Nulitatea contractului de donatie pentru lipsa intentiei de a gratifica (cauza).
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.824/14.05.2009)
Deliberând asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 11.01.2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti Sectia a II-a Civila, reclamantii M.I., M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.B. prin P.G. sa se constate nulitatea absoluta a contractului de donatie autentificat sub nr.5722/14.12.1962.
În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamantii au aratat ca, prin actul de vânzare-cumparare nr.2031/327/1955, transcris sub nr.326/1955, M.S. si M.A. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentul nr.1 si 50 mp. cota parte indiviza de teren situat în B., bd.6 M., nr.83, prin contractul de donatie autentificat sub nr.5722/14.12.1962, supusi presiunilor si violentelor fiind obligati insa sa doneze imobilul Sfatului Popular al capitalei R.P.R. Au aratat ca donatorii aveau mostenitori, iar situatia materiala a acestora nu le permitea sa faca astfel de gratuitati. A învederat ca M.I. este mostenitoarea M.S..
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii întrucât reclamantii nu au facut dovada ca la încheierea actului juridic au fost încalcate dispozitiile imperative ale legii, folosindu-se în acest scop alte prevederi legale. De asemenea, oferta de donatie poarta semnatura donatorilor, astfel ca nu poate fi retinuta afirmatia ca nu au avut intentia de a gratifica statul român. Cauza este falsa când exista asupra scopului imediat (causa proxima) precum si atunci când exista eroare asupra scopului mediat (sau motivului determinant), ori nu poate fi vorba de o asemenea eroare în cauza de fata. Totodata, au fost respectate dispozitiile legale privind acceptarea donatiilor oferite sfaturilor populare, care prevedeau acceptarea acestora fie de catre comitetul executiv al sfatului popular regional, fie de catre Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Municipiului Bucuresti.
Prin sentinta civila nr.3229/30.04.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti – Sectia a II-a Civila în dosarul nr.231/302/2008, s-a admis actiunea formulata de reclamantii M.I., M.A., împotriva pârâtului M.B. prin P.G.; s-a constatat nulitatea absoluta, pentru lipsa cauzei, a contractului de donatie autentificat sub nr.5722/14.12.1962 de Notariatul de Stat al Raionului V.I. Lenin Bucuresti, încheiat între defuncta S.M. si M.A. în calitate de donatori si fostul Sfat Popular al Capitalei R.P.R., având ca obiect imobilul situat în B., B-dul 6 M., nr.83 A.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca, prin contractul de donatie autentificat sub nr.5722/14.12.1962 de fostul Notariat de Stat al Raionului VI Lenin Bucuresti, S.M. si A.M. au transmis în favoarea Statului Roman dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1, situat la parterul imobilului din B., B-dul 6 M., nr.83, raionul V.I. Lenin, compus din vestibul, hol, doua camere, bucatarie, baie, camara, camera de serviciu si o boxa pivnita, împreuna cu cota parte indiviza de teren aferenta apartamentului, si anume 50 de mp din suprafata totala a terenului pe care este construit imobilul si ca donatarii dobândisera dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2031/327/1955 de Notariatul V.I. Lenin, si transcris sub nr.326/1955 de Tribunalul Popular V.I. Lenin.
Instanta a apreciat ca, în ce priveste cauza actului juridic, aceasta este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a aerului juridic civil. în general se admite ca în structura cauzei intra doua elemente si anume scopul mediat si scopul imediat, iar în cazul actelor cu titlu gratuit, printre care se numara si contractul de donatie, scopul imediat consta în intentia de a gratifica (animus donandi).
Instanta a retinut si ca, dispozitiile art.967 Cod civil instituie doua prezumtii: de valabilitate si de existenta a cauzei, sarcina probei revenindu-i celui care invoca lipsa sau nevalabilitatea cauzei.
Asa fiind instanta a constatat ca, martora P.A. a aratat ca M.S. si reclamantul M.A. nu au locuit niciodata în acest imobil, fiind ocupat de chiriasi. Mai mult, întrucât ICRAL-ul efectuase reparatii la imobil în suma de 43000 lei, iar donatorii nu dispuneau de bani pentru ale restitui, se înfiintase poprire asupra veniturilor defunctei, astfel ca, pentru a nu mai plati aceasta suma si din cauza presiunilor la care a fost supusa de catre Serviciul de cadre de la editura “Dacia”, unde lucra în acel moment, pentru a nu solicita evacuarea chiriasilor, s-au decis sa doneze imobilul Statului Roman.
