LITIGII CU PROFESIONISTI
1. Recurs. PROCEDURA INSOLVENTEI. Vânzarea licentei de exploatare miniera a societatii în reorganizare de catre administratorul judiciar si administratorul special, catre unul din creditorii societatii, fara aprobarea prealabila a adunarii creditorilor. Actiune în anulare a actului de vânzare, formulata de administratorul judiciar. Invocarea propriei culpe. Nulitate relativa.
– art. 103 din Legea nr. 85/2006
– art. 948 din Vechiul Cod civil
Decizia nr. 238/C/2015 – R din 24.11.2015
Dosar nr. 3681/111/C/2010/a15.1-R
Prin Sentinta nr. 793/F din 20.05.2015 Tribunalul B. a respins actiunea în anulare formulata de lichidatorul judiciar Cabinet de Insolventa S. F. C., desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei SC M. M. SA împotriva pârâtei SC B. SA. A respins cererea de interventie în interesul reclamantei Cabinet de Insolventa S. F. C., formulata de intervenienta A. C. R. SRL.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Prin Protocolul din 05.08.2013 avizat de administratorul judiciar S. F. la sediul Ministerului Economiei B. s-a încheiat transferul licentei de concesiune pentru exploatare nr. xxx/1999 aprobat prin HG 1203 si publicat în MO 733/13.08.2004 precum si contractul de asociere pe licenta miniera în vederea executarii de activitati miniere, actul fiind semnat de catre debitoare prin administrator special V. I. si administratorului judiciar C. S.
De asemenea, ulterior, prin Hotarârea nr. 587 din 06.08.2013, administratorul judiciar cât si administratorul special reconfirma acceptul pentru transferul licentei de concesiune pentru exploatare. Cererea de transfer a fost solicitata de catre debitoare prin administrator judiciar si administrator special, astfel cum rezulta din adresa depusa la fila 19, 20 si 21 de la dosar, iar la acea data debitoarea se afla în perioada de supraveghere, urmând sa depuna planul de reorganizare.
În conformitate cu art. 103 din Legea 85/2006, în vigoare la data deschiderii procedurii, urmare a confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul îsi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si în conformitate cu planul confirmat, iar potrivit art. 46 din Legea 85/2006, în afara de cauzele prevazute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule. Art. 49 din acelasi act normativ stabileste ca pe perioada de observatie, cum în speta se afla debitoarea, aceasta putea sa continue desfasurarea activitatii curente sub supravegherea administratorului judiciar daca debitorul a facut o cerere de reorganizare sau sub conducerea administratorului judiciar daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare, iar alin. 2 stabileste ca actele si operatiunile care depasesc activitatea curenta vor putea fi autorizate în exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar care va convoca o sedinta a adunarii creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special.
Este adevarat ca anterior datei semnarii Protocolului si a Hotarârii nr. 587/06.08.2013, respectiv la data de 02.08.2013, a fost revocat din functie administratorul special I. V. si a fost desemnat un alt administrator în persoana numitului S. C., însa aceasta a fost publicata la O.R.C. prin încheierea din 13.08.2013, data de la care îsi produce efectele erga omnes si, implicit, fata de Ministerul care a aprobat si avizat proiectul, actul fiind confirmat de catre administratorul judiciar prin semnare, neexistând nici un motiv de nulitate relativa sau absoluta raportat la art. 948 din vechiul Cod civil, întrucât debitoarea prin organele sale si-a manifestat fara echivoc vointa de a încheia actele juridice.
Judecatorul sindic a mai retinut ca planul de reorganizare al debitoarei fundamentat pe Protocolul încheiat de parti a fost votat de catre adunarea creditorilor si a fost confirmat planul de reorganizare de catre judecatorul sindic, astfel ca împrejurarea ca ulterior hotarârea adunarii creditorilor a fost anulata si ca ulterior noii asociati ai debitoarei nu agreeaza actele încheiate nu au relevanta în cauza deoarece motivul de nulitate trebuie avut în vedere la data încheierii contractului, actiunea nefiind fundamentata pe motivele de reziliere a actului în considerarea neîndeplinirii obligatiilor asumate de catre parti.
Având în vedere ca actul a fost valabil încheiat de catre parti în conf. cu art. 49 alin. 2 din Legea 85/2006, ca în cauza nu exista nici un motiv de nulitate prevazut de art. 46 din acelasi act normativ, judecatorul sindic în baza art.11 din Legea 85/2006, a respins actiunea în anulare formulata de lichidatorul judiciar Cabinet de Insolventa S. F. C., desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei SC M. M. SA, împotriva pârâtei SC B. SA si de restituire în patrimoniul debitoarei a Licentei de concesiune pentru exploatare nr. xxx/1999.
În baza principiului accesorium seqcuitur principale având în vedere ca instanta de fond a respins actiunea principala, judecatorul sindic a respins cererea de interventie în interesul reclamantei Cabinet de Insolventa S. F. C. formulata de intervenienta A. C. R. SRL.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs debitoarea SC M. M. SRL, prin administrator special D. V. – G., si separat, prin lichidator judiciar CABINET DE INSOLVENTA S. F. C. si administrator special D. V. – G., precum si intervenienta A. C. R. SRL, solicitând, în temeiul art. 149 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 8 si art. 12 din Legea nr. 85/2006 si art. 299 si urm. din Codul de procedura civila, în principal, casarea sentintei pronuntate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul B., iar în subsidiar, modificarea în tot a sentintei recurate, în sensul admiterii cererii în anulare formulate si, pe cale de consecinta, anularea Protocolului încheiat la data de 05.08.2013, între M. M. S.A. si B. S.A., prin care s-a dispus transferul Licentei de concesiune pentru exploatare nr. xxx/1999, (aprobata prin H.G. nr. 1203/2004, publicata în Monitorul Oficial nr. 733 din 13.08.2004), de la societatea debitoare M. M. S.A. catre B. S.A. si a Hotarârii nr. 587 din 06.08.2013, prin care se reconfirma acceptul privind transferul Licentei de concesiune pentru exploatare nr. xxx/1999 de la M. M. S.A. catre B. S.A., admiterii cererii de restituire în patrimoniul debitoarei a Licentei de concesiune pentru exploatare nr. xxx/1999, admiterii cererii de interventie accesorie în interesul lichidatorului judiciar, formulata de creditorul A. C. R. SRL, recursul fiind formulat si împotriva celor dispuse prin încheierea de la termenul de judecata din data de 13 mai 2015, prin care prima instanta a respins ca nefiind utila cauzei proba cu expertiza de evaluare a licentei miniere ce face obiectul celor doua acte a caror anulare se solicita.
