Sentinţa civilă nr. 110 / 29.01.2014
Contracte
Nulitatea contractului pentru nevalabilitatea obiectului; admisibilitatea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care contrazice o hotărâre definitivă anterioară, atunci când nu există autoritate de lucru judecat.
Constată că , prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.09.2013 , reclamanţii – , – , – , – , – , – , – , toţi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat – , în Mediaş , – , au solicitat , în contradictoriu cu pârâta – , domiciliată în -, având CNP – , ca prin hotărârea care se va pronunţa , să se dispună : anularea contractului de întreţinere autentificat cu nr. – de notarul public – ; să se constate că antecesorii reclamanţilor – şi soţia sa – au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 756 mp înscris în CF – ( nr. CF vechi – ) nr. top. – , fapt constatat în parte prin sentinţa civilă – ; să se constate că pe terenul respectiv a fost edificată o casă de către cei doi antecesori ; anularea încheierilor de C.F. prin care s-a dispus întabularea casei doar pe numele antecesorului – , precum şi a actului subsecvent de întreţinere ; să se constate că reclamanţii sunt moştenitorii defuncţilor ; să se constate că masa succesorală se compune din imobilul teren şi construcţie şi să se dispună întabularea cotelor de proprietate pe numele reclamanţilor ; cu cheltuieli de judecată .
În expunerea de motive a acţiunii se susţin următoarele :
La 10 mai 1965 antecesorii reclamanţilor cumpără prin act sub semnătură privată un teren în suprafaţă de 200 stânjeni , înscris în CF – nr. top. – ; începând cu anul 1965 şi până în anii 80 părinţii reclamanţilor edifică o casă de locuit , şi cu ajutorul reclamanţilor , în calitate de copii şi apoi adolescenţi , prin participarea cu muncă fizică a acestora ; la data de 22.01.1999 decedează mama reclamanţilor , imobilul continuând să fie locuit de tatăl acestora şi de reclamantul -; se fac o serie de investiţii la imobil , toţi reclamanţii acceptând , prin urmare , în mod tacit succesiunea mamei lor , prin actele de administrare şi de investiţii realizate .
Tatăl reclamanţilor promovează dosarul – la Judecătoria Mediaş , fără ştirea reclamanţilor şi fără ca aceştia să fie citaţi în cauză , solicitând iniţial o prestaţie tabulară asupra terenului cumpărat ; în timpul procesului s-a constatat că proprietarul tabular nu era aceeaşi persoană cu vânzătorul promitent , astfel că acţiunea s-a transformat într-o acţiune în uzucapiune , constându-se prin sentinţă că tatăl reclamanţilor a dobândit prin uzucapiune terenul , singur , cu toate că era căsătorit cu mama reclamanţilor la momentul începerii posesiei ; s-a constatat , de asemenea , că pe teren a fost construită o casă , şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al tatălui reclamanţilor asupra „ imobilului uzucapat” , care era doar terenul , nu şi construcţia ; cu toate acestea , întabularea dreptului de proprietate al tatălui reclamanţilor a operat atât asupra terenului cât şi asupra construcţiei .
Pornind de la această eroare , tatăl reclamanţilor a început să se înstrăineze de copiii săi şi a încheiat un contract de întreţinere cu pârâta , fără ştirea acestora .
În drept sunt invocate prevederile art. 948 , 953 , 650 şi urm. din vechiul C.civ. , art. 1020 , 1021 , 1646-1647 din vechiul C.civ.
Faţă de împrejurarea că reclamanţii au invocat şi temeiul legal specific unei acţiuni în rezoluţiunea unui contract , instanţa , în cursul judecăţii , a pus în discuţia părţilor natura juridică a acţiunii deduse judecăţii , fiind astfel lămurit că nu se solicită rezoluţiunea contractului de întreţinere.
Prin întâmpinarea formulată , pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată , şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor sale de judecată .
