Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda sub numărul de dosar de mai sus, creditoarea S.C. FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE „ELECTRICA FURNIZARE” S.A. prin AGENŢIA C, a chemat în judecată pe debitorul B.P solicitând ca pe calea ordonanţei de plată să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4894,75 lei reprezentând contravaloare energie electrică şi penalizare energie electrică. De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că, în fapt, s-a încheiat între părţi contractul de furnizare a energiei electrice cu privire la locul de consum situat în, iar debitorul nu a achitat contravaloarea serviciului prestat, acumulând un debit total neachitat în valoare de 4894,75 lei.
Faţă de considerentele expuse, creditoarea solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1013 şi urm NCPC, art. 969 Cod.civ, art. 1073 Cod.civ, H.G. nr. 1007/2004, H.G. nr. 977/2003, H.G. nr. 978/2003, HG nr. 1007/2004, L nr. 123/2012.
În probaţiune s-au depus la dosar, în copie, contractul de furnizare a energiei electrice, facturi fiscale, centralizator, precum şi somaţia transmisă debitoarei conform art. 1014 NCPC.
Cererea formulată a fost legal taxată cu taxa judiciară de timbru.
Debitorul, deşi legal citat, prin curator special K.T, nu a depus la dosar întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă spre a-şi exprima poziţia procesuală faţă de acţiunea promovată de reclamantă. La termenul din xx.0x.2014, curatorul special a pus concluzii în sensul că lasă la aprecierea instanţei pretenţiile deduse judecăţii.
În temeiul art. 258 coroborat cu art. 1020, alin. 1 NCPC, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanţa reţine că între părţi a intervenit contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici cu privire la locul de consum situat în C.T, contract prin care se reglementează raporturile dintre furnizor şi consumator privind furnizarea, condiţiile de consum, facturarea şi plata energiei electrice.
Una dintre obligaţiile principale ale consumatorului constă, potrivit art.7 lit.c din contract în achitarea integrală şi la termen a contravalorii energiei electrice furnizate, iar conform art.11 alin.2 din contract neachitarea contravalorii facturii de către consumator în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenţei atrage după sine perceperea de penalităţi de egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare.
Crditoarea a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor sale de furnizare a energiei electrice, depunând la dosarul cauzei, în copie, facturile fiscale ce atestă prestarea serviciului de furnizare a energiei .
Instanţa constată că debitorul nu a făcut dovada achitării debitului dedus judecăţii până la data înregistrării acţiunii şi nici până la data pronunţării prezentei hotărâri, dovadă care îi incumbă, în contextul răspunderii sale civile contractuale. De altfel, debitorul nici nu a contestat existenţa şi întinderea debitului dedus judecăţii. Astfel fiind, dând eficienţă art. 1018, alin.3 NCPC, instanţa va aprecia nedepunerea întâmpinării de către debitor ca o recunoaştere a debitului litigios.
Raportat la prevederile art. 1013 şi urm NCPC, pe care îşi întemeiază creditoarea în drept acţiunea, instanţa reţine că procedura ordonanţei de plată este o procedură urgentă, sumară, necontencioasă care, raportat la prevederile art. 1013 alin. 1 NCPC este pusă la îndemâna creditorului în vederea realizării de către debitor de bună voie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat prin înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
Dând eficienţă prevederilor art. 1013, alin. 1 NCPC, instanţa reţine că acestea impun o serie de condiţii de admisibilitate ale cererii creditorului de emitere a unei ordonanţe de plată către debitor.
Astfel, în primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în obligaţia debitorului de a plăti o sumă de bani. Această condiţie este îndeplinită în prezenta cauză, creditoarea urmărind pe calea prezentei cereri să oblige debitorul la plata unei sume de bani, respectiv la plata sumei de 4894,75 lei.
Raportat la prevederile art.662, alin.2, 3 şi 4 NCPC, instanţa apreciază că suntem în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile: creanţa dedusă judecăţii este determinată în baza clauzelor cuprinse în contractul însuşit prin semnătură de către creditoare şi debitor, coroborate cu prevederile legale cuprinse în Decizia nr.57/ 1999 a ANRE şi Ordinul nr.5/ 2003 ale ANRE; raportat la perioada pe care se pretinde debitul neachitat coroborat cu prevederile art.11 din contractul părţilor, instanţa mai reţine că este îndeplinită şi condiţia de exigibilitate a creanţei deduse judecăţii.
Este îndeplinită şi cerinţa existenţei unui înscris însuşit de către părţi care să ateste creanţa dedusă judecăţii, fiind depus în acest sens în probaţiune contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. care poartă semnătura debitorului.
Verificând condiţiile mai sus enunţate, instanţa constată că creditoarea are o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în obligaţia debitoarei de a plăti o sumă de bani, certă, lichidă, exigibilă anterior datei introducerii prezentei cereri de somare a debitorului şi dovedită prin înscrisuri.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 1021 NCPC, instanţa apreciază pretenţiile creditoarei ca fiind justificate şi, în consecinţă, va admite cererea.
În temeiul art. 451, alin.1, 452 şi 453, alin.1 NCPC, reţinând culpa procesuală a debitorului şi faptul că aceasta a căzut în pretenţii, instanţa îi va obliga să plătească creditoarei şi suma de 200 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 100 lei reprezentând onorariu curator special, cu titlu de cheltuieli de judecată.
