Data publicare portal 20.11.2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 29.07.2014 sub nr. 7614/311/2014, reclamanta SC S A SRL în contradictoriu cu pârâtul V I I, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezolutiunea contractului încheiat la 15.02.2013 in conf. cu art. 1852 NCC si sa îi restituie suma de 8000 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că în fapt SC S A SRL are ca obiect de activitate principal fabricarea produselor de morarit si deţine pe raza comunei Poiana Mare, o moara denumita popular “mandra poienii”.
La inceputul anului 2013 a constatat necesitatea efectuării unor reparaţii la aceasta moara si l-a contactat telefonic pe paratul V I (despre care aflase ca face astfel de lucrări) sa îi repare si sa modernizeze moara, la 15.02.2013.
S-a prezentat la locul unde se afla aceasta moara la 26.02.2013, a acceptat sa încheie cu reprezentantul reclamantei convenţia de reparare a utilajului morii, stabilind valoarea lucrării la suma de 8000 lei, pe care i-a achitat.
Fiind necesar montarea a 6 ecluze de moara in valoare de 6000 lei, paratul a precizat ca le va procura din suma data de la Militaru Costel, care i-a si pus la dispoziţie aceste componente.
Paratul n-a mai venit sa facă lucrarea, si reclamanta a fost nevoita sa apeleze la numitul Militaru Costel sa îi aducă si sa monteze ecluzele, si sa faca reparaţiile, plătind inca odată suma de 8000 lei, care n-a fost resituita de parat.
A reclamat la Politia Rurala Poiana Mare, si prin rezoluţia Parchetului de pe langa Judecătoria Calafat s-a dispus neinceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de înşelăciune.
Parchetul a reţinut declaraţia Parchetului, care recunoaşte primirea sumei de 8000 lei, dar cere sa-i restituie reclamanta suma de 6000 lei, susţinând ca a plătit lui Militaru Costel, ceea ce nu a dovedit, iar relaţia paratului cu acesta este exterioara convenţiei cu reclamanta.
Din declaraţia numitului Militaru Costel data prin înscrisul de la 9.03.2014 rezultă că lucrarea s-a efectuat integral de acesta, ca societatea a platit valoarea de 8000 lei, inclusiv ecluzele, situaţie in care paratul trebuia îi restituie suma primita la incheierea contractului cu reclamanta.
In drept, contractul încheiat cu paratul este un contract de antepriza prev. de art. l851 alin. l NCC, este incheiat prin consens, in condiţiile art. 1174 NCC prin simplu acord de voinţa, nefiind supus unor formalităţi, iar consimţământul s-a exprimat verbal conform art. 1240 NCC, reclamanta îndeplinindu-şi obligaţia de a plăti preţul lucrării, ceea ce recunoaşte la politie paratul.
Cum paratul nu si-a indeplinit obligaţiile asumate, solicită sa se dispună rezolutiunea contractului, in conformitate cu art. l.172 lit. b NCC, cu consecinţa de a-1 obliga sa-i restituie preţul lucrării neefectuate.
A solicitat proba cu acte şi a ataşat în copii următoarele:
– rezoluţia din 15.10.2013 a Parchetului de pe langa Judecătoria Calafat data in dosarul 1201/P/2013 insotita de referatul Politiei Rurale Poiana Mare din 7.10.2013.
– chitanţa data de Militaru Costel din com. Osica de Jos, jud.Olt, la 19.03.2014, prin care recunoaşte ca a făcut reparaţiile si modernizarea morii, urmare a neindeplinirii convenţiei de către Visan Iulica.
Solicita proba cu martori:
-Militaru Costel din com.Osica de Jos, jud.Olt,
-Dragnea Ion din com.Poiana Mare, jud.Dolj,
-Ciocsira Ion din com.Poiana Mare, jud.Dolj.