În motivarea recursurilor se arata ca hotarârea este nelegala si netemeinica, în principal fiind incidente dispozitiile art. 312 alin. (3) din Codul de procedura civila, potrivit carora casarea intervine si în toate cazurile în care instanta a carei hotarâre este recurata a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotarârii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi. De asemenea, hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, motivele retinute sunt straine de natura pricinii – fiind incident cazul de modificare a hotarârii prevazut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila; hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal, fiind data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii – cazul de modificare a hotarârii prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila; în speta suntem în prezenta ipotezei avute în vedere de art. 3041 din Codul de procedura civila, respectiv un recurs declarat împotriva unei hotarâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, astfel ca, potrivit acestor dispozitii legale, recursul formulat nu este limitat la motivele de casare prevazute în art. 304, instanta putând sa examineze cauza sub toate aspectele.
În ce priveste necesitatea administrarii probei cu expertiza tehnica de specialitate si care nu poate fi administrata în calea de atac a recursului, recurentele arata ca, în fata primei instante, la termenul din data de 13 mai 2015, intervenienta a solicitat încuviintarea administrarii în prezenta cauza a unei expertize de evaluare a licentei miniere obiect al actelor a caror anulare se solicita prin prezenta cerere. Judecatorul sindic a dispus în sensul respingerii probei cu expertiza solicitata, retinând ca aceasta proba nu este utila cauzei, nefiind în prezenta unei actiuni în pretentii.Cele retinute de judecatorul – sindic sunt netemeinice si nelegale. Astfel, în sustinerea cererii în anulare s-a invocat, printre alte motive de nelegalitate a actelor a caror anulare se cere, ca cele mai importante active ale societatii, daca ar fi vândute împreuna cu licenta miniera de exploatare, ar prezenta interes pentru investitori si s-ar obtine un grad mult mai ridicat de valorificare, fata de situatia în care s-ar impune valorificarea acestora fara licenta miniera, caz în care activele nu ar prezenta interes si societatea debitoare nu le-ar mai putea înstraina sau, chiar daca s-ar reusi înstrainarea lor, s-ar face la un pret cu mult sub valoarea lor. Pentru acest considerente, dat fiind obiectul prezentei cereri formulate de catre lichidatorul judiciar, contrar celor retinute de catre judecatorul sindic, administrarea probei cu expertiza tehnica este utila cauzei, având rolul de a demonstra consecintele produse asupra patrimoniului debitoarei M. M. S.A. prin încheierea celor doua acte a caror anulare se solicita (deci caracterul vatamator si contrar scopului Legii nr. 85/2006 – maximizarea patrimoniului debitoarei al actelor a caror anulare se cere).
Pentru aceste considerente, solicita instantei de recurs sa constate, contrar celor retinute de catre judecatorul sindic, necesitatea administrarii în prezenta cauza a probei cu expertiza tehnica, cu consecinta casarii în tot a hotarârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanta a carei hotarâre este recurata a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului. În sustinerea cererii în anulare, distinct de aspectul învederat, ca cele doua acte a caror anulare se solicita nu sunt nici în beneficiul debitoarei si nici în acela al creditorilor sai, ci în interesul unilateral al B. S.A. – unica beneficiara a acestui transfer, a fost invocat si motivul de nelegalitate constând în încalcarea, prin încheierea celor doua acte mai sus-mentionate, a prevederilor Legii nr. 85/2006. A fost astfel invocata încalcarea prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 care sanctioneaza cu nulitatea toate acele acte, operatiuni si plati, efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 49 sau a celor autorizate de judecatorul sindic. Acest motiv de nelegalitate a actelor a caror anulare se cere nu a fost analizat de catre judecatorul sindic, fiind numai retinut ca actul a fost valabil încheiat de catre parti în conformitate cu art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, ca în cauza nu exista nici un motiv de nulitate prevazut de art. 46 din acelasi act normativ. Cele retinute de catre judecatorul sindic nu sunt în nici un fel motivate, fiind numai preluate în cuprinsul considerentelor. Or, acest lucru nu poate echivala cu o motivare, cu o cercetare a motivelor de nelegalitate invocate în sustinerea cererii în anulare, deci cu o cercetare a fondului prezentei cereri în anulare. Pentru acest considerent, solicita instantei de recurs sa constate necercetarea fondului de catre prima instanta, cu consecinta casarii în tot a hotarârii recurate si a trimiterii cauzei spre rejudecare.
Hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina.
Recurentele solicita instantei de recurs sa constate lipsa cu desavârsire a motivelor pentru care judecatorul sindic a apreciat conformitatea actelor a caror anulare se solicita cu dispozitiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Recurentele mai invoca nelegalitatea celor retinute de catre judecatorul sindic cu privire la conformitatea actelor a caror anulare se solicita cu dispozitiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, precum si nelegalitatea celor retinute cu privire la inexistenta vreunui motiv de nulitate prevazut de art. 46 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 sanctioneaza cu nulitatea toate acele acte, operatiuni si plati, efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 49 sau a celor autorizate de judecatorul sindic.
Cât priveste cazurile prevazute la art. 49 (în cuprinsul celor trei alineate ale acestui text legal), acestea sunt aplicabile numai pe perioada de observatie, aspect ce decurge cu evidenta din chiar cuprinsul primei teze a primului alineat al art. 49. Or, în speta, la data perfectarii actelor a caror anulare se cere, debitoarea nu era în perioada de observatie, ci în etapa reorganizarii judiciare, aspect ce implica verificarea conformitatii actelor a caror anulare se cere cu mentiunile planului de reorganizare confirmat. Cât priveste exceptia prevazuta de alin. (2), si aceasta opereaza tot în aceeasi etapa procesuala a insolventei – perioada de observatie, aspect ce decurge din formularea acestui alineat. Referitor la exceptia prevazuta de cel de-al treilea alineat, aceasta vizând propunerile de înstrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de garantii, nici aceasta nu este incidenta spetei si, prin urmare judecatorul sindic nu avea cum sa se refere la aceasta ipoteza.
