SENTINŢA CIVILĂ Nr. 10595/30.09.2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. 3085/301/2010, reclamanta S.C. I… S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. D… S.R.L. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 4.846,68 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi a sumei de 46.503,77 lei reprezentând penalităţi de întârziere contractuale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că între reclamanta S.C. I… S.R.L., în calitate de prestator de servicii specializate de pază, şi pârâta S.C. D… S.R.L., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de prestare servicii de pază nr. 1312/30.06.2006 având ca obiect prestarea de servicii specializate de pază pe o perioadă determinată de 12 luni, cu posibilitatea prelungirii automate pentru perioade consecutive egale, în baza căruia s-au emis facturile fiscale nr. 5206193/28.02.2007 şi nr. 5206578/31.03.2007 în valoare de 4.846,68. Astfel, pârâta, prin reprezentanţii săi, şi-a asumat îndeplinirea obligaţiei comerciale, însuşindu-şi fără obiecţiuni serviciile prestate şi prin semnarea şi ştampilarea contractului şi a facturilor fiscale. Prin adresa nr. 500835/14.05.2008 emisă de Garda Financiară Ilfov reclamanta a fost informată de faptul că facturile fiscale menţionate au fost înregistrate în evidenţa financiar-contabilă, astfel că prin atitudinea reprezentanţilor societăţii debitoare se încearcă tergiversarea plăţii restante.
În ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere se învederează că penalităţile au fost solicitate în baza contractului nr. 1312/30.06.2006, Cap.Vi. art.7, în valoare de 46.503,77 lei.
În drept au fost invocate disp. art. 46 C.com., art. 969-970 C.civ., art. 1073 şi art. 1082 C.civ.
La data de 28.04.2010, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că prin contractul nr. 1312/30.06.2006, reclamanta în calitate de societate de pază şi protecţie avea obligaţia de a asigura paza bunurilor din sediul …, jud. Neamţ. Având în vedere că reclamanta, în mod culpabil nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, pârâta se consideră îndreptăţită în a refuza plata facturilor aferente lunilor februarie şi martie 2007, invocând exceptio non adimpleti contractus – motivat de faptul că reclamanta avea obligaţia de a acoperi prejudiciul creat ca urmare a furtului unui bun ce se afla în paza acesteia, potrivit art. 5 pct.7 din contract – şi plata nedatorată pentru perioada 13.03.2007-28.03.2007. Astfel, pârâta susţine că în perioada cuprinsă între 11.03.2007 ora 1400 şi 12.03.2007 ora 730, în timp ce paza obiectivului era asigurată de agenţii de pază ai reclamantei, a avut loc furtul unui cablu în valoare de 7500 lei, faptă pentru care a fost anunţată poliţia în jurul orelor 1000. Organele de poliţie s-au prezentat în după amiaza aceleiaşi zile, unde în prezenţa reprezentaţilor reclamantei şi pârâtei s-a procedat la întocmirea unui proces verbal de cercetare la faţa locului. A mai susţinut pârâta că începând cu data de 13.03.2007, paza obiectivului nu a mai fost asigurată de reclamantă, astfel că plata solicitată nu este datorată, reclamanta solicitând o remuneraţie în schimbul unei activităţi care nu a fost prestată.
În ce priveşte cel de-al doilea capăt al cererii, pârâta apreciază că nu datorează penalităţi, drept urmare a inexistenţei unui debit principal al reclamantei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 969 C.civ. şi art. 115 C.pr.civ.
În cauză instanţa a încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu şi proba testimonială cu declaraţia a câte un martor.
Prin sentinţa civilă nr. 10595/30.09.2010, instanţa a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 2913,12 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de pază prestate de reclamantă în perioada 01.02.2007-10.03.2007 la care se adaugă penalităţi de întârziere în sumă de 2913,12 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată reţinând următoarele:
La data de 30.06.2006, între reclamanta S.C. I… S.R.L., în calitate de prestator de servicii, şi pârâta S.C. D… S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestare servicii de pază nr. 1312. În temeiul acestui contract, reclamanta s-a obligat să asigure paza şi protecţia bunurilor obiectivului situat în localitatea …, după următorul program: de luni până vineri între orele 1700-0700, iar sâmbăta şi duminica 24 de ore. În mod corelativ, obligaţia principală a pârâtei beneficiare a constat în achitarea unui tarif de 4 lei/oră, exclusiv TVA. În conformitate cu art. 4 din contract, facturarea urma a se face în data de 30 ale fiecărei luni pentru luna în curs, iar plata urma a se efectua până în data de 10 a lunii următoare.
Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 12 luni, de la 30.06.2006 până la 30.06.2007, cu posibilitatea de a prelungit.