Anexeaza dovada plaţii taxei de timbru in suma de 505 lei, respectiv chitanţa cu nr. 1003394/7.07.2014 eliberata de compartimentul taxe si impozite locale din com. Poiana Mare, jud. Dolj.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul Vişan Iulian Ilie a depus întâmpinare la data de 24.11.2014, la acţiunea formulată de reclamanta SC SEGDIN AGROCOM SRL prin care învederează faptul că starea de fapt prezentată în acţiune nu este cea reală, starea reală de fapt (cu precizarea că aceasta rezultă din actele efectuate la urmărirea penală, în dosarul nr. 1101/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat a cărui ataşare o solicită, va rezulta din depoziţiile martorilor propuşi de reclamantă şi pe care şi-i însuşeşte, precum şi din interogatoriul pe care solicită a fi administrat reclamantei în măsura în care această probă îi va fi îngăduită) fiind următoarea:
Convenţia dintre el şi reclamantă a fost în sensul de a-i livra utilajele componente ale instalaţiei de transport pneumatic şi de a-i monta instalaţia de transport pneumatic la moara proprietatea sa, respectiv:
– Livrarea a 6 ecluze complete, respectiv cu 6 cicloneţi, cu 6 vizori, cu 6 perechi de cuplaje;
– Livrarea unui ventilator absolut necesar funcţionării instalaţiei;
– Manopera de montaj a utilajelor mai sus indicate;
Au convenit ca preţul contractului să fie următorul:
– Ecluzele complete = 12.000 lei;
– Ventilatorul= 4000 lei;
– Manopera montaj = 4000 lei.
Plata urma să se facă pe măsura aducerii utilajelor, iar plata manoperei de montaj urma să se facă după efectuarea montării instalaţiei.
Arată că, în ceea ce priveşte preţul utilajelor, acesta reprezenta 1/2 din preţul unui utilaj nou, preţ practicat de SC IZLAZ ALEXANDRIA SA, unitate specializată în fabricarea unor astfel de produse, convenţia fiind ca utilajele pe care urma să le livreze reclamantei să fie în stare bună de funcţionare.
Aşadar, preţul total al convenţiei a fost de 20.000 lei, din care 16.000 lei preţul utilajelor şi 4000 lei manopera, aşa cum rezultă şi din actele de la urmărirea penală, aflate la dosarul cauzei şi nicidecum aşa cum pretinde reclamantul prin acţiunea introductivă de instanţă.
In executarea convenţiei a procurat grupul format din cele 6 ecluze complete de la martorul propus, Militaru Costel, care şi el este specializat în executarea de lucrări similare cu cele convenite de mine cu reclamanta, şi care deţine o serie de utilaje specifice.
A cumpărat utilajele de la martorul Militaru Costel şi împreuna cu acesta a dus utilajele la sediul reclamantei, grupul de ecluze fiind recepţionat, fiind constatat corespunzător calitativ, administratorul reclamantei achitându-i ca avans din preţul convenit pentru aceste utilaje, suma de 8000 lei, urmând ca diferenţa de 4000 lei să-i fie achitată odată cu aducerea ventilatorului când reclamanta urma să-i achite şi preţul acestui utilaj.
Acest lucru nu s-a mai realizat deoarece administratorul reclamantei a înţeles să continue lucrarea cu martorul propus Militaru Costel, practic reclamanta fiind cea care a denunţat contractul, Militaru Costel ducând ventilatorul, operaţiunea de montaj fiind făcută de angajaţii reclamantei sub supravegherea lui Militaru Costel.
Precizează că din suma de 8000 lei a achitat lui Militaru Costel suma de 6000 lei, urmând ca diferenţa să o achite după ce va încasa restul de bani pe ecluze, lucru care nu s~a mai întâmplat, restul de bani fiind încasaţi direct de Militaru Costel de la reclamantă.
Această stare de fapt va rezulta din probaţiunea ce se va efectua chiar la cererea reclamantei şi cu care este de acord.