În motivarea întâmpinării se arată că nu poate fi anulat contractul de întreţinere , întrucât imobilul a fost dobândit de către tatăl reclamanţilor prin uzucapiune , acesta fiind unicul titular al dreptului de proprietate ; sentinţa civilă nr. – a Judecătoriei Mediaş , prin care s-a recunoscut acest drept tatălui reclamanţilor , a intrat în puterea lucrului judecat , toate argumentele invocate în acţiune fiind eronate .
În cursul judecăţii , pârâta a invocat o serie de excepţii : excepţia lipsei calităţii procesuale active , excepţia lipsei de interes – pentru argumentele expuse în scris la fila 122 dosar , precum şi excepţia inadmisibilităţii , susţinută oral în şedinţa de judecată din data de 10.01.2014 , excepţii asupra cărora instanţa s-a pronunţat prin prezenta hotărâre .
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :
Astfel cum o dovedesc actele de stare civilă depuse la dosar , părinţii reclamanţilor sunt : – , decedată la 22.01.1999 , şi – , decedat la 11.04.2013 .
Prin sentinţa civilă nr. – pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosarul – s-a admis acţiunea formulată de tatăl reclamanţilor – , în calitate de reclamant , în contradictoriu cu pârâtul – , proprietarul tabular al imobilului ce a făcut obiectul acelui dosar ; s-a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF – , nr. top. -, loc de casă intravilan în suprafaţă de756 mp , teren pe care există edificată o casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe ; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului uzucapat ( filele 28-30 dosar ).
În baza acestei sentinţe , devenită irevocabilă la data de 21.12.2005 , s-a dispus , prin încheierea de carte funciară nr. – , întabularea dreptului de proprietate exclusiv al tatălui reclamanţilor asupra imobilului înscris în CF – ( nr. CF vechi – ) nr. top. – , compus din teren în suprafaţă de 756 mp şi casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti compuse din magazie , şopron şi pivniţă – astfel cum reiese din cele consemnate în contractul de întreţinere – fila 31 dosar şi cum reiese şi din extrasul CF – fila 17 dosar .
Ulterior , tatăl reclamanţilor încheie cu pârâta contractul de întreţinere autentificat cu nr. – de notarul public – ( filele 31 – 32 dosar ) , prin care transmite acesteia dreptul de nudă proprietate asupra imobilului identificat mai sus , cu reţinerea pentru sine a dreptului de uzufruct viager asupra imobilului.
La data de 11.04.2013 tatăl reclamanţilor decedează ( certificat de deces – fila 7 ), reclamanţii fiind singurii cu vocaţie succesorală , în calitate de descendenţi de gradul I. – potrivit prevederilor art.975 din noul Cod Civil . De menţionat că , în ceea ce priveşte instituţiile juridice referitoare la dezbaterea succesiunii defunctului , începând cu deschiderea succesiunii , şi continuând cu regulile aplicabile devoluţiunii legale a moştenirii , cu vocaţia succesorală , opţiunea succesorală , transmisiunea şi partajul moştenirii , sunt incidente prevederile noului Cod civil – astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art.91 din Legea 71/2011 , potrivit cărora : moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii .
Dreptul de opţiune succesorală trebuie exercitat într-un termen de 1 an de la data deschiderii succesiunii – potrivit art.1.103 alin.1 N.C.C. , fie în mod tacit , fie expres ( art.1.108 N.C.C ) .
Astfel cum reiese din încheierea notarială privind verificarea evidenţelor succesorale ( fila 40 dosar ) , există înregistrate două declaraţii de opţiune succesorală , cea a reclamantei – şi cea a reclamantei – , autentificate la 26.04.2013 – aflate la dosar la filele 26,27 .
Ceilalți reclamanţi şi-au exprimat voinţa de a accepta moştenirea tatălui lor prin promovarea acţiunii deduse judecăţii în prezenta cauză , în termenul de 1 an de la data deschiderii succesiunii – data decesului tatălui lor.
