Prin cererea înregistrată la această instanţă la nr.2718/292/2013 din 18.07.2013 reclamanta S.C. C V SA, prin mandatar CRCMS SRL l-a chemat în judecată pe pârâtul FA, solicitând ca în temeiul procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de art.1025 şi următoarele C.pr.civilă, instanţa să îl oblige pe pârât la plata sumei de 165,45 lei debit principal şi 238,80 lei compusă din : penalităţi de întârziere energie 58,31 lei, taxă de debranşare 132,72 lei, 47,77 lei penalităţi de întârziere aferente taxei de debranşare, precum şi restituirea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că între furnizor şi debitor – în calitate de consumator – s-au desfăşurat relaţii comerciale ce au constat în furnizarea de către creditoarea S.C. CV S.A. de energie electrică către debitor, contravaloarea energiei electrice furnizate către debitor fiind facturată cu mai multe facturi fiscale.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.1025-1032 Cod procedură civilă.
În probaţiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul debitorului.
În dovedire reclamanta a depus în copie la dosar următoarele înscrisuri : procură specială (fila 8-9), interogatoriu (f.10), contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici (f. 11 – 19), fişă cont ( f. 20-21), facturi (f.22 -54).
Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă probele cu înscrisuri şi cu interogatoriul pârâtului, acesta fiind citat cu menţiunea prezentării la interogatoriu.
La data de 20 septembrie 2013 pârâtul a comunicat instanţei formularul de răspuns, completat în condiţiile art.1029 alin.2 şi 3 Cod procedură civilă, la care a anexat un set de înscrisuri în apărare, înscrisuri din care rezultă că acesta recunoaşte doar suma de 165,45 lei, pe care a arătat că o va plăti reclamantei în luna octombrie. De asemenea, a solicitat judecata în lipsa sa motivat de aspectul că nu se poate deplasa din motive de sănătate, aspect pe care l-a dovedit cu înscrisurile medicale depuse la filele 80 – 82 din dosar. De asemenea, pârâtul a comunicat interogatoriul formulat de către reclamantă, cu răspunsurile completate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:
Aşa cum rezultă din susţinerile reclamantei şi recunoaşterile pârâtului care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, instanţa a reţinut că intre SC CV SA si pârât s-au derulat raporturi contractuale în baza cărora SC CV SA a livrat către pârât energie electrică in valoare de 165,45 de lei şi corelativ s-a născut in sarcina pârâtului obligaţia de plată a facturilor emise de SC CV SA.
Pârâtul nu a achitat contravaloarea energiei electrice in termenul prevăzut în contract, astfel ca pentru serviciile prestate si neachitate la termen s-au calculat penalităţi de întârziere în sumă de 58,31 lei.
Întrucât debitorul nu a achitat contravaloarea facturilor emise, s-a dispus debranşarea consumatorului de la reţeaua de energie electrică, emiţându-se în acest sens factura în cuantum de 132,72 lei.
Având în vedere recunoaşterea pârâtului cu privire la suma 165,45 de lei reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate şi neachitate, în concordanţă cu art. 1270 Cod Civil (969 C.civ.1865), instanţa a admis în parte cererea formulată şi l-a obligat pe pârât la plata sumei de 165,45 de lei către reclamantă.
Cu privire la penalităţile de întârziere, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 11 alin 2 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici prevăzut în Decizia ANRDE nr.57/1999, care prevăd că neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalităţi pentru fiecare zi de întârziere. Potrivit aceluiaşi alineat, penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilit conform reglementarilor în vigoare, iar valoarea totala a acestor penalităţi nu poate depăşi valoarea facturii.
În lumina dispoziţiilor art. 1538 si urm. Cod civil (1066-1072 din vechiul cod civil), această clauză contractuală, care are natura unei clauze penale, prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul suferit prin neplata la termen, a fost însuşita in mod expres de către pârâtă prin semnătură, iar în aceste condiţii potrivit art. 1270 Cod civil ( 969 C.civ.) instanţa i-a da eficienţă juridică. Astfel, instanţa a admis capătul de cerere privitor la penalităţile de întârziere şi a obligat pârâtul la plata sumei de 58,31 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente facturilor emise de creditoare şi neachitate.
Cu privire la plata contravalorii taxei de debranşare/rebranşare, instanţa a considerat că acest capăt de cerere formulat de reclamantă este neîntemeiat, respingându-l ca atare.