Apreciază că, chitanţa încheiată între administratorul reclamantei şi Militaru Costel este întocmită pro cauza, fiind făcută pentru fraudarea intereselor sale legitime, el fiind cel îndreptăţit a cere despăgubiri pentru faptul că reclamanta a denunţat abuziv contractul.
Că susţinerile sale sunt întemeiate rezultă din următoarele situaţii:
– Este greu de crezut că MILITARU COSTEL a vândut el, personal, grupul de ecluze complete pentru suma de 3000 lei, suma din chitanţă fiind chiar mai mică decât preţul pe care l-ar fi obţinut din vânzarea lor la fier vechi.
Este însă clar stabilit la urmărirea penală că el a procurat de la „prietenul sau”‘ Militaru Costel cele 8 ecluze.
Practic, cei 3000 lei din chitanţă, reprezintă aproximativ diferenţa dintre preţul convenit de el şi reclamantă şi care a fost achitat lui Militaru Costel.
Rezultă din actele de urmărire penală că Militaru Costel l-a contactat pe administratorul reclamantei spunându-i că el nu mai înţelege să execute lucrarea, motiv pentru care i-a propus să facă el lucrarea, iar administratorul reclamantei a fost de acord.
În acest fel, Militaru Costel şi-a valorificat ventilatorul, a încasat diferenţa de preţ pentru ecluze şi probabil a încasat şi manopera de montaj despre care se face vorbire în chitanţă.
Foloseşte sintagma probabil, deoarece, aşa cum a arătat, lucrarea de montaj a fost de efectuată de salariaţii reclamantei, Militaru Costel efectuând doar supravegherea lucrărilor de montaj.
In momentul în care a înţeles că a fost „eliminat din afacere” şi a spus administratorului reclamantei că va cere despăgubiri, acesta a demarat acţiunea penală şi mai apoi pe cea civilă în vederea intimidării sale.
Concluzionând:
Apreciază că nu se poate dispune rezoluţiunea convenţiei (riguros exact rezilierea) deoarece convenţia nu mai este în fiinţă, fiind denunţată unilateral de reclamantă.
Oricum, convenţia nu mai are obiect, lucrările convenite fiind deja executate de altă persoană, nu din culpa sa ci a reclamantei.
Nici suma de 8000 lei nu poate fi restituită deoarece a predat reclamantei obiectul convenţiei, reclamanta fiind cea care îi mai datorează suma de 4000 lei, cu titlul de diferenţă de preţ, sumă pe care i-a achitat-o lui Militaru Costel.
Faptul că el a livrat ecluzele conform convenţiei, rezultă din probele administrate la urmărirea penală şi din chiar acţiunea introductivă de instanţă prin prisma motivării ei contradictorii.
Astfel, pretinde reclamanta că, fiind necesar montarea a 6 ecluze de moară, pârâtul a precizat că le va procura de la Militaru Costel care i-a şi pus la dispoziţie aceste componente.
Pârâtul nu a mai venit să facă lucrarea şi reclamanta a fost nevoită să apeleze la Militaru Costel să aducă şi să monteze ecluzele, plătind încă o data suma de 8000 lei.
Dacă a mai plătit încă o data suma de 8000 lei, de ce a mai achitat lui Militaru Costel încă 3000 lei pentru ecluze atâta vreme cât în acţiune reclamanta pretinde că s-a înţeles cu el pentru un preţ de 6000 lei pentru cele 6 ecluze sau de ce suma de 8000 lei nu este trecut în chitanţă?
Obligarea sa la restituirea părţii din preţul ecluzelor nu se impune nici in raport de calificarea contractului.
Calificarea dată contractului de reclamantă este corectă în raport de disp. art. 1851 alin. C.civ, cu precizarea că sunt incidente şi disp. ar 1855 C.civ. (scopul fiind reparaţia morii, chiar dacă preţul materialele; este cu mult mai mare decât preţul manoperei de reparare) dar şi art. 1857 alin. 3 C.cîv (cu materialele beneficiarului, chiar dacă acestea au fost livrate de el, cu privire la materiale fiind convenite preţuri separate).
