Răspundere contractuală: obligaţie de plată a taxei de peiaj. Fundamentul obligaţiei de plată. Excepţie de neexecutare a contractului. Renunţare la simultaneitatea îndeplinirii obligaţiilor corelative


Dosar nr. 944/265/2008

Răspundere contractuală: obligaţie de plată a taxei de peiaj.  Fundamentul obligaţiei de plată. Excepţie de neexecutare a contractului. Renunţare la simultaneitatea îndeplinirii obligaţiilor corelative.

În baza raporturilor comerciale stabilite, între părţi s-au incheiat două contracte având ca obiect obţinerea folosinţei drumurilor auto forestiere de către pârâtă pentru un volum total determinat de material lemnos, obţinut de acesta prin licitaţie publică, în schimbul preţului convenit. Prin convenţii, părţile au statuat ca plata taxei pentru folosinţa acestor drumuri (taxa de peiaj) se plăteşte anticipat, urmând să se efectueze de pârâtă înainte de data ridicării autorizaţiei de exploatare, scadenţa plăţii fiind la 15 zile de la data facturării. Rezultă că părţile , de comun acord, cu prilejul încheierii contractelor, au renunţat la simultaneitatea îndeplinirii obligaţiilor corelative pe care şi le-au asumat, situaţie în care excepţia de neexecutare a contractelor ridicată de pârâtă este neântemeiată.

Taxa de folosinţă a drumurilor forestiere îşî are fundamentarea în Codul Silvic, fiind o obligaţie corelativă transmiterii dreptului de folosinţă. În conformitate cu art. 4 din O.G. nr. 96/1998, aceste drumuri reprezintă proprietatea statului şi sunt date în administrarea RNP Romsilva.