Prime şi adaosuri la salarii. Interpretarea acestora ca şi drepturi salariale. Prescrierea dreptului material la acţiune în cazul neexecutării contracftului colectiv de muncă. Interpretarea clauzelor contractelor colective de muncă la nivel de ramură
Instanţa a constatat că , prin sentinţa civilă nr. 1827/2008 , Tribunalul Covasna a dispus următoarele :
A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta SC. P. SA, şi pe cale de consecinţă: A obligat pârâta să plătească unor reclamanţi suma de câte 961 lei reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă – iarnă şi contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale pe anul 2005. A obligat pârâta să plătească altor reclamanţi suma de câte 4802 lei reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea, toamnă – iarnă şi contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale pe anii 2005 şi 2006. A obligat aceeaşi pârâta să plătească reclamanţilor suma de câte 9061 lei reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă – iarnă şi contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale pe anii 2005, 2006 şi 2007. A obligat pârâta la actualizarea sumelor de mai sus, cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la plata efectivă. A obligat pârâta la plata către fiecare reclamant a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele :
Reclamanţii , prin cererea de chemare în judecată înregistrată în 8.10.2008 pe rolul Tribunalului Covasna , în calitate de angajaţi şi foşti angajaţi ai S.C. P. S.A. au solicitat , raportat la perioada lucrată:
Un salariu minim pe ramură pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă pentru anii 2005, 2006, 2007, echivalentul unei cote de gaze naturale pe anii 2005,2006,2007;
Obligarea pârâtei la actualizarea drepturilor cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la plata efectivă.
Tribunalul Covasna a respins prescripţia dreptului material la acţiune pentru următoarele considerente:
Textele de lege pe care reclamanţi îşi fundamentează cererea (art.176 şi 187 din CCM la nivel de ramură) fac referire la suplimentarea drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, respectiv un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale şi prin urmare în cauză nefiind vorba de executarea clauzelor unui CCM, ci de neacordarea unor suplimentări salariale (deci drepturi băneşti în care se include inclusiv ajutorul material pentru gaze naturale) cereri pentru care legiuitorul a prevăzut un termen de prescripţie general de 3 ani şi nu de 6 luni cum susţine pârâta, iar termenul curge de la naşterii dreptului la acţiune.
Prin urmare, raportat la perioada menţionată în cerere şi data introducerii acţiunii, se impune ca excepţia prescripţiei invocată prin întâmpinare pentru considerentele deja expuse, să fie respinsă.
În ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
Pârâta se apără şi afirmă că aceste majorări salariale au fost introduse din martie 1998 în salariul de bază al fiecărui reclamant şi prin urmare nu se impune admiterea acţiunii.
Pârâta în apărare a invocat şi adresa nr. 2412/29.V.1998 trimisă de SNP P. SA Bucureşti către Sucursalele din ţară, prin care aducea la cunoştinţă că pentru aplicarea prevederilor art.168 (al.3) din CCM înregistrat la DGMPS cu nr. 10030/13.06.1997, începând cu data de 01.03.1998, salariile de bază brute ale personalului parte în acest contract valabile de la 28.02.1998 se vor majora, cu 10% – salariile brute de bază în cuantum de până la 1.000.000 lei, cu 7 % salariile brute de bază în cuantum cuprinse între 1.000.001 lei şi 2.000.000 lei şi cu 5% salariile de bază în cuantum de peste 2.000.001 lei.
Din adresa de mai sus se reţine că este vorba de o majorare a salariului brut iar această majorare apare în carnetul de muncă al aceleiaşi reclamante S. M. ca exemplificare, şi anume la poziţia 59 se menţionează „ indexat salariul conform HG 208/1998 iar data este chiar 01.03.1998.
Prin urmare chiar dacă suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă au fost incluse în salariul de bază în 1998, de la această dată nu a mai operat în acest sens nici-o menţiune în carnetele de muncă ale reclamanţilor, sens în care instanţa va înlătura susţinerile pârâtei în această privinţă.
Acţiunea, tocmai ca urmare a neîncheierii CCM la nivel de unitate, se întemeiază pe prevederile CCM la nivel ramură, ţinând cont că şi în situaţia în care aveau loc negocieri la nivel de unitate, dispoziţiile contractului încheiat la nivel superior trebuiau transpuse şi la nivel de unitate.
În ceea ce priveşte ajutorul material pentru gaze naturale, instanţa are în vedere prevederile art.187 al (1) din CCM la nivel de ramură pe 2005 – 2006, potrivit căruia „salariaţii agenţilor economici nominalizaţi în ANEXA 1, pct. B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Art.178 al.(1) din CCM la nivel de ramură pe 2007 prevede expres ”salariaţii agenţilor economici nominalizaţi în anexa 1, vor primi un ajutor material anual, egal cu contravaloarea a 2500 – 400 mc de gaze naturale”
Al.(2) prevede că „ în condiţiile în care, prin act adiţional la CCM nu s-a convenit introducerea dreptului prevăzut la al.(1) în salariul de bază, modalitatea concretă de acordare a acestuia va fi stabilită la nivelul agentului economic”.