Ori, din acest punct de vedere reclamanta nu putea obţine rezilierea contractului din culpa sa decât în condiţiile prev. de art. 1872 C.civ. rap. la art. 1552 C.civ., din acţiunea introductivă de instanţă nerezultând că ar fi fost prevăzute termene, obligaţii specifice, etc, care el să le fi încălcat.
Pentru că acţiunea este chiar inadmisibilă deoarece desfiinţarea (încetarea) contractului de antrepriză nu se poate face decât prin modalităţile prevăzute de lege (desul şi rezilierea) şi nicidecum printr-o acţiune în rezoluţiune.
Faţă de cele mai sus arătate solicită să se respingă acţiunea.
În dovedire: interogatoriu, acte, audierea tuturor martorilor propuşi de reclamantă.
La data de 26.01.2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat a se avea în vedere că:
Potrivit art.205 NCPC intampinarea este actul de procedura prin care paratul se apară in fapt si in drept, fata de cererea de chemare in judecata, si trebuie depusa in termen de 10 zile de la comunicarea acţiunii, in condiţiile art. 201 pct.2 NCPC.
Deşi acţiunea reclamantei a fost comunicata in termen legal paratului, cesta n-a răspuns la întâmpinare, astfel ca justificat instanţa a aplicat disp.art.201 pct.4 CPC, si a fixat termen pentru judecata.
La primul termen de judecata care a fost 26.11.2014, paratul a depus la dosar întâmpinare care i-a fost comunicata in aceeaşi şedinţa, fara respectarea termenului legal de depunere.
In raport de disp.art.208 NCPC, întampinarea este obligatorie in afara cazurilor prevăzute de lege in mod expres, ceea ce nu este cazul in speţa.
Nedepunerea întâmpinării potrivit pct. 2 art.208 NCPC, atrage decaderea paratului din dreptul de a mai depune probe, si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel.
Observând conţinutul întâmpinării formulata de Visan Iulian Ilie, se constata ca acesta nu contesta convenţia cu reclamanta SC SEGDIN AGROCOM SRL, dar pretinde ca alta suma a constituit preţul instalaţiilor de moara, obiectul obligaţiei sale, si ca o alta persoana Militaru Costel este cel care in fapt a executat lucrările de reparaţii la moara din administrarea SC.
De altfel, se invoca raporturi juridice cu martorul Militaru Costel, referitoare la procurarea a 6 ecluze de moara, pe care acesta din urma le-a montat, continuând lucrarea pretinsa de reclamant, si căruia i-a achitat o parte din bani.
Din punct de vedere al reclamantului, raporturile juridice dintre martorul Militaru Costel si parat nu interesează, aceştia urmând sa-si rezolve pretenţiile unul fata de celalalt separat.
Suma de 8000 lei pe care reclamanta o pretinde de la parat este cunoscuta de acesta, iar pretenţia ca inca mai datorează suma de 4000 lei, este mai mult decât exagerata.
Niciuna din susţinerile paratului nu se refera la probe si excepţii de ordine publica, astfel ca este decazut din dreptul de a propune probe.
În speţa nu este vorba de rezilierea contractului care presupune prestatii succesive care nu se pot restituii, ci instituţia ce duce la desfiinţarea invenţiei pârtilor, este rezolutiunea.
La solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat a înaintat spre observare dosarul penal nr. 1101/P/2013.
La termenul de judecată din data de 28.01.2015, instanţa a admis excepţia decăderii pârâtului Vişan Iulian Ilie din dreptul de a mai formula întâmpinare.
Prin s.c. nr 2555din data de 25.03.2015 pronuntata de Judecatoria Slatina s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S A SRL în contradictoriu cu pârâtul V I I.
