuci,  documentaţia cadastrală a imobilului din Tecuci, str. V ,nr…,sc 1265/2005 a Jud. Tecuci şi s.p 175/2007 a Jud. Tecuci şi adresa din 05.06.2007.

Pârâţii I L ,P C, T E E, şi S M s-au prezentat în instanţă şi au arătat că nu sunt de acord cu acţiunea solicitând respingerea acesteia.

Din  examinarea  actelor  şi  lucrărilor  dosarului  rezultă următoarele:

Reclamantul  deţine  un  imobil  în  mun.Tecuci  şi prin  acţiunea  înregistrată  la  Judecătoria  Tecuci  sub  nr.1549/324/2010  a  chemat  în  judecată  toţi  vecinii  acestui  imobil pentru  grăniţuire  şi  revendicare ,  precum  şi pe  cei  de  la  care  aceştia  au  dobândit  dreptul  lor de  proprietate solicitând  şi anularea  actelor  prin  care  s-a  transmis  şi  respectiv  s-a  dobândit  dreptul  de  proprietate.

Astfel  au  fost  disjunse  cererile  prin  care  se  solicită  anularea  actelor  de  proprietate, formându-se  astfel  şi  dosarul  5248/324/2010 .

La  termenul  din  25.10.2010  reclamantul  precizează  obiectul  prezentei  cereri  ca fiind  anularea parţială a  contractului  de  vânzare –  cumpărare  şi  anularea  parţială a  contractului de  donaţie  pentru  suprafaţa  de 42  m.p. , dar a fost în eroare în ceea ce priveşte acest ultim contract , deoarece anularea acestuia a făcut obiectul unui alt dosar disjuns din ds. 1549/324/2010 şi anume a ds. nr.5247/324/2010.

Din acest motiv s-a readus în discuţia părţilor clarificarea obiectului acţiunii , iar la termenul din 17.01.2011reclamantul a precizat că solicită anularea parţială a contractului de contractului  de  vânzare –  cumpărare  cu încheierea  de  autentificare  1974/2000 a  BNP E M din  Tecuci şi  anularea parţială a contractului de  vânzare –cumpărare cu încheierea  de autentificare  1885/23.08.2000  a  BNP  E M din  Tecuci .

Motivat de acest aspect s-a adus în discuţia părţilor necesitatea chemării în judecată a tuturor părţilor contractante , reclamantul solicitând în mod expres chemarea în judecată şi a pârâţilor S E şi S M .

Instanţa a apreciat că se impune a fi citaţi şi pârâţii IC şi N G pentru a respecta drepturile procesuale ale acestora , ei având calitate de vânzători alături de I L în contractul de vânzare-cumpărare 1885/2000 şi pentru ca hotărârea ce urma să se pronunţe în cauză să le fie opozabilă.

Reclamantul  consideră  că  prin  contractul de  vânzare –  cumpărare  cu încheierea  de  autentificare  1885/23.08.2000  s-a  vândut  mai  mult  cu  42 m.p. decât  trebuia  şi aveau  dreptul  proprietarii  astfel  încât,  cumpărătoarea  cumpărătorii din actul respectiv şi anume pârâţii S E şi S M  au  vândut la rândul lor pârâţilor P V şi C mai mult cu 42 mp decât aveau dreptul , ajungând  astfel  ca  aceştia din urmă,  care-i  sunt  vecini,  să-i  încalce  dreptul de  proprietate  cu  42  m.p.

Pârâţii P Vl şi P C, figurează  în calitate  de pârâţi şi în  dosarul  iniţial  1549/324/2010  unde  au fost  chemaţi  în  judecată pentru  grăniţuire  şi  revendicare.

Instanţa a  apreciat  că  reclamantul  nu  are  calitate  procesuală  activă  de a  solicita  anularea  celor  două  acte  de  proprietate pentru  următoarele  motive:

Când  vânzătorul, nu  este  proprietarul  bunului  vândut, ceea  ce  reclamantul  invocă,  legile  române  nu  sancţionează  explicit  vânzarea  bunului  altuia,  care  nu  este  reglementată  într-un  act  normativ.

Contractul  de  vânzare –  cumpărare,  încheiat  între vânzătorul nonproprietar  şi  cumpărător  are  efect  obligatoriu  numai în  privinţa  lor ( rest iter olios acta)  şi  nu  în privinţa  adevăratului  proprietar.

 Reclamantul  invocă  un  motiv  de  nulitate  relativă  şi  anume  vânzarea  unei  suprafeţe  de  teren  despre  care  pretinde  că-i aparţine,  însă  cele  două  contracte succesive îşi  produc  efectele  numai între părţi.  Reclamantul  este  terţ  faţă  de  cele  două  contracte  şi  nu  putea  invoca  un  motiv  de  nulitate  relativă ,  ci  doar  un  motiv  de  nulitate  absolută ca  de  pildă  reaua –  credinţă a părţilor  contractante  sau  o  altă cauză  ilicită.

In  consecinţă,  instanţa  apreciază  că  reclamantul,  care  se  pretinde  proprietarul  suprafeţei de  42  m.p.  nu  putea  cere  anularea (  fiind  terţ  faţă  de  contracte) în  schimb  poate  intenta  acţiune  în revendicare, ceea  ce  reclamantul a  şi  făcut .

Faţă  de  considerentele  ce  preced,  instanţa a  admis  excepţia  lipsei  calităţii procesuale  active  pe  care a invocat-o  din  oficiu  şi a  respins  acţiunea  ca atare.