Mai trebuie reţinut că în precizarea de acţiune reclamanţii au depus şi o cuantificare exactă a pretenţiilor, care nu a fost contestată de partea adversă, ceea ce conduce la concluzia că sumele corespund drepturilor solicitate, sume care au luat în calcul şi preţurile comunicate de D. SA prin adresa nr. 6029/30.09.2008 (în ceea ce priveşte cota de gaze naturale).
În privinţa pretenţiilor pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă acestea s-au solicitat raportat la salariile minime la nivel de ramură pentru 2005-2007.
În ceea ce priveşte scadenţa dreptului, aşa cum susţine şi pârâta prin întâmpinare cum negocierile trebuiau purtate în fiecare an cu 15 zile înainte de luna octombrie (pentru acordarea drepturilor cuvenite pentru aprovizionarea toamnă-iarnă), dreptul fiecărui reclamant s-a născut la data de mai sus şi prin urmare trebuie acordat, conform sentinţei, raportat la prevederile CCM pe 2005 – 2007 la nivel de ramură.
Actualizarea sumelor se impune a fi acordată pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi ca urmare a neacordării drepturilor la termen.
Împotriva sentinţei a formulat recurs în termen, pârâta SC P. SA Bucureşti.
În motivele de recurs, sentinţa este criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Este criticată sentinţa pentru respingerea prescripţiei dreptului material la acţiune.
Consideră că primele pentru aprovizionarea toamnă – iarnă şi prima de gaz nu reprezintă „ drepturi salariale” ci alte drepturi prevăzute doar de Contractele Colective , iar în conformitate cu art. 283 lit. c Codul Muncii, dreptul material la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la naşterea acestuia.
În ceea ce priveşte soluţionarea în fond a cauzei, recurentul critică sentinţa pentru netemeinicia cu care au fost analizate şi interpretate probele.
Modul de redactare al contractelor colective de muncă la nivel de P., ulterioare anului 1998 arată fără dubiu faptul că aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al angajaţilor.
În ceea ce priveşte ajutorul social echivalent al cotei de gaze naturale se arată că a fost acordat salariaţilor prin compensarea majorării salariilor cu contravaloarea acesteia.
Instanţa de fond trebuia să constate că părţile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă au agreat majorarea salariilor brute de bază individuale cu un coeficient de 1,27 în medie, creştere ce a avut ca şi componenţă contravaloarea cotei de gaze.
Recurenta susţine că începând cu 1998 prima de gaze a fost inclusă în salariul de bază al angajaţilor , iar de atunci până în prezent , acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
Intimaţii reclamanţi au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului , reiterează apărările de fond cu privire la neincluderea drepturilor pretinse în salariile de bază ale reclamanţilor.
În probaţiune a fost depus de către intimaţi un raport de expertiză întocmit într-un alt dosar , respectiv în dosar 6707/62/2008 al Tribunalului Braşov cu valoare de înscris în prezenta cauză , fiind un raport extrajudiciar contestat de S.C. P. S.A , prin care intimaţii reclamanţi doresc a face dovada că ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale şi drepturile salariale solicitate de reclamanţi cuprinse în contractul colectiv de muncă , nu sunt cuprinse în salariul tarifar de bază
Analizând motivul de recurs prin care este criticată sentinţa cu privire la soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa constată nefondată această critică.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune , curtea reţine că în mod corect prima instanţă a respins această excepţie deoarece pretenţiile solicitate prin acţiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate , care îşi au izvorul în Contractul Colectiv de Muncă şi au un caracter periodic cu scadenţă anuală. Fiind vorba de drepturi băneşti acordate de către angajator salariaţilor, acestea au ca izvor raporturile de muncă dintre părţi şi se încadrează în categoria drepturilor salariale ca formă de răsplată pentru munca depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Primele acordate de către angajatori cu diverse ocazii constituie componente ale salariului în sensul art 155 Codul muncii , reprezentând un „adaos” ce a fost stabilit prin voinţa părţilor .
Chiar prin art.168 alin . 2 din Contractul Colectiv de Muncă părţile au folosit noţiunea de „ suplimentări salariale”pentru a desemna primele ce constituie sursa pretenţiilor din acţiune.
Fiind vorba de drepturi salariale, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate astfel cum se prevede în mod expres prin dispoziţiile art 166 alin . 1 şi art. 283 lit c Codul Muncii .
În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 283 lit. e Codul muncii care instituie un termen de 6 luni „ în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia” întrucât obiectul acţiunii îl constituie pretenţii reprezentând drepturi salariale .
