Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub reclamanta SC V – SA a chemat în judecată pe pârâta SC V S SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de închiriere şi obligarea pârâtei la plata sumei de 25325,09 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante pe perioada 2011 – 2013 conform facturilor emise şi acceptate de pârâtă precum şi a penalităţilor şi dobânzii aferente conform art.5 lit.c şi de asemenea să se dispună evacuarea pârâtei din spaţiul ce a făcut obiectul contractului d e închiriere nr.540/2011 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, în motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu societatea pârâtă contractul de închiriere nr. xxxxxxxx prin care i-a pus la dispoziţie pârâtei suprafaţa de 21 m.p. situaţi în căminul ce aparţine reclamantei , iar pârâta s-a obligat să achite lunar o chirie în cuantum de 4 euro/m.p. ( art. 4 şi art.5 lit.b) prin virament bancar pentru fiecare lună emiţându-se factura fiscală ce era însuşită prin semnătura de pârâtă. Deşi pârâta a primit toate aceste facturi a refuzat achitarea contravalorii chiriei , aşa cum s-a stipulat în contract continuând să folosească acest spaţiu, însă având în vedere disp.art.7 din acelaşi contract pentru neplata chiriei în termen de 60 zile contractul încetează , iar chiriaşul va fi evacuat din spaţiu .
A mai menţionat faptul că, pârâta a încălcat disp.art.10 lit. e din contractul de închiriere neachitând chiria şi valoarea utilităţilor aşa cum s-a obligat şi nici nu a eliberat spaţiul aşa cum era stipulat, prin disp.art.10 lit. f , astfel că se impune şi evacuarea din spaţiul ce aparţine reclamantei şi pe care-l foloseşte în mod nelegal. Mai mult, deşi a fost notificată în mai multe rânduri pentru a se prezenta şi soluţiona pe cale amiabilă acest litigiu, pârâta nu a dorit acest lucru, rămânând într-o stare de pasivitate, astfel că aceasta nu şi-a executat, cu rea credinţă, obligaţiile contractuale asumate, motiv pentru care solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
In drept şi-a întemeiat cererea pe disp.art.1796 lit. b şi d , 1830 şi 1831 NCC .
In dovedirea cererii a solicitat administrarea probelor cu acte , sens în care a depus la dosar următoarele înscrisuri : mai multe facturi , notificare şi două contracte de închiriere
Cauza a parcurs procedura de verificare şi regularizare a cererii prev. de art. 200 NCPC.
La cererea instanţei reclamanta a depus la dosar modul de calcul al penalităţilor (f.39-40).
Pârâta nu a formulat întâmpinare .
Din probele administrate în cauză rezultă următoarele.
Societatea pârâtă a încheiat cu societatea reclamantă două contracte de închiriere prin care aceasta din urmă i-a pus la dispoziţie pârâtei un spaţiu în suprafaţă de 42 m.p. situaţi în incinta xxxxxx, în schimbul obligaţiei locatarei de a achita o chirie în cuantum de 4 euro/ m.p.
In acest sens s-au emis facturi lunar pe care societatea pârâtă avea obligaţia să le plătească prin virament bancar conform clauzelor contractuale.
Societatea pârâtă nu a achitat contravaloarea facturilor respective pentru perioada august 2011 – aprilie 2013 iar conform precizărilor depuse ulterior la dosar, acestea însumează 25325,09 lei, iar valoarea penalităţilor este de 3798 lei .
Conform art.1796 alin.1 lit.b NCC una din obligaţiile principale ale locatorului este aceea de a plăti chiria în cuantumul şi la termenul stabilit prin contract, iar conform art.1530 alin.1 NCC în cazul în care fără justificare, una dintre părţile contractului de închiriere nu îşi execută obligaţiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul la rezilierea contractului .
Aşadar, instanţa constată că în mod nejustificat pârâta nu a achitat contravaloarea chiriei spaţiului închiriat pentru perioada august 2011 – aprilie 2013 şi deci că datorează societăţii reclamante suma de 25325,09 lei, precum şi penalităţile aferente în sumă de 3798 lei calculate conform clauzelor contractuale – art. 5 lit. c.
De precizat că reclamanta nu a mai solicitat şi dobânda, astfel cum indicase în cererea de chemare în judecată şi că a renunţat la judecata capătului de cerere privind evacuarea.
Intrucât societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei astfel cum a fost stipulată în contract pe o perioadă d e mai multe luni, societatea reclamantă este îndreptăţită să solicite şi rezilierea contractului de închiriere.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere că societatea pârâtă nu a formulat nicio apărare în cauză, instanţa priveşte cererea ca fiind fondată, urmând să o admită ca atare.
Conform art 406 N.C.Proc.civ va constata că reclamanta a renunţat la judecata capătului de cerere privind evacuarea.
Va dispune rezilierea contractului de închiriere încheiat între reclamata SC V SA şi pârâta SC V S SRL în calitate de chiriaş.
Va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 25325,09 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante pe perioada august 2011- aprilie 2013 şi suma de 3798 lei reprezentând penalităţile aferente .
Conform art.453 alin.1 NCPC, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2727,47 lei reprezentând cheltuieli de judecată 8 taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.