Mama reclamanţilor , -, a decedat la data de 22.01.1999.
La data decesului acesteia aveau vocaţie succesorală reclamanţii , în calitate de descendenţi de gradul I. , în baza art. 669 vechiul Cod civil , şi soţul supravieţuitor al defunctei , -, în baza prevederilor art. 1 lit.a din Legea 319/1944 .
Încheierea notarială nr. 7/2013( fila 36 ) confirmă faptul că nu s-a dezbătut până în prezent succesiunea defunctei şi nu s-au înregistrat declaraţii de opţiune succesorală.
Reclamanţii invocă acceptarea tacită a succesiunii mamei lor ; aceştia nu-şi contestă reciproc calitatea de moştenitori acceptanţi , calitate care nu le este contestată nici chiar de către pârâtă în prezenta cauză. Calitatea de moştenitor acceptant a soţului supravieţuitor nu a fost contestată de părţi .
Ca atare , se va reţine că reclamanţii şi tatăl acestora au calitate de moştenitori acceptanţi ai succesiunii defunctei , reclamanţii în cotă succesorală de 3/28 , iar soţul supravieţuitor al defunctei în cotă succesorală de 1/4 , potrivit dispoziţiilor art. 669 vechiul Cod civil , respectiv cele ale art. 1 lit.a din Legea 319/1944 .
Pârâta a contestat legitimarea procesuală a reclamanţilor în ceea ce priveşte acţiunea în anularea contractului de întreţinere încheiat de defunct cu pârâta , argumentele în susţinerea excepţiei invocate fiind , până la un punct , pertinente.
Acţiunea reclamanţilor vizează , printre altele , validitatea contractului de întreţinere , temeiul juridic invocat în acest sens , anume prevederile art. 953 Cod civil referindu-se la nevalabilitatea consimţământului dat , ca urmare a erorii , a dolului sau a violenţei , ipoteză care atrage nulitatea relativă a unui convenţii.
Doctrina şi jurisprudenţa generate de vechiul Cod civil au consacrat regula potrivit căreia nulitatea relativă nu poate fi invocată decât de către persoanele al căror interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic ; în actualul Cod civil se arată în mod explicit că „ nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată’’( art. 1248 alin. 2).
Aşadar , din această perspectivă , apărarea pârâtei ar putea fi fondată . Cu toate acestea, instanţa reţine că ,în mod evident, invocarea dispoziţiilor art. 953 din vechiul Cod civil este eronată , întrucât contravine întregii argumentaţii evocate în motivarea acţiunii introductive , care vizează nevalabilitatea obiectului contractului de întreţinere reprezentat de dreptul de proprietate asupra imobilului , despre care reclamanţii afirmă că nu aparţinea în mod exclusiv tatălui lor pentru a-l putea transmite în mod valabil , în condiţiile în care imobilul teren a fost dobândit de ambii părinţi ai reclamanţilor împreună , iar casa existentă pe acest teren a fost edificată tot de aceştia împreună în timpul căsătoriei lor – de unde şi invocarea în motivarea în drept a acţiunii a dispoziţiilor art. 948 vechiul Cod civil , privind condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii.
Pentru aceleaşi raţiuni , instanţa reţine că sintagma „anularea contractului’’ , folosită în acţiune , este expresia unei inadvertenţe ce ţine de limbajul juridic şi nu exprimă intenţia reclamanților de a califica demersul lor judiciar în limitele unei acţiuni în anularea contractului ; nevalabilitatea obiectului actului juridic reprezintă o cauză de nulitate absolută , astfel că , în mod indubitabil , reclamanţii au dorit , prin promovarea acţiunii , constatarea nulităţii absolute a contractului de întreţinere , şi nicidecum anularea acestuia pentru vicii de consimţământ.
Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine justifică un interes , aşadar nu numai de părţile actului juridic , ci , cum este cazul în speţă , şi de către moştenitorii celui care a încheiat contractul de întreţinere cu pârâta , legitimitatea interesului acestora fiind dată de faptul că , prin încheierea acestui contract , au pierdut partea ce li se cuvenea din averea succesorală a mamei lor.
Ca atare , instanţa apreciază că excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor sunt neîntemeiate , acestea urmând a fi respinse .
Pe de altă parte , s-a invocat în apărare inadmisibilitatea acţiunii din perspectiva puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. – a Judecătoriei Mediaş.
Sentinţa mai sus menţionată constată , într-adevăr , calitatea tatălui reclamanţilor de proprietar exclusiv asupra terenului în litigiu , dobândit prin uzucapiune ; referitor la construcţiile existente pe acest teren , doar se constată existenţa şi componenţa acesteia ; întabularea se dispune cu privire la dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului uzucapat .
O hotărâre judecătorească are autoritate de lucru judecat numai atunci când litigiul ulterior are loc între aceleaşi părţi , vizează acelaşi obiect şi aceeaşi cauză , potrivit art. 430 , 431 C.proc.civ. Or , în speţă , nu există o astfel de identitate , pentru ca sentinţa anterioară să se impună cu autoritate de lucru judecat în cauză , şi , deci , să împiedice soluţionarea fondului procesului. De altfel , nici nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.
Ceea ce se invocă , de fapt , prin evocarea inadmisibilităţii , vizează pronunţarea unei sentinţe care contrazice sentinţa anterioară .
Instanţa reţine , însă , că nu este inadmisibil a reanaliza în contextul unui nou litigiu o stare de fapt care a făcut obiectul altei judecăţi , atâta timp cât nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat , anume nu există identitate de obiect , cauză şi părţi .
Un argument în sprijinul acestei concluzii îl reprezintă însuşi cazul de revizuire vizând existenţa unor hotărâri definitive potrivnice ; astfel legea defineşte hotărârea potrivnică ca fiind aceea care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri ( art. 509 pct.8 C.proc.civ.).
O hotărâre judecătorească este opozabilă oricărei persoane , atâta timp cât aceasta nu face , în condiţiile legii , dovada contrară ( art. 435 alin.2 C.proc.civ. ). Aşadar , forţa probantă a unei hotărâi judecătoreşti nu este absolută , ea poate fi răsturnată , dacă se dovedeşte contrariul .
Pentru argumentele evocate , va fi respinsă excepţia inadmisibilităţii .
Dacă analizăm sentinţa – , descoperim în considerentele acesteia că reclamantul a arătat în motivarea acţiunii sale că a cumpărat terenul în litigiu , cu act sub semnătură privată , la data de 10 mai 1965 , împreună cu soţia sa , decedată la momentul promovării acţiunii ( 9.02.2005 ) . Obiectul acţiunii reclamantului viza doar terenul în litigiu , nu şi construcţiile edificate pe acest teren . În cursul judecăţii respective , expertiza judiciară efectuată a relevat existenţa pe acel teren a unei case compuse din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti formate din magazie , şopron şi pivniţă , despre care judecătorul reţine că a fost edificată după dobândirea terenului în 1965 , fără să specifice cine anume a edificat-o. Deşi reclamantul a fost de bună-credinţă atunci când a afirmat că a dobândit terenul împreună cu soţia sa între timp decedată , nu s-a pus problema introducerii în cauză a moştenitorilor soţiei decedate ( anume a reclamanţilor din prezenta cauză ) , şi nu s-a constatat , cum ar fi fost firesc , că terenul a fost dobândit prin uzucapiune de ambii soţi , în timpul căsătoriei lor , cu titlu de bun comun devălmaş .
În plus faţă de susţinerile tatălui reclamanţilor reţinute în considerentele sentinţei anterioare , s-a dovedit testimonial în prezenta cauză că terenul în litigiu a fost dobândit de ambii părinţi ai reclamanţilor în perioada anilor 1964 – 1967 , în timpul căsătoriei acestora.