Referitor la cerinta (prevazuta de art. 46 alin. (1) din lege) a autorizarii judecatorului sindic, nici aceasta nu poate fi retinuta a fi îndeplinita în speta, având în vedere mentiunile planului de reorganizare, astfel cum au fost acestea confirmate de judecatorul sindic.
Hotarârea pronuntata de judecatorul sindic cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii. Astfel, dupa ce retine incidenta
prevederilor art. 103 din Legea nr. 85/2006, deci retine ca debitoarea M. M. S.A. se afla în reorganizare la data încheierii actelor juridice a caror anulare se cere, câteva rânduri mai jos, judecatorul sindic retine ca debitoarea se afla în perioada de observatie. Contrar celor retinute de judecatorul sindic, la data perfectarii actelor a caror anulare se cere debitoarea nu se afla în perioada de observatie, ci în etapa reorganizarii, fiind astfel retinuta atât contradictorialitatea motivelor prezentate, ci si existenta unor motive straine cauzei. Contrar celor retinute de catre judecatorul sindic, prevederile art. 49 alin. (2) nu sunt incidente spetei. Chiar daca s-ar retine ca prevederile art. 49 alin. (2) ar fi aplicabile si în etapa reorganizarii, cerintele anume stipulate pentru legalitatea unui act ce excede operatiunilor curente nu sunt îndeplinite în speta, astfel ca în mod netemeinic si nelegal a fost retinuta conformitatea actelor încheiate cu aceste prevederi legale
Astfel, potrivit art. 49 alin. (2) din Legea nr. 85/2006: Actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o sedinta a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.
Prin urmare, pentru a putea fi verificata conformitatea unui act ce excede operatiunilor curente cu prevederile art. 46 alin. (2) din lege, trebuie verificata întrunirea urmatoarelor conditii cumulative: (i) cererea administratorului special, (ii) aprobarea cererii administratorului special, de catre comitetul creditorilor, iar nu de catre adunarea creditorilor, astfel cum retine judecatorul sindic si (iii) autorizarea administratorului judiciar.
În speta, s-a învederat ca actele a caror anulare se cere au fost semnate, în numele debitoarei, de o persoana ce nu mai detinea calitatea de administrator special. Astfel, administratorul special V. I. a fost numit în aceasta calitate de B. S.A. (ce a detinut calitatea de asociat si ulterior actionar majoritar al M. M. S.A., în executarea planului
de reorganizare), însa a fost revocat din aceasta calitate anterior asumarii celor doua acte a caror anulare se cere. Astfel, la data de 05.08.2013, data semnarii Protocolului, M. M. S.A. se afla în reorganizare judiciara. Cele doua acte juridice mai sus-mentionate – Protocolul din data de 05.08.2013 si Hotarârea nr. 587 din 06.08.2013 – au fost asumate în numele M. M. S.A. de catre administratorul judiciar C. S. si administratorul special numit de actionarul B. SA. La data de 16.03.2012, prin încheierea Contractului de Cesiune Actiuni nr. 4, B. S.A. a vândut participatia sa la M. M. S.A. catre N. J. si D. Q.. Prin Hotarârea AGA a M. M. S.A. din data de 02.08.2013, deci anterior asumarii Protocolului si a Hotarârii de reconfirmare, este decisa revocarea din functie a administratorului special, dl V. I. si numirea în functie a d-lui C. S. Prin urmare, la data semnarii celor doua acte a caror anulare se cere, V. I. fusese revocat din functia de administrator special al M. M. S.A., aceasta calitate detinând-o dl C. S.
În acest fel, contrar celor retinute de catre judecatorul sindic, cele doua acte a caror anulare se solicita au fost asumate în numele M. M. S.A. de o persoana care nu avea putere de reprezentare si nu putea angaja societatea debitoare în mod valabil, fiind astfel încalcate prevederile art. 103 din Legea nr. 85/2006, potrivit carora, în perioada de reorganizare, activitatea debitorului va fi condusa de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar.
Distinct de cele de mai sus, existenta unei cereri valabil asumate a administratorului special nu confera legalitate unui act ce depaseste operatiunile curente, daca cererea nu este aprobata de catre creditori. Nici autorizarea administratorului judiciar nu poate fi acordata decât în conditiile existentei aprobarii creditorilor.
Or, în speta, nici o aprobare a creditorilor nu exista anterior încheierii actelor a caror anulare se solicita, astfel ca în nici un caz nu poate fi retinuta o conformitate a actelor a caror anulare se cere, ce exced cu evidenta limitele operatiunilor curente, cu cele hotarâte de creditori.
Abia dupa încheierea actelor a caror anulare se solicita, respectiv la data de 10.09.2013, cu votul majoritar al creditoarei B. S.A. – unica beneficiara a avantajelor oferite prin încheierea celor doua acte în discutie – Adunarea Creditorilor debitoarei hotaraste aprobarea protocolului de transfer. Mai mult, aceasta hotarâre de aprobare a protocolului nr. 448/06.08.2013, a fost anulata de catre judecatorul sindic, urmare a contestatiei formulate de D. Q. si N. J. (actionari la acea data ai M. M.), Y. C. (cesionar al unor creantele salariale), C. S. (administrator special la acea data).
Nu în ultimul rând, prin Hotarârea adunarii creditorilor din data de 07.01.2015, creditorii prezenti în adunare, în unanimitate, nu aproba Protocolul din data de 05.08.2013. În acest fel, distinct de neconformitatea actelor a caror anulare se solicita la prevederile planului de reorganizare confirmat de catre judecatorul sindic, aceste acte nici nu beneficiaza de acceptul creditorilor.
Având în vedere cele de mai sus, nu poate fi retinuta conformitatea actelor a caror anulare se cere la vreo hotarâre a adunarii creditorilor — cererea administratorului special nu a fost vreodata aprobata de creditorii M. M. S.A. nici anterior, si nici ulterior încheierii actelor a caror nulitate se cere. Nu poate fi astfel retinuta, contrar celor ce par a fi retinute de catre judecatorul sindic, nici conformitatea celor doua acte la actele procedurale (cu referire la hotarârea creditorilor) adoptate la data perfectarii lor, pentru simplul considerent ca o asemenea hotarâre nu exista în speta.