S-a dispus rezoluțiunea contractului de antrepriză încheiat între reclamantă și pârât în luna februarie 2013.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
A fost obligat pârâtul V I I să restituie reclamantei SC S A SRL suma de 8000 lei.
A fost obligată reclamanta SC S A SRL să restituie pârâtului V I I cele 6 ecluze de moară, predate reclamantei de către pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1505 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunta astfel Judecatoria Slatina a reţinut următoarele:
Potrivit art.1851 din noul Cod civil aplicabil în speţă, raportat la data încheierii contractului: prin contractul de antepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ. Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod
corespunzător, şi antreprizei pentru lucrări de construcţii, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru acest contract.
De asemenea, în conformitate cu art.1872 Cod civil: beneficiarul are dreptul să obţină rezilierea sau, după caz, rezoluţiunea contractului în cazurile în care, fără justificare:
a)respectarea termenului convenit pentru recepţia lucrării a devenit vădit imposibilă;
b)lucrarea sau serviciul nu se execută în modul convenit şi într-un termen stabilie de beneficiar potrivit cu împrejurările, antreprenorul nu remediază lipsurile constatate şi nu schimbă pentru viitor modul de executare a lucrării sau serviciului;
c)nu se execută alte obligaţii ce îi revin antreprenorului potrivit legii sau în temeiul contractului
Între reclamanta SC S A SRL şi pârâtul V I I s-a încheiat un contract de antrepriză, în luna februarie 2013, care a avut ca obiect efectuarea de reparaţii de către pârât la moara deţinută de către reclamantă pe raza comunei Poiana Mare
Ambele părţi ale contractului au recunoscut neexecutarea contractului , însă au invocat fiecare culpa celeilalte în neexecutarea contractului.
În cauză, au fost audiaţi la cererea reclamantei, martorii Ciocşir Ionel, Dragnea Ion şi Militaru Constantin, la termenul de judecată din data de 18.03.2015.
Martorul Militaru Constantin a arătat că a predat pârâtului 6 ecluze de moară, dotate complet, pentru suma de 4000 lei. Pârâtul i-a precizat faptul că aceste ecluze vor fi duse la o moară. L-a însoţit pe acesta la moara din Poiana Mare, unde au descărcat cele 6 ecluze.La sediul morii, pârâtul a început să vorbească cu o persoană pe nume Dionisie, însă martorul nu a fost de faţă la aceste discuţii. Împreună cu pârâtul au părăsit sediul morii, lăsând cele 6 ecluze la sediul acesteia. Cele 6 ecluze au fost preluate de numitul Dionisie fără să facă vreo contestatie asupra calităţii acestora. Pârâtul i-a predate martorului suma de 4000 lei, pe drumul de întoarcere. Martorul a fost cel care a montat cele 6 ecluze la moara reclamantei. De asemenea, a făcut mai multe lucrări de reparatii la moara reclamantei, a predat reclamantei diferite utilaje pentru moară, însă nu i-a mai predat acesteia ecluze pentru moară. Valoarea manoperei sale împreună cu cele 3 utilaje predate a fost de 5000 lei. Nu a primit suma de 3000 lei pentru ecluze de la reclamantă. Pârâtul nu i-a spus martorului că va monta cele 6 ecluze de moară. Ulterior a trecut pe la moară pentru a-l întreba pe administratorul societăţii dacă poate să îi ofere de lucru. Acesta i-a spus că doreşte să repare moara şi să monteze ecluzele predate de pârât. Nu stie motivele pentru care pârâtul nu a montat ecluzele. A mai arătat că îşi menţine declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală.