Motivele de recurs ce vizează soluţionarea în fond a pretenţiilor sunt fondate.
Temeiul de drept în baza căruia reclamanţii şi-au fundamentat pretenţiile îl reprezintă dispoziţiile art. 170 şi 178 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unităţi din industria petrolieră pe anul 2007 şi art. 176 alin 1 , respectiv 187 alin 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică , termică, petrol şi gaze pe 2006 , recurenta fiind semnatară a ambelor contracte.
Soluţia instanţei de fond se bazează pe o interpretare greşită a dispoziţiilor din contractul colectiv de ramură ce reprezintă voinţa părţilor contractante .
Este recunoscut „ principiul dreptului câştigat” care impune ca drepturile salariaţilor prevăzute , negociate într-un contract la nivel Superior , cum este cel de ramură , invocat în cauză, pot fi reaşezate prin negociere în contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior , respectiv la nivel de unitate , dar nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior , însă instanţa de fond se limitează doar la valorificarea extremă a clauzelor CCM la nivel de ramură şi impută pârâtei lipsa încheierii unui contract la nivel de unitate care să transpună toate drepturile negociate la nivel superior.
Nu ţine cont însă şi de apărările pârâtei care arată că, de fapt aceste drepturi câştigate prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură au fost transpuse prin actul de voinţă al părţilor în contractul colectiv de muncă la nivel inferior în sensul introducerii în salariul de bază. Posibilitatea introducerii în salariul de bază a acestor drepturi salariale pretinse în prezentul litigiu este prevăzută şi în CCM la nivel de ramură la art. 170 alin . 4 , pe 2007 şi respectiv 176 alin . 6 , pe 2006, în sensul că „ sumele pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă se acordă în condiţiile în care, prin contracte colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază, iar în ceea ce priveşte cota de gaze naturale ambele CCM la nivel de ramură mai sus invocate precizează la art. 187 alin . 2 că „ salariaţii vor beneficia de ajutorul social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale , doar în măsura în care acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază”.
În ceea ce priveşte acordarea primei de aprovizionare de toamnă instanţa şi-a fundamentat greşit sentinţa pe argumentele juridice invocate de reclamantă reţinând că nu s-a făcut dovada că aceasta a fost introdusă în salariul de bază.
Există dispoziţiile art. 168 alin 3 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că „ începând cu 1.06.1997 această suplimentare salarială va fi introdusă în salariul de bază”.
Verificând înscrierile din CM ale reclamanţilor după 1.06.1997 rezultă că au intervenit măriri ale salariului de bază lunar dar şi modificări ale acestuia conform CCM începând cu 1.09.1997 şi totodată şi indexări salariale conform unor HG.
Spre deosebire de situaţia juridică a altor drepturi salariale câştigate de angajaţi ai recurentei în alte litigii, respectiv primele de Paşti , Crăciun , unde s-a dovedit că potrivit art. 168 alin . 2 din CCM la nivel de unitate pe anul 2003 , doar în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat neexistând dovezi că şi pentru perioadele anterioare sau ulterioare anului 2003aceste prime au fost incluse în salariu , clauza din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 , înserată la art. 168 alin . 3, cu privire la prima de aprovizionare, este clară , nu este susceptibilă de mai multe interpretări şi trebuie aplicată ca atare întrucât reprezintă voinţa părţilor şi lămureşte situaţia de fapt invocată, respectiv includerea în salariul de bază a primei de aprovizionare începând cu 1.06.1997.
Pentru aceste considerente, recurenta nu trebuia să repete la fiecare negociere a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate această dispoziţie aşa cum a reţinut instanţa de fond ea devenind deja o regulă de aplicabilitate a unui drept câştigat printr-o negociere anterioară
Cu toate acestea există specificată introducerea în salariul de bază a suplimentului salarial pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă şi în contractul colectiv de muncă la nivel de P. , încheiate după 1997, exemplu CCM pe P. din 1999, 2002.
În ceea ce priveşte acordarea cotei de gaz aşa cum s-a citat mai sus, aceasta se putea acorda distinct numai dacă nu a intervenit compensarea cuantumului ei , cu majorarea salariului de bază. Ori în speţă, din înscrierile din carnetele de muncă rezultă că începând cu septembrie 1997 au fost operate majorări salariale către reclamanţi .
Intenţia părţilor a fost acea de a se acorda prima de gaze doar atunci când nu intervine compensarea cu majorări salariale. Având loc această majorare salarială nu mai poate fi acordată distinct şi prima de gaze naturale.
În consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la 304 1 Cod procedură civilă , instanţa a admis în parte recursul formulat şi a modificat în parte sentinţa în sensul respingerii acţiunii formulate şi precizate de reclamanţi.
Decizia civilă nr. 170/R/M din 18 februarie 2009