Reclamanţii nu au contestat modalitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului , stabilită prin sentinţa anterioară ca fiind uzucapiunea , aspect care , fiind tranşat şi necontestat , nu va fi reanalizat în prezenta cauză . Ce se va constata în plus , este că , în considerarea prevederilor art.30 din Codul familiei , numitul – şi soţia sa – au dobândit prin uzucapiune , în timpul căsătoriei , dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 756 mp înscris în CF – ( nr. CF vechi – ) nr. top. – , cu titlu de bun comun devălmaş .
Probele testimoniale administrate în cauză au dovedit şi faptul că părinţii reclamanţilor au edificat împreună , în timpul căsătoriei lor , o casă pe terenul uzucapat , casă care este descrisă în sentinţa anterioară .
Potrivit dispoziţiilor art. 492 vechiul C.civ. , orice construcţie edificată pe un teren este prezumată a fi făcută de către proprietarul acelui teren , pe cheltuiala sa , şi că acesta este proprietarul construcţiei , până la proba contrarie .
În speţă , părinţii reclamanţilor beneficiază de această prezumţie , ei având calitatea de proprietari asupra terenului ca efect al uzucapiunii , din momentul începerii posesiei asupra terenului .
Ca atare , se va constata că numitul – şi soţia sa – au edificat , în timpul căsătoriei , pe terenul în suprafaţă de 756 mp înscris în CF – ( nr. CF vechi – ) nr. top. – , o casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti compuse din magazie , şopron şi pivniţă .
Nu s-a invocat în cauză faptul că cei doi soţi ar fi avut grade diferite de contribuţie la dobândirea terenului şi a casei , astfel că se va reţine că aceştia au avut o contribuţie egală în acest sens .
Ca atare , se va constata că masa succesorală rămasă după defuncta – , decedată la 22.01.1999 , se compune din cota de 1/2 ( cât i-ar reveni acesteia prin partajul bunurilor codevălmaşe )din imobilul înscris în CF – ( nr. CF vechi – ) nr. top. – , compus din teren în suprafaţă de 756 mp şi casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti compuse din magazie , şopron şi pivniţă .
De menţionat că în baza sentinţei anterioare , prin încheierea de carte funciară nr. – , s-a notat existenţa construcţiei edificate pe terenul în litigiu , şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al tatălui reclamanţilor asupra corpului funciar format din teren şi construcţie .
Pentru considerentele deja expuse , se va constata că au calitate de moştenitori legali acceptanţi ai succesiunii defunctei – : numitul – , în calitate de soţ supravieţuitor , în cotă succesorală de 1/4 , şi reclamanţii , în calitate de descendenţi de gradul I. , fiecare în cotă succesorală de 3/28 .
Aşadar , la momentul încheierii contractului de întreţinere cu pârâta , tatăl reclamanţilor nu era proprietar exclusiv asupra imobilului înscris în CF – ( nr. CF vechi – ) nr. top. -, compus din teren în suprafaţă de 756 mp şi casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti compuse din magazie , şopron şi pivniţă . Acesta deţinea cota de 1/2 din imobil , cât i-ar fi revenit prin partajarea bunurilor codevălmaşe , plus cota de 1/8 din imobil , dobândită în calitate de succesor al soţiei sale , anume , în total , cota de 5/8 din imobil , restul de 3/8 aparţinând în indiviziune reclamanţilor .
Se reţine , astfel , că tatăl reclamanţilor nu putea dispune legal decât de cota de 5/8 din imobil .
Pentru a fi valabil , obiectul actului juridic civil trebuie să îndeplinească anumite condiţii , printre care să fie licit , anume în concordanţă cu legea . Pentru a fi licit , obiectul unui act juridic translativ de drepturi ( cum este contractul de întreţinere ) , se cere ca cel care se obligă să fie titularul dreptului . Această condiţie este impusă de principiul de drept potrivit căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are ori la mai multe decât are , principiu consacrat în adagiile : nemo dat quod non habet ; nemo plus juris ad alium transfere potest , quam ipse habet .
