Titlu: obligatie de a face, pretentii
Domeniu asociat: contracte
Dosar nr. 4094/317/2011* Cod operator 3924
– obligaţie de a face –
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI
TG-CĂRBUNEŞTI
Sentinţa civilă nr. 2541/2012
Şedinţa publică de la 14 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREŞEDINTE: A.A.
Grefier: M.V.
Pe rol fiind judecarea acţiunii având ca obiect obligaţie de a face şi daune moratorii formulată de reclamanta D. N., domiciliată în oraşul Tg-C, str. T, nr. 77, judeţul G., în contradictoriu cu pârâta S.C. A G. S.A. – CED Tg-C, cu sediul în Tg-C, str. Trandafirilor, nr. 41, judeţul G..
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, s-a constatat că mersul dezbaterilor şi cuvântul pe fond au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 03.09.2012 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunţarea fiind amânată la data de 10.09.2012 şi ulterior la data de 14.09.2012 când s-a luat cauza în pronunţare.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.04.2011, sub nr. 1428/317/2011, reclamanta D. N. a chemat-o în judecată pe pârâta SC A G. SA – CED Tg-C pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta din urmă să procedeze la rebranşarea imobilului reclamantei la reţeaua electrică, precum şi la plata daunelor moratorii în sumă de 3000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în luna septembrie 2010 a cumpărat un imobil situat în localitatea Tg-C, strada T, nr. 77, judeţul G., ulterior încheind cu pârâta contractul nr.298/20.09.2010. Că, urma să-i fie montat la imobilul său un apometru seria 28087343. A mai arătat că din 24.03.2011 s-a angajat în Tg-C, mutându-se în imobilul cumpărat, iar la data de 07.04.2011, executându-se lucrări la reţeaua de apă, pârâta a procedat la debranşarea imobilului de la reţeaua de apă.
A mai menţionat că, deşi nu are debite de achitat către pârâtă, aceasta refuză să rebranşeze imobilul la reţeaua electrică, reclamanta fiind lipsită de dreptul său de a locui decent, motive pentru care solicită, în baza art. 20 pct. 2 din contract daune moratorii.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a ataşat la dosar, în fotocopii: contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr.298/20.09.2010 şi anexe.
La data de 06.05.2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamanta a cumpărat imobilul de la numita D M care a beneficiat de prestări de servicii de alimentare cu apă şi canalizare, motive pentru care avea un debit neachitat de 229,24 lei. Că, tranzacţia încheiată între vânzătoare şi reclamantă nu a fost adusă la cunoştinţa societăţii, domiciliul vânzătoarei neputând fi aflat, a procedat la desfiinţarea branşamentului imobilului de la reţeaua de apă, conform procesului-verbal nr. 38/17.02.2010.
În apărare, pârâta a depus în fotocopii înscrisuri: facturi fiscale, hotărârea Consiliului de Administraţie al pârâtei nr. 6/26.03.2008, tarife branşare/racordare apă – canal, tarife utilaje şi mijloace de transport, proces-verbal – anexă la contract, proces-verbal din 17.02.2010, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4661/2010, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1733/2010.
Prin sentinţa comercială nr. 118/24.05.2011 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tg-Cărbuneşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului G. – Secţia Comercială.
Prin sentinţa nr. 312/28.06.2011 Tribunalul G. a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului G. – Secţia Comercială, a constatat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-Cărbuneşti , a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea acestuia.
Prin sentinţa nr. 64/07.09.2011 Curtea de Apel C a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-C.
La această instanţă cauza a fost înregistrată sub nr. 4094/317/2011, s-a dispus ataşarea dosarului nr. 3463/317/2011, reclamanta a depus la dosar în copie declaraţie, contract de închiriere, confirmare de primire, notificare, proces-verbal din 06.06.2011.
Prin sentinţa comercială nr. 177 din 07.12.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 4094/317/2011, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta D. N., în contradictoriu cu pârâta SC A G. SA – CED Tg-Cărbuneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4661/06.09.2010 reclamanta a dobândit în proprietate, de la P G N, bunurile imobile situate în Tg-C, strada T, nr. 77, iar la data de 20.09.2010 între părţi s-a încheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 298, reclamanta arătând că imobilul a fost branşat la reţeaua de apă, însă în data de 07.04.2011 a fost rupt branşamentul în urma unor lucrări de înlocuire a conductei de apă, pârâta refuzând să reia furnizarea apei.
Instanţa a reţinut că, anterior, imobilul în litigiu a fost alimentat cu apă în baza contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare nr. 298/03.09.2007 încheiat între pârâtă şi numita D M, iar la data de 17.02.2010, anterior dobândirii imobilului de către reclamantă, s-a procedat la debranşarea de la reţeaua de apă ca urmare a neachitării contravalorii serviciilor, conform procesului-verbal nr. 38/17.02.2010.
