DECIZIA CIVILA NR. 781 din 11.05.2009
PRONUNTAREA UNEI HOTARÂRI CARE SA TINA LOC DE ACT AUTENTIC DE VÂNZARE-CUMPARARE
Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub numarul 2189/284 din data de 26.05.2008, reclamanta T.N. a chemat în judecata pe pârâtii A.N. si U.A. mostenitorii defunctei A.A., pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate ca între reclamanta si defuncta A.A. a intervenit vânzarea-cumpararea cotei de ¼ din urmatoarele suprafetelor de teren:
-9300 mp teren extravilan situat în T 48, P 580/3/46
-780 mp teren intravilan curti constructii situat in T 10, P 429
-4640 mp teren arabil intravilan situat
In motivarea cererii de chemare în judecata, reclamanta a aratat ca la data de 10.08.2006, printr-o conventie bilaterala autoarea pârâtilor i-a înstrainat cota de ¼ din terenurile mentionate mai sus, pentru pretul de 3000 lei, pe care l-a achitat la încheierea chitantei, intrând în posesia bunurilor cumparate.
In drept sunt invocate dispozitiile art. 969, 1073 cod civil si art. 5 alin 2 din titlul X al legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat sa fie respinsa actiunea formulata de catre reclamanta si a aratat ca defuncta nu stia sa scrie si nici sa citeasca.
În cursul judecatii au fost încuviintate si administrate probele cu acte, interogatoriu si martori, pe baza carora instanta de fond a pronuntat sentinta civila nr. 4184 din 19.12.2008 prin care a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta T.N. , împotriva pârâtilor A.N. si U.A., a constatat ca intre reclamanta si defuncta A.A. a intervenit vânzarea-cumpararea cotei de ¼ din suprafetele urmatoare:
– 9300 mp teren extravilan situat in T 48, P 580/3/46 cu vecinii:
– 780 mp teren intravilan curti constructii situat in T 10,
– 4640 mp teren arabil intravilan situat in T 10, terenuri evidentiate in titlul de proprietate nr.6903/23.12.1992, suma de 3000 lei fiind achitata de reclamanta cumparatore cu titlu de pret.
A dispus comunicarea hotarârii organului fiscal competent la data ramânerii irevocabile a acesteia si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel a retinut ca între reclamanta T.N. si defuncta A.A., a fost încheiat un înscris sub semnatura privata prin care au fost înstrainate suprafetele de 9300 mp teren extravilan , 780 mp teren intravilan curti constructii si 4640 mp teren arabil intravilan, situate pe raza localitatii C., judetul , contra sumei de 3000 lei achitata de reclamanta cumparatore cu titlu de pret.
A mai retinut ca defuncta era proprietara terenurilor înstrainate ca sotie supravietuitoare a defunctului sau sot A.I. conform titlului de proprietate nr. 6903/23.12.1992, ca aceasta nu s-a prezentat la notariat în vederea încheierii contractului sub forma autentica, ca, desi prin actul încheiat nu poate avea loc transferul dreptului de proprietate, acesta reprezinta un antecontract de vânzare-cumparare prin care partile s-au obligat sa încheie în viitor contractul de vânzare-cumparare, în conditiile stipulate (lucru si pret), iar fata de aceasta situatie, în lumina principiului executarii în natura a obligatiilor si repararii în natura a pagubelor, în baza art. 1073 si 1077 cod civil a pronuntat o hotarâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumparare.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta U.A. criticând-o pentru urmatoarele motive:
-Martorul T.P. nu a precizat ca s-a vândut cota de un sfert din terenuri, ci o suprafata de teren situata în satul G. , desi aceasta este situata în comuna C. , judetul D, conform T.P. 6903/1992;
-Martorul N.D. nu a precizat, de asemenea, ca s-a vândut cota de un sfert din terenuri ci s-a vândut o suprafata de teren pe care reclamanta o stapâneste;
-Prin nici o proba administrata nu a fost dovedita existenta conventiei, respectiv vânzarea cotei de ¼ din terenurile mentionate în titlul de proprietate în conditiile în care a contestat semnatura, fiind totodata în imposibilitate de a efectua o expertiza grafologica în lipsa unor înscrisuri autentice care sa emane de la defuncta;
Recurenta reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei pronuntata de instanta de fond si respingerea actiunii ca neîntemeiata.