Aşadar , obiectul contractului de întreţinere este valabil numai în ceea ce priveşte cota de 5/8 din imobil . Nevalabilitatea obiectului contractului este o cauză de nulitate absolută a acestuia , în lumina prevederilor art. 948 vechiul Cod civil .
Prin urmare se va constata nulitatea parţială a contractului de întreţinere autentificat cu nr. – de notarul public – în ceea ce priveşte transmiterea dreptului de nudă proprietate şi constituirea dreptului de uzufruct viager asupra cotei de 3/8 din imobilul înscris în CF – ( nr. CF vechi – ) nr. top. – .
Desfiinţarea parţială a contractului de întreţinere trebuie să se reflecte şi în situaţia juridică a imobilului evidenţiată de cartea funciară . Astfel , ca efect al nulităţii parţiale a contractului de întreţinere , se va anula parţial şi încheierea de carte funciară – dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra cotei de 3/8 din imobilul înscris în CF – ( nr. CF vechi – ) nr. top. – , cotă care aparţinea reclamanţilor cu titlu de drept moştenire după defuncta – , încheiere prin care s-a dispus întabularea dreptului de nudă proprietate al pârâtei asupra imobilului .
Pentru aceleaşi raţiuni ce ţin de valabilitatea obiectului actului juridic , instanţa reţine că şi încheierea de carte funciară nr. – dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – , în baza sentinţei civile nr. – , este nulă absolut în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra cotei de 3/8 din imobilul înscris în CF – ( nr. CF vechi -) nr. top. – , cotă care aparţinea reclamanţilor cu titlu de drept moştenire după defuncta – .
Ca atare , se va dispune şi anularea parţială a încheierii de carte funciară nr. – dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra cotei de 3/8 din imobilul înscris în CF – ( nr. CF vechi – ) nr. top. – , cotă care aparţinea reclamanţilor cu titlu de drept moştenire după defuncta – .
Pentru argumentele deja evocate , se va constata că reclamanţii au calitatea de moştenitori legali ai defunctului – , decedat la 11.04.2013 , în calitate de descendenţi de gradul I., dar şi că nu există bunuri succesorale rămase după defunctul – , întrucât acesta şi-a transmis averea succesorală constând în cota sa de proprietate din imobilul în litigiu , prin încheierea contractului de întreţinere .
Date fiind considerentele de fapt şi de drept expuse , acţiunea civilă dedusă judecăţii va fi admisă doar în parte , în măsura celor deja evidenţiate . Reclamanţii au cerut constatarea nulităţii integrale a contractului de întreţinere şi anularea încheierilor de carte funciară în considerarea unei astfel de nulităţi ; s-a dovedit , însă , că nulitatea operează doar asupra unei părţi a obiectului contractului , astfel că solicitările reclamanţilor vor fi respinse în măsura valabilităţii contractului .
Pentru evidenţierea în cartea funciară a situaţiei juridice nou create , se va dispune , întabularea dreptului de proprietate al fiecăruia dintre reclamanţi asupra unei cote de 3/56 din imobilul înscris în CF – ( nr. CF vechi – ) nr. top. – , compus din teren în suprafaţă de 756 mp şi casă de locuit compusă din 2 camere , bucătărie şi antreu , anexe gospodăreşti compuse din magazie , şopron şi pivniţă , restul , anume cota de 5/8 din imobil aparţinând pârâtei .
În baza art. 453 C.proc.civ., pârâta , având culpă procesuală în măsura admiterii acţiunii , va fi obligată să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată parţiale în cuantum de 2.000 lei , reprezentând o parte din contravaloarea taxelor judiciare percepute şi a onorariului avocaţial.