Contractul nr. 298/20.09.2010 încheiat între reclamantă şi pârâtă nu a fost pus în executare întrucât imobilul nu a fost branşat la reţeaua de apă ca urmare a refuzului reclamantei de a achita tarifele de branşare prevăzute în contract şi stabilite prin hotărârea nr. 6/26.03.2008 a Consiliului de Administraţie al S.C. A, astfel încât nu se poate reţine culpa pârâtei în neexecutarea contractului.
Aceeaşi stare de fapt s-a reţinut şi în cadrul soluţionării plângerii formulate de reclamantă prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a S.C. A, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 Cod penal, motivat de faptul că în ziua de 07.04.2011, urmare a lucrărilor de înlocuire a conductelor de apă a fost rupt branşamentul ce alimenta locuinţa cu apă, angajaţii S.C. A refuzând branşarea acesteia motivat de existenţa unei datorii mai vechi, procesul-verbal de debranşare nr. 38/17.02.2010 fiind semnat în fals, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr.1177/II/2/2011.
Că prin rezoluţia nr. 1177/P/14.07.2011, în baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 litera a Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar prin rezoluţia nr. 1375/II/2/19.08.2011 a fost respinsă plângerea formulată de D. N. împotriva rezoluţiei nr. 1177/P/14.07.2011.
Împotriva rezoluţiei aceasta a formulat plângere, iar prin sentinţa penală nr. 482/27.10.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 3463/317/2011 a fost respinsă plângerea, reţinându-se că din cercetările efectuate nu rezultă existenţa faptelor sesizate.
Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că, în speţă nu există nicio culpă a pârâtei că, nu poate fi imputată acesteia neexecutarea contractului, acţiunea promovată de reclamantă fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta D. N. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, susţinând că instanţa de fond a dat dovadă de lipsă de rol activ şi a încălcat principiul aprecierii libere şi echidistante a tuturor probelor administrate în acest dosar, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Recurenta a susţinut că nu au fost administrate probe minime utile soluţionării cauzei, ignorând faptul că la momentul cumpărării imobilului acesta era racordat la reţeaua de apă astfel că, fostul proprietar nu avea nicio datorie către societatea de distribuţie a apei.
Că se impunea administrarea de probe din care ar fi rezultat că, branşamentul ar fi fost distrus accidental de angajaţii societăţii pârâte în luna aprilie 2011, la momentul semnării contractului 20.09.2011 imobilul era branşat la reţeaua publică şi la acel moment nu existau datorii restante pentru acest serviciu, aspecte susţinute de reclamantă însă nu au fost administrate probe pentru a se dovedi temeinicia acestor susţineri sau dimpotrivă, netemeinicia lor.
A mai susţinut că, debranşarea a avut loc la peste 6 luni de la încheierea contractului prin care a cumpărat imobilul şi nu are nicio culpă astfel că, nu i se poate imputa plata taxei de rebranşare, pârâta comiţând un abuz prin această solicitare.
La data de 07.03.2012, s-a depus de către intimată întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de instanţa de fond, singurul motiv de debranşare fiind neplata de către fostul proprietar al unui debit de 229,24 lei, pentru care există facturi.
Prin încheierea din data de 8.03.2012, pronunţată de Tribunalul G. – Secţia I Civilă, cauza a fost scoasă de pe rolul acesteia şi trimisă la Secţia a II-a Civilă a Tribunalului G. pentru competentă soluţionare, cu motivarea că, litigiul este de natură comercială, activitatea de prestări servicii ce face obiectul contractului dedus judecăţii fiind una de comerţ, conform art. 56 Cod comercial în vigoare la data încheierii contractului dintre părţi.
Prin decizia nr. 115/23.04.2012 pronunţată de Tribunalul G. – Secţia a II-a Civilă a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă D. N. împotriva sentinţei comerciale nr. 177 din 07.12.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 4094/317/2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC A FORJ SA – CED Tg-C, casată sentinţa şi trimisă cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Tribunalul a constatat că recursul este fondat cu următoarea motivare:
Litigiul dedus judecăţii are caracter comercial, una din părţi fiind o societate comercială care prestează servicii populaţiei, contractul încheiat între părţi având de asemenea o natură comercială.
Reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată să rebranşeze la reţeaua de apă a oraşului imobilul pe care l-a cumpărat cu contractul autentificat sub nr. 4661 din 06.09.2010 de la vânzătorul P G N, iar acesta a devenit proprietarul imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1773 din 06.10.2009, cumpărându-l de la D V.
La data de 20.09.2010, între reclamantă şi SC A G. SA s-a încheiat contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 298 din 20.09.2010.
