Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei T sub numărul de dosar de mai sus, reclamantul Municipiul Turda a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii M.C, M.G, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună rezilierea contractului de închiriere, evacuarea pârâţilor, obligarea pârâţilor la plata sumei de 927,55 lei reprezentând debit restant la chirie şi majorării de întârziere aferente perioadei iunie 2012 – aprilie 2013, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art 1796, 1829, 1830, 1831 codul civil, Legea nr.114/1996, precum şi clauzele contractului de închiriere nr. 3613/25.09.2008.
La data de 17.01.2014 reclamantul a depus la dosar cerere de renunţare la judecată.
Analizând cererea de renunţare la judecată constată că, potrivit dispoziţiilor art.406 alin.1 C.proc.civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă.
În speţă, instanţa constată că reclamanta şi-a manifestat în mod expres, prin cererea depusa la data de 17.01.2014, voinţa de a renunţa la judecarea cauzei.
Faţă de poziţia procesuală exprimată de reclamant, respectând principiul disponibilităţii şi apreciind că sunt întrunite condiţiile de fond şi de formă ale art.406 C.proc.civ, instanţa urmează a lua act de renunţarea acestuia la judecată.