Martorul Dragnea Ion a arătat faptul că a fost de faţă când pârâtul V I I însoţit de martorul Militaru Constantin au adus la sediul societăţii, respectiv la moară, 6 ecluze pentru moară.A fost de faţă la discuţia purtată între administratorul societăţii reclamante, numitul Segărceanu Dionisie, şi pârâtul V I I. Cei doi s-au înţeles ca pârâtul să repare moara la care Dionisie era administrator, respectiv să îi aducă îmbunătăţiri pentru suma de 20.000 lei, sumă în care intrau materialele necesare şi manopera.Din discuţiile purtate cu administratorul societăţii, a aflat că la data predării celor 6 ecluze de moară, acesta i-a predat pârâtului suma de 8000 lei. A auzit când pârâtul a spus ca va monta ecluzele împreună cu un prieten. Pârâtul nu a montat ecluzele şi nici nu a mai răspuns la telefon. Ecluzele au fost montate de martor, împreună cu martorii Ciocsir Ion şi Militaru Costel. În momentul în care s-a terminat montarea ecluzelor, administratorul i-a predat lui Militaru Costel suma de 10.000 lei. Ecluzele au corespuns din punct de vedere tehnic. De asemenea, cei trei arătaţi mai sus au efectuat lucrările de reparaţie la moară.Pârâtul trebuia să termine lucrările într-o lună de zile, începând cu luna februarie 2013.În momentul în care a adus ecluzele, pârâtul i-a spus că Militaru Costel este cel care îl va ajuta la montarea ecluzelor. De asemenea, îşi menţine declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală.
Martorul Ciocşir Ionel a arătat faptul că nu este angajat la societatea reclamantă, este vecin cu aceasta şi, ocazional, mai ajută la efectuarea diferitelor munci în cadrul societăţii. Cunoaşte faptul că între pârât şi administratorul societăţii reclamante a existat o înţelegere cu
privire la efectuarea unor lucrări de montare pentru moara situată în com. Poiana Mare, aparţinând reclamantei. Părţile s-au înţeles că valoarea lucrării de montare şi a pieselor să fie
de 20.000 lei. A fost de faţă când pârâtul a adus la sediul morii 6 ecluze de moară. Ecluzele au fost aduse în luna februarie 2013. Pârâtul a fost însoţit de numitul Militaru Costel. A fost de faţă când la momentul aducerii ecluzelor de către pârât, administratorul societăţii, numitul Segărceanu Dionisie, a predat pârâtului suma de 8000 lei.Din discuţiile purtate între părţi, a aflat faptul că suma de 8000 lei, reprezintă un avans din suma de 20.000 lei, pe care reclamanta trebuia să o predea pârâtului. Pârâtul şi-a asumat obligaţia de a monta ecluzele aduse. Administratorul societăţii reclamante i-a solicitat pârâtului de mai multe ori să vină să continue lucrările, însă pârâtul a refuzat, nerespunzând la telefon.Ecluzele au fost montate de Militaru Costel, ajutat de acesta şi de alte persoane. A semnat în calitate de martor chitanţa aflată la dosarul cauzei.Militaru Costel nu a fost de faţă la întocmirea chitanţei din data de 19.03.2014. Îşi menţine declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală.
Instanţa nu va avea în vedere chitanţa depusă la dosarul cauzei de către reclamantă, întocmită la data de 19.03.2014 (f.5) întrucât priveşte raporturile dintre reclamantă şi martorul Militaru Costel, iar instanţa nu a fost investită cu o cerere în sensul acesta.
Administratorul societăţii, Segărceanu Dionisie, a formulat o plângere penală împotriva pârâtului V I I, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.
Prin rezoluţia nr.1101/P/2013, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, s-a dispus neînceperea urmării penale întrucât fapta nu era prevăzută de legea penală.
Martorii audiaţi în faţa instanţei au fost audiaţi şi de organele de urmărire penală.
Declaraţiile date de aceştia în faţa instanţei se coroborează cu declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, martorii susţinând aproximativ aceleaşi aspecte.