În alta ordine de idei, recurentele nu sunt de acord nici cu cele retinute de judecatorul sindic potrivit carora anularea unui act adoptat în procedura (în speta o hotarâre a adunarii creditorilor) nu ar prezenta relevanta în contextul cererii în anulare a actului subsecvent, pe care acesta din urma se bazeaza/fundamenteaza. Din contra, solutia anularii actului subsecvent, ca o consecinta a anularii primului se impune ca o consecinta a principiului de drept quod nullum est nullum producit effectum. În materia actelor de procedura, principiul de mai sus este regasit în cuprinsul art. 106 alin. (1) din Codul de procedura civila 1865. Însa, nu mai putin important este ca, pentru considerentele aratate mai sus, nu exista în speta nici o aprobare a creditorilor, prealabila încheierii actelor a caror anulare se cere, astfel ca si de aceasta data considerentele expuse de catre judecatorul sindic sunt straine cauzei de fata.
Recurentele mai arata ca actele de transfer ce au ca obiect licenta miniera nu se circumscriu planului de reorganizare confirmat de catre judecatorul sindic. Contrar celor retinute de catre judecatorul sindic, planul de reorganizare al debitoarei nu s-a fundamentat pe Protocolul a carui anulare se solicita. Din contra, actul de transfer a carui anulare se cere încalca prevederile Legii nr. 85/2006 în materie de executare a planului de reorganizare. Cele retinute sunt netemeinice, din nici o proba administrata neretinându-se ca planul propus si confirmat de judecatorul sindic s-a fundamentat pe cele dispuse prin Protocolul de transfer a carui anulare se solicita. Din contra, Protocolul a carui anulare se cere a fost încheiat dupa confirmarea planului de reorganizare si chiar dupa executarea planului astfel confirmat.
Potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, în vederea realizarii scopului procedurii, pe perioada de reorganizare, activitatea debitorului se circumscrie implementarii prevederilor si masurilor mentionate în planul de reorganizare. Analizând mentiunile planului de reorganizare în speta, astfel cum au fost acestea confirmate de catre judecatorul sindic, se retin urmatoarele: planul s-a fundamentat pe aporturi financiare externe, respectiv finantare prin aportul în numerar al asociatului unic si/sau finantare prin aporturi ale altor investitori potentiali (s-a vizat conversia partiala a creantelor în actiuni si majorarea capitalului social al societatii debitoare, cu modificarea formei juridice a societatii din SRL în SA). Cea de-a treia abordare de finantare, ce urma a se aplica în ultima instanta, viza înstrainarea unor active ale societatii, în vederea obtinerii de resurse financiare pentru executarea obligatiilor asumate prin plan.
În speta de fata, a fost implementata cea de-a doua varianta de finantare prevazuta de planul de reorganizare. Astfel, planul de reorganizare, confirmat de catre judecatorul sindic a fost modificat, iar prin sentinta civila nr. 26/F/11.01.2012 a fost confirmata de catre judecatorul sindic modificarea planului de reorganizare a debitoarei M. M. S.R.L.
Prin implementarea acestei variante a planului, B. S.A. a dobândit – prin conversia creantei sale înregistrata împotriva societatii debitoare – un numar de 23.552 actiuni, cu valoarea nominala de 100 lei fiecare, reprezentând peste 99,99% din capitalul social majorat al societatii, iar aceste actiuni au fost ulterior cedate – la data de 16.03.2013, prin Contractul de cesiune actiuni nr. 4 – catre actionarii N. J. si D. Q.. În acest fel, prin executarea planului de reorganizare în aceasta varianta, creditoarea B. S.A. si-a valorificat integral creanta înscrisa la masa credala împotriva debitoarei M. M. S.A.
Având în vedere mentiunile planului, astfel cum au fost acestea confirmate de catre judecatorul sindic, implementarea planului trebuia sa fie realizata în variantele alternative prevazute si în ordinea în care aceste variante au fost mentionate în cuprinsul planului (în cazul în care prima varianta esua, se implementa varianta prevazuta ca fiind cea subsecventa, s.a.m.d.) si implementarea cu succes a unei variante alternative a planului excludea implementarea si a celorlalte, subsecvente. Asadar, în speta, fiind implementata cea de-a a doua varianta alternativa a planului de reorganizare, nu mai puteau fi abordate în procedura niciuna dintre celelalte variante alternative.
Cu alte cuvinte, fiind anume prevazut în cuprinsul planului de reorganizare ca implementarea variantelor de finantare propuse se va dispune alternativ, în ordinea în care au fost mentionate, si aceste mentiuni ale planului fiind confirmate de catre judecatorul sindic, implementarea celei de-a doua variante a planului atragea imposibilitatea implementarii si celei de-a treia variante de finantare. Oricum, toate variantele de finantare nu puteau fi dispuse decât pentru obtinerea de catre debitoarea M. M. a resurselor financiare necesare implementarii planului. În considerarea acestui scop, valorificarile activelor debitoarei nu puteau fi dispuse decât daca acestea se circumscriau scopului procedurii – maximizarea averii debitoarei. Or, pentru considerentele aratate la pct. (i) de mai sus nu se poate aprecia ca prin actele a caror anulare se cere ar fi fost în vreun fel maximizata averea debitoarei.
În speta, contrar mentiunilor planului de reorganizare confirmat de catre judecatorul sindic, tocmai pentru a putea fi puse bazele protocolului ce a fost ulterior încheiat, prin Hotarârea adunarii creditorilor din data de 20.08.2012 este decisa, cu votul majoritar al B. S.A., modificarea planului de reorganizare în varianta 3 de finantare, fiind împuterniciti în acest sens administratorul judiciar si B. S.A. Aceasta hotarâre este anulata de catre judecatorul sindic pentru considerente ce tin de lipsa calitatii de creditor al celor ce au votat în cadrul adunarii (B. S.A. nemaidetinând calitatea de creditoare a M. M. S.A., aceasta calitate fiind stinsa tocmai prin executarea planului de reorganizare). Pe de alta parte, prezinta relevanta în speta împrejurarea ca modificarea planului în aceasta varianta de finantare (varianta 3 de finantare) nu a fost vreodata confirmata de catre judecatorul sindic.
Pentru aceste considerente, sunt netemeinice cele retinute de judecatorul sindic ca planul de reorganizare al debitoarei s-a fundamentat pe Protocolul încheiat de parti. Cele retinute de catre judecatorul sindic nu pot fi apreciate a fi corecte nici daca referirea facuta de judecatorul sindic vizeaza planul, în varianta modificata (în varianta a doua de finantare), confirmat de judecatorul sindic si nici daca, cu atât mai putin, judecatorul sindic s-a referit la varianta initiala a planului, de asemenea confirmata de judecatorul sindic.
