Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Tecuci reclamanta A.N.Î.F. – Filiala Galaţi a chemat în judecată pe pârâta O.U.A.I. L., pentru obligarea acesteia la plata sumei de 73.977,58 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
Prin hotărârea nr. 2595/20.11.2013 a Judecătoriei Tecuci a fost admisă acțiunea şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 73.977,58 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate pentru perioada iulie 2008-septembrie 2009, pentru diferența de 90% ce nu a fost încasată la scadenta de la bugetul de stat sub forma de subvenție.
Recursul declarat de pârâtă este întemeiat, Tribunalul Galaţi reţinând următoarele: potrivit contractului multianual nr. 07/01/121 încheiat între părţi la data de 28.09.2007 –art. 8 al.1, beneficiarul are obligaţia de a plăti lunar prestatorului contravaloarea volumului de apă livrată pentru irigaţii, calculată pe baza tarifului de livrare publicat în Monitorul Oficial al României, iar potrivit art. 8 al.4 din acelaşi contract beneficiarul are obligaţia de a plăti în termen de 5 zile lucrătoare contravaloarea prestaţiei efectuate de prestator (apa), conform facturii emise de acesta, astfel:
-10% contribuţie proprie din tariful de livrare a apei de irigaţii şi
-90% din subvenţia acordată de la bugetul de stat, în limita plafonului maxim aprobat prin ordinul MADR. În caz contrar potrivit art. 10 din acelaşi contract beneficiarul are obligaţia de a achita penalităţi de întârziere (0,1% pe zi) începând cu a 30 zi de la scadenţă şi până la plata facturii fiscale.
Potrivit cererilor de subvenţii depuse de intimată la dosar, rezultă că sumele primite de la Statul Român cu această destinaţie erau livrate direct către furnizorul de energie electrică Muntenia Nord AFEE Galaţi.
Prin urmare, Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (prin Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare) furniza intimatei apă pentru irigaţii şi tot Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (prin Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) primea cererile de acordare a subvenţiilor şi acorda aceste subvenţii, care se plăteau direct furnizorului de energie electrică Muntenia Nord AFEE.
Recurenta a făcut dovada că a achitat la timp contravaloarea tarifului de livrare a apei de irigaţii, reprezentând 10% din valoarea facturii. Restul de 90% – din factură ce reprezenta subvenţii nici nu putea fi încasată de pârâtă, deoarece aceste sume erau direct plătite de stat furnizorul de energie electrică şi nu pârâtei.
Potrivit art.10 din contract, pentru neplata la termen a facturilor, beneficiarul datorează penalităţi de întârziere calculate la valoarea neachitata, după 30 de zile calendaristice de la data scadenta. Acest articol din contract se interpretează corect doar în corelație cu cel care stabilește drepturile şi obligațiile părților contractante. Rezulta că, în primul rând, recurenta ar datora penalităţi doar în privința obligației sale de plată, de 10% din tariful de utilizare. Nu exista nicio logica pentru care, având în vedere cele mai sus expuse, recurenta să datoreze penalităţi de întârziere pentru diferența de 90% ce constituie o obligație a unui terț, diferență care intra direct în contul reclamantei-intimate.
În al doilea rând, în continuarea aceluiaşi raționament dreptul de a calcula penalităţi se naște după 30 de zile de la achitarea de către recurenta a procentului ce îi revine, de 10%, iar nu de la data încasării de către intimată a subvenției de 90%, întrucât nicio prevedere contractuala nu este în acest sens. Concluzionând, instanța reţine că pentru penalităţile calculate în baza facturilor nr.11102413/31.07.2008, 11102466/29.08.2008, 11102276/29.05.2009, 11102359/30.06.2009, 11102450/31.07.2009, 11102509/31.08.2009, termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a prescris după 3 ani calculați de la data scadentei plus încă 30 de zile. Susținerile recurentei cu privire la prescripție sunt întemeiate, având în vedere că acțiunea a fost introdusă cu depășirea evidentă a acestui termen, la data de 13.11.2012.
Nu pot fi reținute apărările intimatei referitoare la întreruperea prescripției potrivit noului Cod civil, întrucât contractul este încheiat sub imperiul vechiului cod, iar art. 2663 din noul Cod civil, prevede că prescripția extinctivă a dreptului la acțiune este supusă legii care se aplica dreptului subiectiv însuşi. Cum pentru însuşi dreptul dedus judecăţii este aplicabilă reglementarea anterioară, în privința prescripției se aplică dispozițiile fostului cod civil şi ale decretului nr.167/1958.
Celelalte pretenții ale reclamantei-intimate urmează a fi respinse ca nefondate. Astfel, din probele administrate în cauza rezultă că pârâta a achitat la timp contravaloarea tarifului de livrare a apei de irigaţii, reprezentând 10% din valoarea facturii, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, atât cât era menţionat de recurenta în facturile fiscale de debit. Restul de 90% – din factură ce reprezenta subvenţii nici nu putea fi încasată de pârâtă, deoarece aceste sume erau direct plătite de stat furnizorul de energie electrică şi nu pârâtei.
Mai mult, prin prezenta acţiune practic Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale îşi invocă propria culpă contractuală, respectiv că nu a putut să plătească subvenţia în termenul legal (în luna următoare depunerii documentaţiei pentru acordarea subvenţiei), pentru a nu se produce întârzieri la plata energie electrică către Muntenia Nord AFEE. Din întregul material probator invocat de reclamantă nu s-a dovedit o culpă contractuală a pârâtei, deoarece potrivit prevederilor contractuale (art. 8 al.4) plata trebuia făcută de pârâtă din contribuţie proprie doar în limita a 10 %, restul de 90% trebuia achitată de reclamantă sub forma subvenţiei.
Potrivit Ordinului Nr. 438/3 iulie 2008 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice privind alocarea şi acordarea subvenţiilor de la bugetul de stat pentru acoperirea unor categorii de cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor de îmbunătăţiri funciare stabileşte că beneficiarii subvenţiei trebuie să depună lunar documentaţia pentru subvenţii, iar fondurile se alocă lunar, trimestrial sau anual funcţie de categoria subvenţiei. Astfel, în cazul de faţă pârâta în calitate de organizaţie a utilizatorilor de apă primea lunar subvenţii, astfel că după depunerea documentaţiei necesare, în luna următoare depunerii actelor trebuiau livraţi banii.
Nerespectarea termenelor de plată a subvenţiilor duce la suportarea despăgubirilor de persoanele vinovate, în cazul de faţă de către Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct.9 şi 312 al.3 Cod procedură civilă, instanţa va admite recursul şi în rejudecare va admite excepția prescripției pentru primele 6 facturi, urmând a respinge ca nefondate pretențiile reclamantei-intimate formulate în baza celei de-a șaptea facturi.