De asemenea, pârâtul a dat o declaraţie în faţa organelor de urmărire penală. A recunoscut încheierea contractului cu reclamanta, preţul manoperei şi materialelor, aproximativ 20.000 lei, faptul că a primit de la administratorul societăţii, suma de 8000 lei, la data predării ecluzelor. A arătat că i-a spus lui Militaru Costel la întoarcere de la moara reclamantului că nu se va prezenta în vederea montării ecluzelor, fiind nemultumit de banii primiti de la administratorul reclamantei. Nu a efectuat lucrările de reparaţie la moara reclamantei, fiind nemultumit de banii primiti.
Din probele administrate în cauză, a rezultat faptul că între reclamanta SC S A SRL şi pârâtul V I I s-a încheiat un contract de antepriză, în luna februarie 2013, care a avut ca obiect efectuarea de reparaţii de către pârât la moara deţinută de către reclamantă pe raza comunei Poiana Mare. Preţul contractului a fost de 20.000 lei, cuprinzând manopera şi contravaloarea materialelor, pe care reclamanta trebuia să îl plătească pârâtului.
Din declaraţiile martorilor audiaţi, a rezultat faptul că, în luna februarie 2013, pârâtul a adus la sediul reclamantei ( la moară) 6 ecluze de moară achiziţionate de la Militaru Constantin pentru suma de 4000 lei. Aceste ecluze au corespuns din punct de vedere tehnic, fiind montate la moara reclamantei. Preţul plătit de reclamantă pârâtului la data predării ecluzelor a fost de 8000 lei.
De asemenea, din probele administrate în cauză, a rezultat culpa pârâtului V I I în neexecutarea contractului de antrepriză încheiat cu reclamanta.
În conformitate cu art. 1549 alin.1 şi 2 Cod civil: dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiune sau , după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune interese, dacă i se cuvin. Rezoluţiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci când executarea este divizibilă.
În cauză, apreciază că este incidentă rezoluţiunea contractului de antepreză, raportat la faptul că nu s-a executat nicio prestaţie de către pârât.
Faţă de cele mai sus arătate, cererea formulată de reclamantă de a se dispune rezoluţiunea contractului de antepriză încheiat între reclamantă și pârât în luna februarie 2013, este întemeiată, motiv pentru care o va admite.
Pârâtul nu şi-a executat obligaţii asumate, reclamanta fiind în drept să solicite rezoluţiunea acestui contract.
Efectele rezoluţiunii contractului sunt prevăzute de art. 1554 alin.1 Cod civil care prevăd: contractul desfiinţat prin rezoluţiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede astfel, fiecare parte este ţinută, în acest caz să restituie celeilalte părţi prestaţiile primite.
Din probele administrate au rezultat prestatiile primite de cele două părţi: reclamanta a primit cele 6 ecluze de moară de la pârât iar pârâtul a primit suma de 8000 lei de la reclamantă.
Având în vedere cele mai sus arătate, se va dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Va fi obligat pârâtul V I I să restituie reclamantei SC S A SRL suma de 8000 lei.
Va fi obligată reclamanta SC S A SRL să restituie pârâtului V I I cele 6 ecluze de moară, predate reclamantei de către pârât.
Faptul că reclamanta a efectuat cheltuieli suplimentare pentru repararea morii şi montarea ecluzelor, nu poate produce efecte asupra obligaţiei acesteia de a restitui pârâtului cele 6 ecluze de moară, în caz contrar reclamanta îmbogaţindu-se fără justă cauză.
În ceea ce priveşte solicitarea de a se acorda dobanda legală, această cerere a fost formulată prin concluziile scrise, după închiderea dezbaterilor, motiv pentru care nu va fi analizată şi instanţa nu se va pronunţa asupra acestei cereri.
Întrucât pârâtul a căzut în pretentii, în temeiul art. 453 alin.1 C.p.c va fi obligat să plătească reclamantei suma de 1505 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, taxă timbru şi onorariu avocat.