Nu se poate retine nici ca Protocolul încheiat, a carui anulare se cere, ar fi conform mentiunilor planului de reorganizare, confirmat de catre judecatorul sindic, pentru ca modificarea planului în varianta 3 de finantare nu a fost supusa confirmarii de catre judecatorul sindic si, în orice caz, orice valorificare în procedura nu putea fi dispusa decât daca aceasta se circumscria scopului procedurii – maximizarea averii. Or, valorificarea în speta (transferul licentei) independent de celelalte active ale debitoarei, excede cu evidenta acestei finalitati a procedurii, nefiind în interesul nici al debitoarei si nici al masei credale.
Distinct de cele de mai sus, contrar celor retinute de judecatorul sindic, daca s-ar aprecia ca Protocolul a carui anulare se cere a fost încheiat în executarea Hotarârii adunarii creditorilor din data de 20.08.2012 si s-ar ignora cu desavârsire ca aceasta modificare a planului nu a fost confirmata de judecatorul sindic, nelegalitatea oricarui act încheiat în procedura în executarea acestei hotarâri a creditorilor, anulata de catre judecatorul sindic – cum sunt cele doua acte a caror anulare se solicita – decurge nu numai din neconformitatea cu prevederile planului de reorganizare confirmat de catre judecatorul sindic, dar si ca o consecinta a principiului quod nullum est nullum producit effectum.
Intimata S.C. B. S.A a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate, ca neîntemeiate.
În motivare, intimata arata ca prezenta cerere de în anulare, ca si calea de atac formulata împotriva hotarârii judecatorului sindic, reprezinta un abuz de drept al lichidatorului judiciar care, în loc sa-si îndeplineasca atributiile prevazute de Legea 85/2006, actioneaza exclusiv în interesul unui creditor si în detrimentul celorlalti creditori.
Cererea formulata este inadmisibila în procedura falimentului, respectiv anularea unui act bilateral încheiat de catre debitoare prin acelasi administrator judiciar si a unui act confirmat printr-o hotarâre de Guvern si publicata în Monitorul Oficial al României.
Prin aceste actiuni, lichidatorul judiciar refuza sa-si îndeplineasca atributiile de lichidator, si actioneaza ca un avocat al unuia dintre creditori, ce urmareste evitarea falimentului debitoarei si nu valorificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei în scopul îndestularii debitorilor.
Prin cererea sa, lichidatorul judiciar uita în ce stadiu juridic este debitoarea: firma în faliment si nu firma în insolventa. Finalitatea acestui demers o reprezinta obtinerea licentei pentru continuarea activitatii firmei. Prin demersul sau, lichidatorul nu urmareste lichidarea averii debitorului în scopul platii creditorilor si radierii apoi a firmei debitoare, ci reluarea activitatii debitorului în baza planului initial de reorganizare. De la declararea falimentului si pâna acum, lichidatorul judiciar s-a îngrijit doar de repunerea în activitate a debitorului si nu de lichidarea acestuia, scop în care a fost confirmat si platit.
Revenind la cererea în anulare, se observa ca lichidatorul nu invoca nici un motiv de nulitate al acestui protocol, încheiat, de altfel, la sediul Ministerului Economiei si semnat din partea debitoarei atât de catre administratorul special V. I., cât si de catre administratorul judiciar C. S., nimeni alta decât lichidatoarea de acum.
În cererea în anulare nu se invoca nici un motiv de nulitate al protocolului, ci doar se fac speculatii cu privire la situatia administratorului special, uitându-se ca firma debitoare se afla în procedura reorganizarii judiciare, si ca protocolul a fost confirmat de administratorul judiciar C. S. Concludenta este motivarea judecatorului sindic care subliniaza cât se poate de clar ca, inclusiv administratorul special avea, la data semnarii protocolului dreptul de a semna alaturi de administratorul judiciar acte, în numele firmei, hotarârea de revocare a sa neintrând, înca, în vigoare.
Tocmai datorita faptului ca implementarea planului de reorganizare a esuat firma debitoare a intrat în procedura falimentului. Semnarea respectivului protocol s-a facut datorita situatiei financiare dezastruoase în care a ajuns firma debitoare, care a acumulat datorii de milioane de lei catre creditori de toate rangurile: bugetul de stat, salariati, creditori privilegiati, creditori chirografari, si a fost sanctionata de A.N.R.M. ca urmare a platii cu întârziere a redeventei miniere, care nu avea posibilitatea a asigura exploatarea si nici macar conservarea exploatarii miniere. Însasi initiativa semnarii protocolului a apartinut reprezentantilor firmei debitoare si ea s-a facut în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea Minelor – Legea nr. 85/2003 – cu probarea autoritatii contractante. De la încheierea protocolului, intimata si-a asumat toate obligatiile asumate, preluând în echipamentele de evacuare a apei si instalatiile de extractie, personalul de deservire a acestora si a semnat cu debitoarea “Contractul de asociere pe licenta miniera în vederea executarii de activitati miniere.”
În mod firesc, odata cu intrarea în faliment a debitoarei, acest contract de asociere s-a rezolvit, iar intrarea în faliment a firmei debitoare s-a facut tocmai datorita imposibilitatii acesteia de a acoperi toate cheltuielile curente lunare pentru evacuarea apelor si întretinerea statiilor de pompare si a instalatiilor de extractie, pâna la data valorificarii mijloacelor fixe statii de pompare si instalatii de extractie.
Pe de alta parte, se afirma ca fata de momentul încheierii protocolului, noii asociati îsi asuma întretinerea si conservarea activelor firmei debitoare. Prin respectivul protocol debitoarea si-a asumat aceeasi obligatie, pe care însa nu si-a îndeplinit-o, cea mai mare parte a creantei debitoarei fata de intimata reprezentând contravaloarea utilitatilor furnizate de aceasta din urma si neachitate de debitoare, desi si-a asumat aceasta obligatie expres prin Protocolul încheiat. De la înfiintarea M. M. S.A. se tot vorbeste despre dorinta acestei firme de a extrage, dar n-a facut altceva decât sa acumuleze datorii de milioane de lei catre toate categoriile de creditori. Schimbarea operata în rândul actionariatului debitoarei este irelevanta din punct de vedere juridic acum. Firma debitoare este în faliment, iar protocolul a carui anulare se cere a fost încheiat în mod legal si este confirmat printr-o Hotarâre de Guvern publicata în Monitorul Oficial al României.