Ca atare, instanta a constatat, ca în realitate nu intentia de a gratifica a stat la baza încheierii contractului de donatie, ci dorinta de a nu mai achita costurile unui imobil, pe care nici nu ii puteau folosi, astfel ca, lipsa intentiei de a gratifica rezulta si din împrejurarea, ca potrivit afirmatiilor martorei, donatorii nu detineau un alt imobil în proprietate, locuind atât înainte cât si dupa încheierea contractului de donatie, cu chirie.
Solutia se impune, întrucât instanta a apreciat ca, în speta, nu se poate retine niciun motiv rezonabil pentru ca donatorii sa fi dorit cu adevarat sa îsi micsoreze într-un mod atât de substantial patrimoniul, fara a urmari obtinerea altui folos patrimonial în schimb, astfel ca, lipsa intentiei de a gratifica retinuta de catre instanta, determina lipsa scopului imediat, si prin aceasta lipsa cauzei actului juridic civil cu titlu gratuit, instanta a constatat ca, în drept, devin incidente dispozitiile art.948, p66 teza I si 967 Cod civil, sanctiunea care se impune fiind cea a nulitatii absolute a contractului.
Sub acest aspect, instanta a apreciat ca apare ca fiind neîntemeiata apararea facuta de catre pârâta în cadrul întâmpinarii, în sensul ca, din moment ce oferta de donatie poarta semnatura donatorilor, nu poate fi retinuta afirmatia reclamantilor ca nu au avut intentia de a gratifica statul român, deoarece, asa cum s-a aratat Codul Civil instituie numai o prezumtie relativa a existentei cauzei, absenta acesteia putând fi dovedita de catre persoana interesata prin orice mijloc de proba, fiind un element de fapt.
În consecinta, fata de împrejurarea ca în urma decesului donatoarei S.M., dreptul acesteia de a invoca nulitatea absoluta s-a transmis, în cadrul devolutiunii succesorale legale, succesorilor sai universali, respectiv reclamantilor din prezenta cauza, instanta a admis cererea de chemare în judecata.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat apel pârâtul M.B. prin P.G., apelul fiind înregistrat la data de 05.08.2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila sub nr.231/302/2008.
În motivare, a aratat ca în mod gresit instanta de fond a analizat probatoriul administrat în cauza, considerând în mod gresit ca fiind dovedita lipsa intentiei partilor de a gratifica Statul Român cu imobilul ce le apartinea. Or, fata de aceasta împrejurare, instanta a constatat în mod neîntemeiat nulitatea absoluta a actului de donatie autentificat sub nr.5722/14.12.1962 cu privire la imobilul din B., bd. 6 M., nr.83.
A aratat ca, în raport de dispozitiile art.801 si 813 Cod civil, donatia, ca varietate a contractului cu titlu gratuit, respectiv o liberalitate – este definita ca fiind un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una dintre parti, numita donator, cu intentie liberala, îsi micsoreaza în mod irevocabil patrimoniul sau cu un drept marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva în schimb.
Referitor la conditiile de valabilitate ale contractului de donatie, potrivit dreptului comun, bunul care formeaza obiectul contractului, trebuie sa fie în circuitul civil (art.963 Cod civil), sa fie determinat sau determinabil (art.948 si art.964 Cod civil), posibil si licit, iar daca bunul donat este individual determinat, donatorul trebuie sa aiba capacitatea de proprietar.
Sub aspectul conditiilor de forma conf.art.813 Cod civil, toate donatiile se fac prin act autentic, astfel ca un asemenea contract îsi va produce efectele juridice numai daca ambele parti îsi manifesta consimtamântul în forma autentica.
Prin derogare de la dispozitiunile art.814 Cod civil, donatorii au declarat ca sunt de acord ca donatia sa-si produca efectele din momentul acceptarii.
În cazul special al donatiilor facute statului în conditiile Decretul nr.478/1954, acestea se acceptau în baza art.2 din de catre “Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei”.
Pentru a ne afla în prezenta unui contract, este necesara realizarea acordului de vointa al pârtilor, respectiv întâlnirea ofertei de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Oferta de a contracta si acceptarea ei, reprezinta cele doua laturi ale vointei de a contracta, iar, prin întâlnirea lor, se reunesc în acordul de vointa.
Asadar, prima manifestare de vointa reprezinta oferta de a contracta, care fiind o latura a consimtamântului trebuie sa întruneasca conditiile generale ale acestuia, precum si conditii speciale, respectiv sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, consistenta, neviciata, cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic, ferma, neechivoca, precisa si completa.
In speta, oferta de donatie (oferta de a contracta), poarta semnatura donatorilor semnatura data în fata Notarului de Stat astfel încât considera ca nu poate fi retinuta motivarea instantei în sensul ca nu a existat intentia de a gratifica.
Considera ca, faptul ca donatorii nu au vrut sa supere autoritatile de la acea vreme nu echivaleaza cu lipsa intentiei de a gratifica.