Prin întâmpinare intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul ca nu s-a învederat motive care sa poata fi încadrate în textele de lege indicate ca motivare în drept, recurenta – pârâta nu a reusit sa dovedeasca faptul ca respectiva conventie ar fi fost fictiva, deoarece s-a renuntat la expertiza grafologica, neexistând prin urmare motive de casare sau de modificare si nici de netemeinicie.
Examinând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului precum si a dispozitiilor legale incidente în cauza, tribunalul constata recursul ca nefondat pentru cele ce se vor arata în continuare.
Primele doua motive de recurs se refera la împrejurarea ca cei doi martori audiati la propunerea reclamantei, desi au precizat cu exactitate data încheierii conventiei nu au stiut ca s-a vândut prin chitanta cota de un sfert din terenurile situate în comuna C. , conform titlului de proprietate nr. 6903/23.12.1992, eliberat de Comisia judeteana Dâmbovita pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, sustinând ca s-au vândut terenuri situate în satul G.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs se sustine ca nu ar fi fost dovedita conventia stipulata în înscrisul sub semnatura privata depus la dosar, respectiv vânzarea cotei de un sfert din terenurile mentionate în titlul de proprietate nr. 6903/1992, în conditiile în care a fost contestata semnatura, iar continutul conventiei nu a putut fi dovedit nici de martorii audiati.
Motivele de recurs nu sunt întemeiate.
Astfel, prin înscrisul sub semnatura privata intitulat chitanta întocmit la data de 10.08.2006 între numita A.M. si T.N. s-a prevazut vânzarea, respectiv cumpararea cotelor de câte un sfert din suprafetele de 9300 mp si 5420 mp, situate pe raza comunei C. , contra sumei de 30 milioane lei vechi, primiti în întregime la data încheierii conventiei, în cuprinsul acesteia stipulându-se totodata obligatia pentru vânzatoare de a se prezenta la notariat în vederea încheierii actului autentic în termen de 3 luni, în caz contrar vânzatoarea urmând de a se adresa instantei de judecata.
Întrucât mostenitorii defunctei A,M. , promitenta vânzatoare, au declarat ca nu cunosc semnatura acesteia, instanta de judecata în conformitate cu prevederile art. 178 Cod proc civ le-a pus în vedere sa depuna înscrisuri de comparatie pentru verificare, respectiv înscrisuri autentice sau înscrisuri sub semnatura privata netagatuite de parti, pe baza carora sa se efectueze o expertiza de specialitate.
Având în vedere ca aceste înscrisuri nu s-au depus la dosar, actul sub semnatura privata a fost socotit de catre instanta de judecata ca recunoscut.
În conformitate cu prevederile art. 1176 Cod civil actul sub semnatura privata, recunoscut de acela caruia i se opune, sau privit, dupa lege, ca recunoscut, are aceleasi efecte ca actul autentic între cei care l-au subscris si între cei care reprezinta drepturile lor.
Acesta însemna ca în raporturile dintre parti, înscrisul sub semnatura privata, recunoscut sau considerat de lege ca recunoscut, face credinta despre cuprinsul sau ( despre drepturile si obligatiile partilor ce se constata prin înscris), pâna la proba contrara, iar terti sunt tinuti sa-l respecte.
Asa fiind, înscrisul sub semnatura privata intitulat chitanta întocmit între intimata reclamanta si autoarea recurentei pârâte, face dovada deplina a drepturilor si obligatiilor asumate de parti, neavând relevanta împrejurarea ca cei doi martori audiati la propunerea reclamantei, nu au furnizat date exacte în ce priveste obiectul promisiunii de vânzare, precum si locul situarii terenurilor.
Instanta de fond a pronuntat, prin urmare, o sentinta legala si temeinica, dând eficienta art. 1073 si 1077 Cod civil referitoare la executarea în natura a obligatiilor si la repararea în natura a pagubelor, precum si disp. art. 5 alin.2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, potrivit carora în situatia „ în care dupa încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de contract,”efectele acestei hotarârii fiind declarative de drepturi, transferul proprietatii urmând a opera de la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumparare.
Pentru cele ce preced, tribunalul în baza disp.art. 312 Cod proc civ, a respins recursul ca nefondat si cererea aparatorului intimatei T.N. privind acordarea cheltuielilor de judecata.