Se sustine ca s-ar impune restituirea cauzei la judecatorul – sindic în vederea administrarii probei cu expertiza tehnica care sa stabileasca valoarea licentei. O astfel de cerere de probatiune este inadmisibila raportat la obiectul cauzei. Se solicita anularea unui act juridic pentru motive straine legate de valoarea juridic a licentei ce a fost transmisa, astfel ca aceasta proba nu este pertinenta si utila cauzei, solutia nedepinzând în nici un fel de concluziile respectivei expertize.
Se sustine ca hotarârea judecatorului sindic nu este motivata. Analiza acesteia releva ca motivarea ei clara. Dorinta recurentilor ca motivarea sa aiba dimensiunile cererii si a prezentelor recursuri sunt nefondate. Motivarea este clara si juridica si nu se poate sustine ca judecatorul sindic n-ar fi intrat în analiza fondului. Un astfel de motiv de recurs poate fi invocat doar în ipoteza în care solutionarea cauzei s-ar face în baza unei exceptii peremptorii care sa împiedice judecarea fondului cauzei. Nu este cazul spetei de fata, unde instanta de fond a analizat exact motivele principale invocate de petenta, gasindu-le neîntemeiate.
În drept, intimata invoca prevederile art. 3 pct. 17, art. 24 din Legea nr. 85/2003, art. 3 pct. 23 din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecata din data de 06.10.2015, Curtea de apel a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant al debitoarei SC M. M. SA a administratorului special D. V. G..
Examinând cu prioritate exceptia invocata din oficiu, fata de recursul formulat de debitoare prin administrator special, Curtea de apel a retinut ca aceasta este fondata, urmând sa fie admisa, iar recursul astfel formulat sa fie anulat.
Astfel, la data formularii prezentului recurs, societatea debitoare este în faliment, intrarea societatii în faliment fiind dispusa de judecatorul – sindic prin Sentinta nr. 5611/F din 18.06.2014.
Potrivit art. 3 pct. 18 din Legea nr. 85/2006, prin intrarea societatii în faliment, conducerea activitatii debitorului se face de catre lichidatorul judiciar desemnat, dispozitii similare cu cele ale art. 18 din acelasi act normativ care prevede, la rândul sau, ca, dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar sau de lichidator care îi conduce si activitatea comerciala, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor sau ale asociatilor.
Asadar, dupa intrarea societatii în faliment si ridicarea dreptului de administrare, administratorul special nu mai are calitatea de reprezentant al debitoarei si astfel, nu mai poate formula actiuni în justitie sau exercita cai de atac în numele acesteia.
În consecinta, fata de prevederile art. 161 alineat 2 din Vechiul Cod de procedura civila, aplicabil în cauza, fata de lipsa calitatii de reprezentant legal al debitoarei în persoana administratorului special, Curtea de apel a anulat recursul facut de debitoare, prin administrator special, urmând sa analizeze recursul facut de debitoare, prin lichidator judiciar, precum si recursul formulat de intervenienta.
Examinând recursurile formulate de recurentele SC M. M. SA, prin lichidator judiciar CI S. F. C., si intervenienta A. C. R. SRL, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, asupra motivelor de ordine publica, cu luarea în considerare a apararilor intimatei, a actelor dosarului si probelor administrate la fond si în recurs, a dispozitiilor art. 304 si 304 indice 1 din Vechiul Cod de procedura civila, aplicabil în cauza, Curtea de apel a constatat ca acestea nu sunt fondate, urmând sa fie respinse, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În primul rând, recurentele au formulat recurs si împotriva solutiei instantei de fond dispuse prin încheierea de la termenul de judecata din data de 13 mai 2015, de respingere ca nefiind utila cauzei proba cu expertiza de evaluare a licentei miniere ce face obiectul celor doua acte a caror anulare se solicita. Or, Încheierea de la termenul din data de 13 mai 2015 este Încheierea de amânare a pronuntarii care face corp comun cu Sentinta pronuntata în cauza, de asemenea atacata cu recurs, astfel încât recursurile se socotesc formulate împotriva Sentintei.
În privinta temeiniciei masurii de respingere de catre judecatorul fondului a probei cu expertiza solicitata si a solicitarii recurentelor de casare a Sentintei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrarii probei solicitate, Curtea de apel a constatat ca, fata de obiectul actiunii, respectiv anularea unor acte juridice pentru nerespectarea conditiilor de forma si de fond la momentul încheierii lor, evaluarea licentei miniere nu este utila pentru solutionarea fondului cauzei. În sustinerea utilitatii administrarii acestei probe, recurentele arata ca, prin cererea în anulare s-a invocat, printre alte motive de nelegalitate a actelor a caror anulare se cere, ca cele mai importante active ale societatii, daca ar fi vândute împreuna cu licenta miniera de exploatare, ar prezenta interes pentru investitori si s-ar obtine un grad mult mai ridicat de valorificare, fata de situatia în care s-ar impune valorificarea acestora fara licenta miniera, caz în care activele nu ar prezenta interes si societatea debitoare nu le-ar mai putea înstraina sau, chiar daca s-ar reusi înstrainarea lor, s-ar face la un pret cu mult sub valoarea lor. Sustin recurentele ca administrarea probei cu expertiza tehnica este utila cauzei, având rolul de a demonstra consecintele produse asupra patrimoniului debitoarei M. M. S.A. prin încheierea celor doua acte a caror anulare se solicita (deci caracterul vatamator si contrar scopului Legii nr. 85/2006 – maximizarea patrimoniului debitoarei al actelor a caror anulare se cere). Or, anularea unui act juridic civil de poate dispune pentru încalcarea conditiilor de validitate de fond si de forma, la momentul încheierii lui, astfel încât consecintele vatamatoare ale actului, care sunt ulterioare încheierii lui, nu au nici o relevanta asupra valabilitatii lui, valabilitate care se apreciaza la momentul încheierii actului.
În consecinta, în mod legal si temeinic a respins judecatorul sindic cererea de administrare a probei cu expertiza de evaluare a licentei miniere, iar solicitarea recurentelor de casare a Sentintei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrarii acestei probe, este neîntemeiata si se impune a fi respinsa.