În perioada derulării contractului, reclamanta a emis facturile fiscale nr. 5206193/28.02.2007 şi nr. 5206578/31.03.2007 în valoare totală de 4.846,68 lei a cărei plată o solicită prin prezenta acţiune de la pârâtă, aceasta invocând excepţia de neexecutare a contractului, motivat de faptul că la data de 11-12.03.2007, în timpul executării serviciului de pază de către reclamantă, a intervenit furtul unui cablu în valoare de 7500 lei.
Excepţia de neexecutare a contractului, invocată de pârâtă nu are ca efect exonerarea de plată, ci conduce numai la suspendarea executării obligaţiei de către cel care o invocă până la data la care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţia a cărei neexecutare este invocată şi este însă admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: obligaţiile reciproce să-şi aibă temeiul în acelaşi contract iar partea care o invocă să învedereze o neexecutare a obligaţiei de către cealaltă parte, neexecutarea invocată trebuie să fie suficient de importantă şi să nu se datoreze vreunei fapte săvârşite de partea care invocă excepţie, iar obligaţia părţii căreia i se opune excepţia să devină exigibilă înainte ori, cel târziu, la aceeaşi dată cu obligaţia asumată de partea care invocă excepţie.
Instanţa a reţinut că prin apărările făcute în cauză, pârâta a dovedit existenţa unei sustrageri a unui cablu din incinta şantierului, în data de 11-12.03.2007, în timpul executării serviciului de pază de către agenţii reclamantei, însă prin întâmpinarea depusă la dosar, nu a invocat intervenţia unei compensaţii legale, iar în cursul procesului nu a dovedit valoarea prejudiciului suferit.
În ce priveşte facturile a căror plată o solicită reclamanta instanţa a constatat că factura nr. 5206193/28.02.2007 în valoare de 2246,72 lei a fost emisă pentru serviciile de pază prestate pentru luna februarie şi că, potrivit art. 4 din contract, plata trebuia efectuată până la data de 10.03.2007, anterior producerii evenimentului din 11-12.03.2007.
Pe de altă parte, factura 5206578/31.03.2007 în valoare de 2598,95 lei a fost emisă pentru servicii de pază aferente întregii luni martie, deşi din materialul probator a rezultat că din data de 12.03.2007 reclamanta şi-a retras agenţii de pază şi nu a prestat aceste servicii pârâtei. În aceste condiţii, instanţa a admis numai în parte acţiunea, şi a obligat pârâta la plata contravalorii serviciilor de care a beneficiat în perioada 01.02.2007-10.03.2007. La determinarea cuantumului serviciilor datorate pentru perioada 01.03.2007-10.03.2007, instanţa a avut vedere programul de pază şi tariful pe oră stabilite de părţi prin art. 1 şi art.4 din contract, rezultând o valoare de 666,4 lei (170 ore x 4 lei + TVA).
Totodată, nu au putut fi reţinute susţinerile reclamantei, în sensul că s-a constat de Garda Financiară Ilfov că aceste facturi au fost înregistrate în contabilitatea pârâtei, deoarece prin adresa nr. 500835/14.05.2008 această instituţie nu a nominalizat care sunt facturile a căror înregistrare a constat-o, iar această adresă nu a fost însoţită şi de sesizarea reclamantei, pentru a putea fi concludentă.
Prin urmare, faţă de prevederile art. 969 C.civ., care consacră forţa obligatorie a contractului pentru părţile care l-au semnat, instanţa a admis în parte primul capăt de cerere şi a obligat pârâta la plata sumei de 2913,12 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de pază prestate de reclamantă în perioada 01.02.2007-10.03.2007.
În ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, s-a reţinut că prin art. 7 părţile au prevăzut în contract o clauză penală în temeiul căreia pentru plata cu întârziere, beneficiarul datora penalităţi de 1% pentru fiecare zi de întârziere calculate prin aplicarea procentului la valoarea întregii prestaţii. Însă, în contract, nu s-a prevăzut prin clauză expresă că totalul penalităţilor de întârziere poate depăşi valoarea debitului principal asupra căruia se calculează, astfel că, în conformitate cu principiile tempus regit actum şi neretroactivităţii legii civile, în temeiul art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, instanţa a admis numai în parte şi acest capăt de cerere şi a obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere în limita creanţei principale, respectiv în sumă de 2913,12 lei.
Având în vedere soluţia de admitere în parte a acţiunii reclamantei, în proporţie de 11,34%, în temeiul art. 276 C.pr.civ., instanţa a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 326,34 lei din totalul de 2877,83 lei, în măsura admiterii pretenţiilor reclamantei.
