Rejudecare. Limite.
Dezlegare dată asupra întinderii obiectului convenţiei este obligatorie pentru instanţa de trimitere, motiv pentru care aceasta nu mai putea să ajungă – în rejudecare – la o altă concluzie (decizia civilă nr. 1263/R/2009, dosar nr.05695/221/2006).
Prin sentinţa civilă nr. 1244/2009, Judecătoria Deva a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanţii M S şi M N, în contradictoriu cu pârâta P Ş.
În consecinţă:
– a constatat că între părţi s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, în data de 17.05.1996, prin care pârâta a înstrăinat terenul înscris în CF nr. 355 N Şoimuş, înscris la poziţia A+1, nr. top vechi 698/1 şi număr cadastral 641, în suprafaţă de 0,40 ha cu vecinătăţile : la N – SC Adicons, la E – drum comunal Şoimuş-Boholt, la S – drum judeţean Deva-Bălata şi la V – teren Consiliul Local Şoimuş;
– a dispus ca hotărârea pronunţată să ţină loc de contract de vânzare cumpărare cu privire la imobilul mai sus menţionat;
– a dispus dezmembrarea CF 355 N Şoimuş nr. top vechi 698/1 în două loturi astfel:
o lotul 1 cu număr top nou 698/1/1 – în suprafaţă de 4000 mp, delimitat conform expertizei de punctele C-8-7-1-2-D-C atribuit reclamanţilor;
o lotul 2 cu număr top nou 698/1/2 – în suprafaţă de 1781 mp, delimitat conform expertizei de punctele C-D-3-10-C în proprietatea pârâtei;
– a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al părţilor conform celor de mai sus,
– a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, iniţial, prin sentinţa civilă nr. 431/2008, Judecătoria Deva a admis acţiunea reclamanţilor, şi a constatat că între părţi s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare în data de 17.05.1996 prin care pârâta a înstrăinat reclamanţilor întregul teren înscris în CF 355 N Şoimuş, nr. top.698/1, în suprafaţă de 5781 mp. Totodată, că, prin decizia nr. 724/R/2008, Tribunalul Hunedoara a admis recursul pârâtei şi, casând în întregime sentinţa civilă nr. 431/2008, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond; că în considerentele acestei decizii s-a reţinut că recursul este fondat sub aspectul suprafeţei pentru care s-a pronunţat hotărârea care să ţină loc de contract, în sensul că anunţul din ziar privea vânzarea unui teren de 0,43 ha, iar înscrisul intitulat proces verbal atestă că înţelegerea între părţi s-a perfectat pentru suprafaţa de 0,40 ha la preţul de 6500 lei pe mp, ceea ce coincide cu preţul total de 26 milioane; în atare situaţie, Tribunalul a apreciat că obiectul convenţiei de vânzare-cumpărare din 17.05.1996 dintre reclamanţi şi pârâţi l-a constituit doar suprafaţa de 0,40 ha teren – cu preţul de 26 milioane lei, aşa încât, numai pentru această suprafaţă se poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare; că, întrucât datele înscrise în expertiza topografică nu sunt suficiente pentru întabularea părţilor, fiind necesară completarea acesteia, în sensul de a se delimita suprafaţa de 0,40 ha aparţinând reclamanţilor, de cea de 0,17 ha aparţinând pârâtei, şi a se atribui numere topografice noi pentru fiecare suprafaţă, cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond; că, în rejudecarea cauzei după casare, prin raportare la dispoziţiile instanţei de recurs, instanţa de fond a procedat la administrarea probei cu expertiza topografică având ca obiective identificarea imobilului înscris în CF 355N Şoimuş cu nr. cadastral 691/1 în suprafaţă cadastrală de 5734 mp şi reală de 5781 mp şi formarea a două loturi de 0,40 ha pentru reclamanţi şi de 0,17 ha pentru pârâtă şi atribuirea de numere topografice noi pentru fiecare parcelă în parte – filele 176-177; că, ţinând seama de limitele rejudecării – impuse de decizia pronunţată în recurs, Judecătoria a constat că acţiunea reclamanţilor este numai parţial întemeiată, în sensul că obiectul convenţiei de vânzare-cumpărare din 17.05.1996, dintre reclamanţi şi pârâţi, l-a constituit doar suprafaţa de 0,40 ha teren înscris în CF nr. 355 N Şoimuş, nr. ordine A+1, nr. top vechi 698/1 şi număr cadastral 641, cu vecinătăţile : la N – SC Adicons, la E – drum comunal Şoimuş-Boholt, la S – drum judeţean Deva-Bălata şi la V – teren Consiliul Local Şoimuş, conform raportului de expertiză de la filele 176-177, cu preţul de 26 milioane lei, pentru care se va pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare; că, în atare situaţie, se impune dezmembrarea CF 355 N Şoimuş, nr. Top vechi 698/1, în două loturi astfel: lotul 1, cu număr top nou 698/1/1 – în suprafaţă de 4000 mp, delimitat conform expertizei de punctele C-8-7-1-2-D-C, atribuit reclamanţilor şi lotul 2, cu număr top nou 698/1/2 – în suprafaţă de 1781 mp, delimitat conform expertizei de punctele C-D-3-10-C, în proprietatea pârâtei; totodată se va dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al părţilor conform celor de mai sus şi se vor compensa cheltuielile de judecată efectuate.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat recurs – în termen şi motivat – reclamanţii M N şi M S, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii lor aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanţii au arătat, în esenţă, că au cumpărat de la pârâtă întregul teren din CF 355 N Şoimuş, cu nr. top vechi 698/1, şi că această împrejurare reiese cu claritate din însuşi cuprinsul convenţiei – prin care s-au determinat limitele terenului ca fiind între drumul înspre Bălata şi cel înspre Boholt.
Recursul a fost timbrat cu 4 lei – taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei – timbru judiciar.
Pârâta a formulat note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, susţinând, în esenţă, că hotărârea Judecătoriei este legală şi temeinică, aceasta dând eficienţă dispoziţiilor obligatorii din decizia de casare.
Examinând recursul de faţă, atât prin prisma motivelor invocate de reclamanţi, cât şi sub toate aspectele – în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 c. pr. civ. – Tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor arăta.
Astfel, potrivit prevederilor art. 315 alin.1 c. pr. civ., „In caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului”.
Prin urmare, investită fiind cu rejudecarea acţiunii reclamanţilor Munteanu Neculai şi Muntianu Silvica, Judecătoria era obligată să se conformeze dezlegărilor din decizia de casare, şi să pronunţe o hotărâre în conformitate cu cele dispuse de instanţa de recurs.
Ori, prin decizia nr. 724/R/2008, Tribunalul Hunedoara a admis recursul pârâtei şi, casând în întregime sentinţa civilă nr. 431/2008, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, reţinând că recursul este fondat sub aspectul suprafeţei pentru care s-a pronunţat hotărârea care să ţină loc de contract, în sensul că obiectul convenţiei de vânzare-cumpărare din 17.05.1996 l-a constituit doar suprafaţa de 0,40 ha teren – cu preţul de 26 milioane lei, aşa încât, numai pentru această suprafaţă se poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Această dezlegare dată asupra întinderii obiectului convenţiei este obligatorie pentru instanţa de trimitere, motiv pentru care aceasta nu mai putea să ajungă – în rejudecare – la o altă concluzie, urmând doar să efectueze o expertiză pentru delimitarea terenului.
Conformându-se acestor dispoziţii, Judecătoria a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, aşa încât recursul reclamanţilor apare ca nefondat şi se impune a fi respins.
Pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