Totusi lipsa sau abolirea consimtamântului donatoarei putea fi invocata doar daca acestia nu ar fi semnat actul de donatie, ci o alta persoana care si-ar fi probat identitatea acestora. Acest lucru nu este însa posibil întrucât potrivit art.43 alin.5 din Legea nr.36/1995 – notarul public stabileste identitatea, domiciliului si capacitatea partilor si la o verificare atenta a notarului ce a instrumentat actul ar fi descoperit neconcordanta în privinta identitatii reclamantilor.
A aratat si ca, potrivit art.60 din Legea nr.36/1995, pentru a lua consimtamântul partilor, notarul public, dupa citarea actului întreaba partile daca au înteles continutul înscrisului si daca clauzele inserate în el exprima vointa lor. Ca atare, notarul public constata personal consimtamântul partii la încheierea actului, în functie de natura juridica a cestuia. În cazul în care partea semnatara a unui înscris, reclama lipsa consimtamântului la încheierea actului, iar din înscrisul autentic rezulta, ca a consimtit la încheierea lui, din punct de vedere formal consimtamântul a existat. Aceasta concluzie se impunea cu atât mai mult cu cat actul încheiat este un contract de donatie care a avut la baza o oferta de donatie facuta de însasi autorii reclamantilor ocazie cu care acestia si-au exprimat consimtamântul în acelasi sens, ca si actul autentic.
Constatarea existentei consimtamântului la perfectarea actului înseamna negarea de parte a faptului ca notarul public si-a îndeplinit atributiile legale privind înfaptuirea formalitatilor de autentificare a înscrisului, adica pe cele privind luarea consimtamântului dupa ce actul a fost citit si i s-a confirmat ca s-a înteles continutul actului, iar cele mentionate în act reprezinta vointa reala a partii.
Or, fata de regimul juridic al actelor autentice si forta probanta în privinta constatarilor notarului, lipsa consimtamântului sau abolirea sa, ca si cauza de nulitate absoluta, nu poate fi primita.
Mai mult, decât atât, este stiut faptul ca donatia este un act juridic esentialmente irevocabil, caracter consacrat de art.801 Cod civil potrivit cu care “donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste”.
Considera si ca reclamantii nu au dovedit în aceasta cauza nulitatea absoluta a contractului conform art.1169 Cod civil, iar instanta ar fi trebuit sa respinga actiunea ca neîntemeiata.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.282-298 Cod procedura civila.
Prin întâmpinare, intimatii au solicitat respingerea apelului si mentinerea hotarârii pronuntata de instanta de fond ca legala si temeinica, considerând ca rezulta cu claritate lipsa intentiei de a gratifica statul.
Prin decizia civila nr.1501 A din 14.11.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul – pârât Municipiul Bucuresti reprezentat prin Primarul General.
Împotriva deciziei civile de mai sus, a declarat recurs recurentul .pârât Municipiul Bucuresti reprezentat prin Primarul General care arata ca în cauza actul de donatie a fost încheiat nu numai cu respectarea întocmai a legislatiei în vigoare la acel moment, respectiv a Decretului nr.478/1958, dar si cu respectarea dispozitiilor art.813 Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
La termenul de judecata, recurenta a invocat exceptia tardivitatii declararii recursului.
Recursul este nefondat.
Astfel, în opinia Curtii, în mod corect prima instanta a constatat nulitatea contractului de donatie pentru lipsa cauzei pentru motivele aratate în considerentele sentintei apelate, considerente ce sunt întrutotul însusite si de tribunal.
Este neîntemeiata sustinerea apelantei conform careia odata ce oferta de donatie a fost semnata în fata notarului de stat, exista intentia de a gratifica. Aceasta întrucât consimtamântul nu se confunda cu scopul (cauza) actului juridic; semnarea ofertei de donatie are semnificatia exprimarii consimtamântului în sensul încheierii liberalitatii, dar nu poate oferi nicio certitudine în ceea ce priveste existenta cauzei donatiei, respectiv intentia de a gratifica (animus donandi).
În mod evident, caracterul irevocabil al contractului de donatie nu înseamna ca acesta nu poate fi declarat nul, pentru lipsa unei conditii de fond esentiale precum lipsa cauzei.
În ceea ce priveste exceptia invocata, aceasta urmeaza a fi respinsa întrucât recursul a fost introdus în termen, asa cum rezulta din actele de la dosar, respectiv dovada de comunicare a deciziei recurate – 03.02.2009, iar pe plicul trimis prin posta este data de 19.02.2009, termenul legal fiind respectat.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila, va respinge, ca nefondat recursul declarat în cauza.
Vazând si dispozitiile art.274 Cod procedura civila.
SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SI DE FAMILIE