Potrivit art. 11 alin. 4 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici prevăzut în Decizia ANRDE nr.57/1999 dacă factura şi penalităţile datorate nu au fost achitate, după 35 de zile de la data scadenţei furnizorul transmite consumatorului un preaviz (document distinct de factură, care se transmite numai consumatorilor care nu şi-au achitat factura în termenul legal), iar după 45 de zile de la data scadenţei, dar nu mai devreme de 5 zile de la data transmiterii preavizului, poate întrerupe furnizarea energiei electrice.
Conform art. 11 alin. 5 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici prevăzut în Decizia ANRDE nr.57/1999 reluarea furnizării energiei electrice după întreruperea prevăzută la alin. (4) se realizează în ziua lucrătoare imediat următoare efectuării plăţii integrale către furnizor a facturii, a penalităţilor datorate şi a cheltuielilor ocazionate de întreruperea şi reluarea furnizării.
De asemenea, art. 154 din HG 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori prevede expres că reluarea alimentării cu energie electrică a consumatorului după sistarea pentru neplată se realizează în maximum două zile lucrătoare imediat următoare efectuării plăţii integrale către furnizor a facturii, a penalităţilor datorate şi a cheltuielilor ocazionate de sistarea şi reluarea furnizării.
Se poate observa că dispoziţiile menţionate se referă la obligaţia de achitare a contravalorii cheltuielilor ocazionate de întreruperea şi reluarea furnizării numai în măsura în care consumatorul solicită reluarea alimentării cu energie electrică.
Aşadar, instanţa a reţinut că reluarea furnizării energiei electrice la cererea consumatorului este condiţionată de plata anticipată a contravalorii cheltuielilor de debranşare/rebranşare, astfel încât, per a contrario, instanţa constată că nu există nicio dispoziţie legală sau convenţională care să oblige pe consumator la plata cheltuielilor de debranşare/rebranşare în situaţia în care acesta nu solicită reluarea furnizării energiei electrice.
Instanţa a reţinut că pârâtul nu a solicitat şi nu a obţinut reluarea alimentării cu energie electrică, întrucât dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, pârâtul nu ar mai fi stat în judecată în prezenta cauză, având în vedere că înainte de rebranşare el ar fi fost obligat deja să achite atât contravaloarea energiei electrice neachitate dar şi contravaloarea debranşării şi rebranşării la reţeaua de energie electrică, în condiţiile art. 11 alin. 5 din Contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici prevăzut în Decizia ANRDE nr.57/1999 şi art. 154 din HG 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori.
Desigur, instanţa a considerat că problema plăţii taxei de debranşare poate fi pusă în discuţie, de principiu, cu ocazia soluţionării unei eventuale cereri de chemare în judecată formulate de reclamantă împotriva pârâtului având ca obiect rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice, în condiţiile art. 152 alin. 1 lit. f din HG 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori. Astfel, în acest cadru procesual ar putea fi analizate eventualele daune ce au fost provocate prin neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către pârât.
În aceste condiţii, instanţa a considerat că până la o eventuală reziliere a contractului dintre părţi (contractul fiind încă în vigoare, chiar dacă au existat unele neexecutări culpabile ale obligaţiilor), obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate de întreruperea şi reluarea furnizării energiei electrice nu poate avea nici un temei de drept, nici legal şi nici convenţional.
Având în vedere soluţia dată capătului de cerere referitor la plata taxei de debranşare, instanţa a considerat că se impune în consecinţă şi respingerea ca neîntemeiat şi a capătului de cerere referitor la penalităţile aferente taxei de debranşare.
În orice caz, instanţa a reţinut că art. 11 alin 1 şi 2 din Contract, se referă la stabilirea penalităţilor egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilit conform reglementarilor în vigoare, numai pentru debitele ce reprezintă contravaloarea energiei electrice neachitate în condiţiile alin 1 al art. 11 din Contract, astfel încât clauza nu ar putea fi extinsă în nici un fel şi asupra altor debite cum ar fi cel al taxei de debranşare.
Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată în parte cererea formulată de CRCMS SRL pentru SC CV SA, admiţând-o şi dispunând obligarea pârâului la plata către reclamantă numai a sumelor de 165,45 de lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor de energie electrică şi 58,31 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente facturilor emise de reclamantă şi neachitate.
În temeiul art. 453 Cod procedură civil instanţa a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
