Prin actiunea civila înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.X reclamnatii R.V.M. si R.D. au chemat in judecata pe pârâtii R.D.M., R.M. si O.A., solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa constate nulitatea absoluta a contractului de întretinere autentificat sub nr.Z, pentru lipsa consimtamântului creditoarei obligatiei de intretinere, raportat la faptul ca obligatia de întretinere între copii si parinti este una reciproca si legala, reglementata de Codul Familiei prin art. 86, art. 89 si nu conventionala; constatarea realizarii unei donatii simulate prin intermediul contractului de întretinere indicat , sens în care arata ca prezenta actiune îmbraca prin acest punct haina actiunii în declararea simulatiei, cu consecinta constatarii de catre instanta a realizarii prin aceasta donatie simulata a unei împarteli de ascendent nula prin omisiunea tuturor mostenitorilor legali; compararea de titluri a contractului nr.Z si a contractului nr. Y ; repunerea partilor in situatia anterioara încheierii contractului nr. Z , in sensul consolidarii situatiei juridice a imobilului-obiect al contractului nr. Y ca si contract valabil încheiat.
În drept, actiunea a fost intemeiata pe disp.art. 112, 109, 82 cod pr.civ.,art. 949 cod civil,art. 86, art.89 cod fam. art. 797 cod civil.
Prin sentinta civila 741/28.03.2008 instanta de fond a respins actiunea formulata de reclamanti retinand ca intre lipsa consimtamantului si exprimarea lui nevalabila datorata faptului ca nu provine de la o persoana cu discernamant exista o deosebire de structura si regim juridic aplicabil.
Astfel lipsa consimtamantului exprima absenta vointei persoanei la incheierea actului si nu se identifica cu lipsa discernamantului ca re reprezinta o conditie de valabilitate a consimtamantului ce altereaza doar exprimarea vointei partii la incheierea actului , lipsind-o de caracterul ei constient.
Astfel instanta nu poate analiza in cauza de fata lipsa discernamantului la momentul incheierii contractului – conditie de valabilitate a consimtamantului – prin prisma lipsei consimtamantului deoarece existenta discernamantului nu se identifica cu existenta consimtamantului , lipsa discernamantului nerelevand inexistenta consimtamantului ci doar existenta lui viciata.
Pe de alta parte instanta nu poate analiza o nulitate relativa ca fiind absoluta deoarece lipsa consimtamantului este sanctionata cu nulitatea absoluta pe cand lipsa discernamantului – la momentul incheierii actului – este sanctionata cu nulitatea relativ, deosebirea dintre cele doua feluri de nulitate nefiind de efecte , ci de regim juridic.
Astfel nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, din oficiu de instanta, este imprescriptibila si in principiu nu poate fi acoperita prin confirmare.
Nulitatea relativa poate fi invocata , in principiu, doar de cel al carui interes a fost lezat la incheierea actului , este prescriptibila si poate fi confirmata expres sau tacit.
Cu alte cuvinte in cazul in care lipsa consimtamantului se datoreaza lipsei discernamantului sanctiunea aplicabila este nulitatea relativa a actului intrucat intr-o atare situatie regula incalcata ocroteste un interes personal al celui lipsit de discernamant.
In concluzie, raportat la motivele invocate instanta va analiza exceptia invocata ca o nulitate relativa in sensul de a analiza existenta discernamantului ca o conditie de validitate a consimtamantului.
Din probele administrate in cauza nu a rezultat faptul ca defuncta R.M. la momentul incheierii contractului nr.Z suferea de o boala care sa ii afecteze discernamantul nefiind inregistrata in evidentele medicului de familie sau al unui medic de specialitate ca suferind de o astfel de afectiune.
Cu privire la acest aspect instanta nu va retine nici declaratiile extrajudiciare ale numitilor D.A., B.E., D.I, D.R, motivat de faptul ca boala unei persoane care sa afecteze discernamantul acesteia nu poate fi probat prin declaratiile martorilor, in conditiile in care nu exista acte medicale care sa probeze aceasta situatie.
Faptul ca in anul 2005 s-a efectuat un raport medico legal psihiatric in cadrul dosarului nr. ce avea ca obiect punerea sub interdictie s-a constata ca defuncta R.M. prezinta diagnosticul ,, sindrom psiho -organic deteriorativ mixt
(vascular, senile ) fiind lipsita la acel moment de discernamant nu are relevanta in solutionarea cauzei atata vreme cat aceasta stare de fapt nu a subzistat si in momentul incheierii actului juridic in urma cu 5 ani.
Instanta nu poate retine ca o cauza de nulitate a contractului de intretinere nr.Z nici imprejurarea ca obligatia de intretinere intre parinti si copii este reciproca si legala conf.art.86 si 89 C.fam. motivat de faptul ca orice persoana de-a lungul vietii sale cu respectarea prevederilor legale poate dispune de patrimonial sau asa cum doreste, iar contractul mentionat reprezinta o transmitere a dreptului de proprietate pretului acestuia fiind intretinerea pe care debitorul obligatiei o datoreaza pe timpul cat creditorul obligatiei va trai.
Este adevarat ca texele de lege invocate reglementeaza obligatia de intretinere dintre parinti si copii insa aceasta nu se aplica automat, fiind necesar ca parintele aflat in nevoie sa solicite obligarea copiilor sai majori la plata intretinerii, situatie in care este necesar sa faca si dovada acestei situatii. Atata vreme cat defuncta R.M., nu a inteles sa solicite de la copii sai majori intretinere defuncta dealtfel avand venituri din pensie, aceasta situatie nu poate fi retinuta de catre instanta ca o cauza de nulitate absoluta care sa conduca la desfiintarea contractului nr.x
In consecinta actiunea formulata a fost respinsa ca neintemeiata.