Deci, la 06.09.2010 reclamanta devine proprietara imobilului, iar la 20.09.2010 se încheie contractul cu pârâta, aceasta prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond susţinând că, i s-a înmânat reclamantei un apometru şi aceasta trebuia să facă dovada achitării unei taxe de 248 lei, reluarea furnizării serviciilor urmând a se face după achitarea taxei.
Anterior, pentru acelaşi imobil a existat un contract de furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare cu nr. 298 din 03.09.2007 încheiat cu D M, în dosarul nr. 1177/P/2011 existând copie după acest dosar şi după mai multe facturi fiscale emise în sarcina acesteia, facturi din noiembrie, decembrie 2008, ianuarie, februarie 2009.
Pârâta, susţine că la data cumpărării imobilului de către reclamantă acesta nu era branşat la reţeaua de apă, iar rebranşarea trebuia să se facă după achitarea acestor datorii vechi şi după achitarea taxei de rebranşare de către reclamantă.
Reclamanta însă, a cumpărat imobilul de la P G N, acesta devenind proprietar la data de 06.10.2009, or la dosar nu există un contract încheiat de acesta cu pârâta.
Tribunalul a apreciat că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, nu a lămurit toate aspectele deduse judecăţii de către părţi, nu au fost administrate probe din care să rezulte dacă debranşamentul s-a produs accidental în urma unor lucrări efectuate de pârâtă în aprilie 2011, dacă până la acea dată imobilul beneficia de serviciile de apă şi canalizare.
Că proprietarul anterior de la care a cumpărat imobilul reclamanta nu este D M ci, este P G N care a avut contract încheiat cu pârâta, acesta fiind proprietarul imobilului de la 6.10.2009 până la 6.09.2010, iar instanţa trebuia să lămurească dacă în această perioadă fostul proprietar a beneficiat de respectivele servicii pentru că, în situaţia afirmativă, este evident că nu existau datorii anterioare acestei perioade, fiind greu de crezut că în toată această perioadă P G N nu a beneficiat de servicii de apă şi canalizare pentru imobilul respectiv.
S-a mai reţinut că reclamanta a devenit proprietara imobilului în septembrie 2010, iar pârâta invocă nişte datorii din 2008 şi începutul anului 2009 când, nici vânzătorul de la care a cumpărat reclamanta nu era proprietarul imobilului.
Că se impune administrarea de probe în cauză pentru a se lămuri toate aceste aspecte, pentru a se stabili în mod clar cine era proprietarul imobilului înainte de P G N, era D M sau altă persoană, pentru că, contractul din 2007 a fost încheiat de pârâtă cu D M şi trebuie să se lămurească dacă, prejudiciul invocat de pârâtă derivă din contractul încheiat în 2007 cu D M şi atunci, se pune problema, ce s-a întâmplat cu aceste servicii în perioada în care a fost proprietar P G N.
Că este nevoie de administrarea probei cu acte, a probei testimoniale şi chiar a unei expertize tehnice de specialitate care ar putea răspunde la întrebarea: dacă branşarea a fost accidentală sau intenţionată, eventual a unei expertize contabile care să analizeze succesiunea de contracte şi facturile emise pentru fiecare contract în parte, începând din 2007 şi până la data introducerii acţiunii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbuneşti la data de 22.05.2012 sub nr. 4094/3172011*.
Pârâta SC A G. SA – CED Tg-Cărbuneşti a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii formulată de reclamanta D. N..
S-a susţinut că acţiunea reclamantei este neîntemeiată deoarece la data de 20.09.2010 când aceasta a solicitat încheierea contractului de furnizare apă şi evacuare a apelor reziduale nr. 298, imobilul din strada Trandafirilor, nr. 77 avea branşamentul de alimentare cu apă întrerupt conform procesului verbal nr. 38/17.02.2010, contractul încheiat cu singurul proprietar cunoscut, respectiv D M fiind reziliat ca urmare a neplăţii facturilor. Faptul că imobilul a fost vândut şi revândut până a intra în posesia reclamantei nu este cunoscut de societate.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
Instanţa a dispus scoaterea din cauză a pârâtului P D care a fost conceptat şi citat în mod eronat în cauză, acesta fiind reprezentantul pârâtei.
Apărătorul reclamantei a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, probe admise de instanţă.
A depus la dosar în copie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1733/06.10.2009 şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4661/06.09.2010.
În şedinţa publică din data de 03.09.2012 au fost audiaţi sub prestare de jurământ religios martorii C Gh şi Z A, depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4661/06.09.2010 reclamanta D. N. a dobândit în proprietate de la P G-N, bunurile imobile situate în Tg-C, strada T, nr. 77, judeţul G..
Că vânzătorul a dobândit în proprietate imobilele situate în Tg-C, strada Trandafirilor, nr. 77, judeţul G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1733/06.10.2009 încheiat cu numitul D V, personal şi în calitate de mandatar pentru D L, soţie, iar aceştia din urmă au devenit proprietari prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2695/24.11.2008.