Recurentele au mai solicitat casarea Sentintei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând un al doilea motiv de nelegalitate, respectiv necercetarea fondului cauzei de catre prima instanta, grefata pe nemotivarea Sentintei.
Nemotivarea sentintei, precum si motivarea contradictorie si straina de natura pricinii, este invocata de catre recurente si ca motiv de modificare a Sentintei, astfel încât cele doua motive de recurs au fost analizate împreuna, ambele implicând o analiza a considerentelor sentintei si o apreciere asupra existentei sau nu a acestora, precum si asupra coerentei lor si a legaturii lor cu natura pricinii.
Procedând la o asemenea analiza, Curtea de apel a constatat ca motivele de nulitate a celor doua acte, invocate prin cererea de chemare în judecata, au fost retinute de judecatorul fondului si analizate, atât în fapt, cât si în drept, judecatorul fondului apreciindu-le ca neîntemeiate. Împrejurarea ca motivarea nu este exhaustiva sau nu corespunde asteptarilor recurentelor, sub aspect cantitativ sau sub aspectul solutiei date cererii de chemare în judecata, nu echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei si nici cu o lipsa a motivarii. Asa cum s-a aratat, din analiza considerentelor Sentintei rezulta ca judecatorul – sindic a examinat toate motivele de nulitate invocate de reclamanta, în fapt si în drept, aratând în mod clar motivele pentru care le apreciaza ca neîntemeiate. De asemenea, motivarea instantei de fond nu este straina de natura pricinii si nici contradictorie, eventualele retineri eronate cu privire la starea societatii debitoare de la momentul încheierii actelor a caror anulare se solicita constituind fie erori materiale, fie erori de judecata, si nu motive contradictorii. Ele urmeaza a fi analizate de catre instanta de recurs cu prilejul examinarii motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila.
Fata de cele retinute mai sus, s-a constatat ca în cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 312 alineat 5 si cele ale art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila.
În privinta motivului de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, verificând aplicarea legii de catre judecatorul – sindic, prin prisma motivelor de nulitate invocate de catre reclamanta, Curtea de apel a retinut urmatoarele:
În mod corect a retinut judecatorul – sindic ca Protocolul din data de 05.08.2013 a carui anulare se solicita, a fost încheiat la sediul Ministerului Economiei B., actul fiind semnat de catre debitoare prin administrator special V. I. si administratorului judiciar C. S.. De asemenea, a doua zi, la sediul debitoarei, prin Hotarârea nr. 587 din 06.08.2013, administratorul judiciar si administratorul special reconfirma acceptul pentru transferul licentei de concesiune pentru exploatare. De asemenea, în mod corect s-a retinut ca transferul licentei a fost solicitat chiar de catre debitoare, prin administrator judiciar si administrator special.
Curtea de apel a constatat ca transferul licentei de exploatare a fost amplu fundamentat pe situatia economica dificila a debitoarei, fata de stadiul de îndeplinire a planului de reorganizare, achitându-se datoriile de dinainte de deschiderea procedurii si parte din datoriile curente, dar acumulându-se datorii curente în cuantum considerabil si pierderi continue realizate de societatea în reorganizare, atât la finele anului 2012, cât si pe semestrul I al anului 2013, fata de neplata sau plata cu întârziere a redeventei miniere catre A.N.R.M., fapt ce a determinat sanctionarea societatii de catre aceasta Autoritate de doua ori si care poate determina suspendarea licentei, cu imposibilitatea de functionare atât a debitoarei, cât si a asociatilor pe licenta de exploatare, fata de situatia previzibila de inundare a minei în urma sistarii furnizarii de prestari servicii de catre SC B. SA, existând riscul unei poluari semnificative a factorilor de mediu, cu consecinte transfrontaliere, fata de împrejurarea ca debitoarea nu dispunea la acel moment de resurse financiare necesare sustinerii cheltuielilor curente lunare pentru evacuarea apelor si întretinerea statiilor de pompe si a instalatiilor de extractie, pentru efectuarea unor lucrari urgente la Mina B., pentru respectarea obligatiilor de mediu asumate prin Autorizatia de Mediu si pentru executarea obligatiilor asumate în calitate de titular al licentei de exploatare, fata de necesitatea evitarii degradarii ori distrugerii tuturor mijloacelor fixe subterane si a compromiterii zacamântului minier pentru o durata nedeterminata de timp.
Curtea de apel a mai constatat ca, la data semnarii Protocolului, societatea debitoare se afla în reorganizare, planul de reorganizare în cea de-a doua varianta, cea a finantarii de catre un investitor interesat, fiind confirmat de judecatorul – sindic la data de 11.02.2012, cu termen de executare de 8 luni de la data confirmarii, termen care a expirat la data de 12.09.2012. Asadar, la data semnarii Protocolului, precum si a Hotarârii de reconfirmare de a doua zi, termenul de implementare a planului de reorganizare al debitoarei era expirat, însa fata de împrejurarea ca nu s-a solicitat trecerea în faliment de catre administratorul judiciar, desi avea aceasta obligatie legala, sau de catre creditori, decât dupa aproximativ 2 ani, societatea se afla înca în reorganizare la momentul semnarii celor doua acte.
În consecinta, în mod corect a retinut judecatorul – sindic ca erau aplicabile prevederile art. 103 din Legea 85/2006 conform carora, urmare a confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul îsi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si în conformitate cu planul confirmat. Este adevarat ca, ulterior, judecatorul sindic face o analiza a dispozitiilor art. 46 si art. 49 din Legea 85/2006 care se refera la actele întocmite de debitor pe perioada de observatie, în care s-ar fi aflat debitoarea, însa procedeaza astfel tocmai pentru a raspunde motivelor de nulitate invocate de reclamanta recurenta. Tocmai aceasta din urma este cea care invoca o lipsa de motivare a Sentintei cu privire la acest aspect, aratând ca a fost astfel invocata încalcarea prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 care sanctioneaza cu nulitatea toate acele acte, operatiuni si plati, efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 49 sau a celor autorizate de judecatorul sindic, iar acest motiv de nelegalitate a actelor a caror anulare se cere nu a fost analizat de catre judecatorul sindic, fiind numai retinut ca actul a fost valabil încheiat de catre parti în conformitate cu art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, ca în cauza nu exista nici un motiv de nulitate prevazut de art. 46 din acelasi act normativ. Curtea de apel a constatat astfel ca nu motivarea judecatorului – sindic este contradictorie, ci motivarea recursului în cuprinsul caruia se sustine atât lipsa unei motivari asupra incidentei art. 46 si 40 din Legea nr. 85/2006, cât si inaplicabilitatea acestor texte de lege în cauza. Curtea de apel a mai constatat ca, independent de incidenta în cauza a celor doua texte legale, motivele de nulitate a celor doua acte, invocate de reclamanta, au fost în mod temeinic respinse.