La data de 20.09.2010 reclamanta a încheiat cu S.C. A G. SA contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 298 şi i s-a înmânat apometrul cu seria 28087343.
Reclamanta a susţinut că imobilul era branşat la reţeaua de apă şi că în data de 07.04.2011 a fost rupt branşamentul în urma unor lucrări de înlocuire a conductei de apă, pârâta refuzând să reia furnizarea apei.
Din înscrisurile depuse atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul penal nr. 3463/317/2011 se reţine că anterior imobilul în litigiu a fost alimentat cu apă în baza contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare nr. 298/03.09.2007 încheiat între pârâtă şi numita D M, iar la data de 17.02.2010, anterior dobândirii imobilului de către reclamantă, s-a procedat la debranşarea de la reţeaua de apă ca urmare a neachitării contravalorii serviciilor, conform procesului-verbal nr. 38.
Deşi între reclamantă şi pârâtă a fost încheiat contractul nr. 298/20.09.2010, acesta nu a fost pus în executare, nefiind emise facturi, întrucât s-a considerat că imobilul nu era branşat la reţeaua de apă, reclamanta refuzând să achite tarifele de branşare prevăzute în contract şi stabilite prin hotărârea nr. 6/26.03.2008 a Consiliului de Administraţie al S.C. A, astfel încât nu se poate reţine culpa pârâtei în neexecutarea contractului.
Şi în anexa 1 la contractul încheiat între părţi s-a prevăzut că imobilul se racordează la reţeaua de distribuţie a apei potabile, racordare care nu a avut loc ca urmare a refuzului reclamantei de a achita tarifele de branşare.
Martorul C Gh a declarat că în toamna anului 2010 a fost chemat de reclamantă să schimbe nişte racorduri flexibile la instalaţia de apă de la imobilul acesteia, iar ulterior a efectuat şi alte lucrări la acest imobil şi a constatat că era debranşat de la reţeaua de apă a oraşului.
Martorul Z A a declarat că în luna noiembrie 2010 a observat că ţâşnea apa pe terenul reclamantei învecinat cu locuinţa unui nepot al său, fiind în curtea acestuia, iar în primăvara anului 2011 când s-au efectuat lucrări de înlocuire a conductei de apă s-a spart branşamentul de la conducta ce alimenta imobilul reclamantei, în prezent imobilul fiind debranşat de la reţeaua de apă.
Instanţa mai reţine că reclamanta D. N. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti dată în dosarul nr. …/P/2011, menţinută prin rezoluţia primului procuror al aceleiaşi instituţii nr. 1375/II/2/2011 din data de 19.08.2011.
Că prin plângerea penală formulată la data de 11.05.2011 a solicitat tragerea la răspundere penală a SC A CED Tg-C, sub aspectul săvârşii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 Cod penal, arătând că deţine un imobil în oraşul Tg-Cărbuneşti, iar în ziua de 07.04.2011, urmare a lucrărilor de înlocuire a conductelor de apă, i-a fost rupt branşamentul ce alimenta locuinţa cu apă, iar angajaţii SC A CED Tg-C au refuzat branşarea acesteia motivând existenţa unei datorii mai vechi.
Din actele premergătoare efectuate de organele de poliţie s-a reţinut că debranşarea imobilului de la reţeaua de alimentare a avut loc în baza contractului încheiat sub nr. 298 din 02.09.2007, între SC A şi D M, pentru neplata serviciilor, iar cele consemnate în procesul-verbal din 17.02.2010 sunt reale.
Prin sentinţa penală nr. 482/27.10.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 3463/317/2011, sentinţă definitivă a fost respinsă plângerea formulată de petenta D. N., instanţa reţinând că între persoana vătămată şi SC A Ced Tg-C există un litigiu civil, având ca obiect obligaţie de a face, iar din cercetările efectuate în cauza respectivă (declaraţii martori, declaraţii ale angajaţilor SC A Tg-C şi înscrisurile depuse) nu rezultă existenţa faptelor de abuz în serviciu şi fals intelectual.
Cum reclamanta nu a dovedit culpa pârâtei în neexecutarea contractului, instanţa reţine că nu poate fi angajată răspunderea acesteia.
Având în vedere dispoziţiile art. 969-970 din Codul civil în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată a pârâtei SC A G. SA – CED Tg-C, instanţa apreciază ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta D. N., urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de reclamanta D. N., domiciliată în oraşul Tg-C, str. T, nr. 77, judeţul G., în contradictoriu cu pârâta S.C. A G. S.A. – CED Tg-C, cu sediul în Tg-C, judeţul G..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14.09.2012.
Preşedinte,
A.A.
Grefier,
M.V.
Red. A.A./tehnored. A.A.
4 ex./17 Octombrie 2012