Astfel, în mod corect retine judecatorul – sindic, cu privire la primul motiv de nulitate invocat, ca este adevarat ca anterior datei semnarii Protocolului si a Hotarârii nr. 587/06.08.2013, respectiv la data de 02.08.2013, a fost revocat din functie administratorul special I. V. si a fost desemnat un alt administrator în persoana numitului S. C., însa modificarea a fost publicata în registrul comertului la data de 13.08.2013, data de la care îsi produce efectele fata de terti, astfel ca acest motiv de nulitate nu este întemeiat.
Mai retine judecatorul – sindic ca actul a fost confirmat de catre administratorul judiciar prin semnare, neexistând nici un motiv de nulitate relativa sau absoluta raportat la art. 948 din Vechiul Cod civil, întrucât debitoarea prin organele sale si-a manifestat fara echivoc vointa de a încheia actele juridice.
Cele retinute de judecatorul sindic sunt legale si temeinice, chiar daca judecatorul – sindic nu a cerut explicatii reclamantei cu privire la temeiul de drept al nulitatii invocate si la felul acesteia, respectiv daca este vorba de o nulitate absoluta sau relativa, si nici nu s-a pronuntat asupra acestui aspect. Curtea de apel a constatat ca, raportat la motivele invocate si la împrejurarea ca prin încheierea actelor contestate pot fi vatamate numai interesele creditorilor, deci interese private, sanctiunea care poate lovi cele doua acte este nulitatea relativa. Precizarea este importanta, fata de împrejurarea ca numai creditorii ar fi putut sa o invoce, nu si actualul lichidator judiciar, fostul administrator judiciar, care a semnat actul si care îsi invoca propria culpa pentru nerespectarea conditiilor de forma si fond la încheierea lor, ceea ce este inadmisibil, potrivit unui principiu de drept îndeobste cunoscut.
Lichidatorul judiciar reclamant, fostul administrator judiciar, recunoaste ca avea cunostinta la momentul semnarii Protocolului de faptul ca nu avea aprobarea adunarii creditorilor pentru transfer, însa a considerat ca o poate obtine ulterior. A si obtinut o asemenea aprobare, în prima faza, însa hotarârea adunarii creditorilor astfel adoptata a fost anulata de judecatorul – sindic, solutie mentinuta si în recurs. Procedând astfel, administratorul judiciar a actionat ca si un mandatar al creditorilor, încercând sa obtina ratificarea mandatului si a actului încheiat, ulterior. Semnând Protocolul, lichidatorul judiciar si-a depasit mandatul, iar, o data în plus, depasirea atributiilor de catre mandatar nu poate fi invocata decât de catre mandant, creditorii debitoarei în cazul de fata.
În cauza nu se poate pune problema nulitatii absolute pentru lipsa consimtamântului debitoarei, pentru ca fata de terti, inclusiv în raporturile cu debitoarea, el este valabil exprimat si exista. Potrivit art. 111 din Hotarârea nr. 1208/2003, transferul licentei se solicita, în scris, de catre titular împreuna cu persoana juridica catre care urmeaza a fi transferata licenta de concesiune, iar cererea se semneaza si stampileaza de catre reprezentantii legali ai celor doua persoane juridice. Or, Protocolul a fost semnat de catre reprezentantii legali ai celor doua parti, inclusiv în ceea ce o priveste pe debitoare, deci nu se poate pune problema lipsei consimtamântului. De asemenea, nu s-a invocat existenta vreunui viciu de consimtamânt. Împrejurarea ca, fiind în insolventa, consimtamântul debitoarei presupunea o aprobare prealabila a adunarii creditorilor, ceea ce nu a existat, nu poate fi invocata decât de catre creditorii vatamati, si nu de catre debitoare sau administratorul judiciar care a semnat actul, cunoscând lipsa aprobarii, acesta nefacând altceva decât sa îsi invoce propria culpa.
Aceleasi concluzii se impun si în ceea ce priveste motivul de nulitate privind încalcarea prevederilor planului de reorganizare. În plus, asa cum s-a aratat mai sus, la data încheierii celor doua acte, planul de reorganizare era expirat.
În ce priveste motivele de nelegalitate a actelor a caror anulare se cere, conform carora cele mai importante active ale societatii, daca ar fi vândute împreuna cu licenta miniera de exploatare, ar prezenta interes pentru investitori si s-ar obtine un grad mult mai ridicat de valorificare, fata de situatia în care s-ar impune valorificarea acestora fara licenta miniera, caz în care activele nu ar prezenta interes si societatea debitoare nu le-ar mai putea înstraina sau, chiar daca s-ar reusi înstrainarea lor, s-ar face la un pret cu mult sub valoarea lor, deci caracterul vatamator si contrar scopului Legii nr. 85/2006 – maximizarea patrimoniului debitoarei – asa cum s-a aratat mai sus, anularea unui act juridic civil se poate dispune pentru încalcarea conditiilor de validitate de fond si de forma, la momentul încheierii lui, astfel încât consecintele vatamatoare ale actului, care sunt ulterioare încheierii lui, nu au nici o relevanta asupra valabilitatii lui, valabilitate care se apreciaza la momentul încheierii actului. Nu s-a invocat si nici nu s-a dovedit cauza ilicita a actelor juridice contestate, motivele care au stat la baza încheierii lor fiind cele mentionate în preambulul Protocolului, aratate mai sus, si în cuprinsul memoriului ce a însotit cererea de transfer, respectiv, în esenta, evitarea producerii unor consecinte grave si iremediabile asupra activitatii debitoarei si a bunurilor sale, fata de dificultatea financiara de proportii în care se afla.
Pentru motivele aratate mai sus, Curtea de apel a constatat ca nu este incident în cauza nici motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, astfel ca, în temeiul art. 312 din acelasi act normativ, recursurile formulate au fost respinse ca nefondate.
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre intimata.
