Rezumatul speţei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braila reclamantul AA a solicitat in contradictoriu cu paratii BB şi CC rezolutiunea contractului de constituire a dreptului de uzufruct autentificat de notarul public şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 30.000 lei reprezentând împrumut acordat pentru ridicarea unei case, a sumei de 8000 lei reprezentând împrumut pentru alte cheltuieli, obligarea pârâţilor la plata de daune interese pentru nerespectarea dreptului de uzufruct, obligarea pârâţilor să-i restituie bunurile aflate în posesia acestora şi care îi aparţin reclamantului, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâţii contractul de constituire de uzufruct prin care aceştia i-au constituit cu titlu gratuit un uzufruct viager asupra unei camere situate într-un imobil din com. ST, acesta fiind înscris în Cartea Funciară. Arată reclamantul că această casă a fost ridicată în anul 2002,iar la edificarea acesteia, susţine că el a contribuit în mod special din resurse proprii. A susţinut reclamantul că pe pârât îl cunoştea de mai multă vreme şi că pe pârâtă a cunoscut-o când aceasta a început cu pârâtul o relaţie de concubinaj. Arată că anterior dintr-o altă relaţie de concubinaj, pârâta avea un copil, iar în urma relaţiei cu pârâtul , aceasta a mai născut un alt copil în 2001.
Reclamantul arată în acţiune că datorită faptului că era prieten cu pârâtul, a ajuns să-i cunoască familia, să-i ajute cu diverse sume de bani, el neavând copii. A ajutat la ridicarea casei pârâţilor, suma cu care a contribuit ajungând la circa 30.000 lei. Arată reclamantul că după terminarea construcţiei, pârâţii i-au permis să locuiască o vreme în casa acestora moptiv pentru care şi-a utilat imobilul cu diverse aparate de uz casnic, respectiv aragaz, butelie, frigider, televizor, aceste bunuri având o valoare estimată de 5000 lei. De asemenea, arată reclamantul că, pentru ajutorul ce l-a dat, pârâţii i-ai constituit un drept de uzufruct viager, încheindu-se contractul amintit.
A mai arătat reclamantul că deoarece pârâţii se descurcau greu, le-a dat în mai multe rânduri, diverse sume de bani, în total circa 8000 lei, urmând ca aceştia să i-o restituie atunci când vor avea posibilitatea.
A susţinut reclamantul că în anul 2006, relaţia cu pârâţii s-a deteriorat brusc, el avea grijă de copiii pârâţilor, iar mama pârâtei i-a făcut o plângere penală la poliţie pentru un pretins viol asupra unuia dintre copii. Pârâţii au revenit din Italia la acel moment, interzicându-i să mai exercite dreptul de uzufruct, i-au folosit camera şi bunurile aduce acolo. Arată că nu mai există nici o relaţie de comunicare cu pârâţii astfel încât apărarea intereselor sale legitime a apelat la calea justiţiei.
Prin cererea depusă ulterior reclamantul a precizat că daunele interese reprezentând prejudiciul moral cauzat prin nerespectarea dreptului său de uzufruct sunt în sumă de 20.000 lei.
Paratii, legal citati, au formulat întâmpinare si s-au prezentat in instanta.
Prin întâmpinare pârâţii au arătat că sunt de acord cu rezilierea contractului prin care a fost acordat uzufructul reclamantului, dar ca repunerea în situaţia anterioară să se facă strict în sensul revenirii părţii di n imobil, ce a făcut obiectul uzufructului, în patrimoniul reclamanţilor. Au motivat pârâţii prin aceea că reclamantul are culpa exclusivă pentru această situaţie deoarece a săvârşit o faptă de viol asupra unuia dintre copii lor, fiind condamnat definitiv pentru aceasta. De asemenea, reclamantul nu a contribuit la edificarea casei şi nici cu privire la camera ce i-a fost acordată, drept dovadă fiind că uzufructul a fost constituit gratuit. Au mai arătat pârâţii că au încheiat contractul cu reclamantul deoarece acesta avea o relaţie bună cu copiii lor şi credeau că se puteau baza pe acesta şi să le supravegheze copiii cât timp ei erau la muncă în Italia.
În aceste condiţii pârâţii solicită respingerea cererii de acordare de daune interese pentru nerespectarea dreptului de uzufruct, reclamantul fiind în culpă.
În ceea ce priveşte împrumuturile, pârâţii au arătat că reclamantul le-a împrumutat la, începutul relaţiei mici sume de bani care însă au fost restituite integral acestuia. Arată pârâţii că în acest mod reclamantul s-a folosit de pretextul acestor împrumuturi pentru a le câştiga încrederea şi pentru a se putea apropia nefiresc de copiii lor.
Cu privire la bunurile mobile pretinse de reclamant, pârâţii au arătat că acest aspect nu corespunde realităţii deoarece aveau posibilităţi să-şi achiziţioneze aceste bunuri, iar reclamantul nu le-a utilat casa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :
Între părţi s-a încheiat contractul de constituire de uzufruct autentificat de notarul public prin care pârâţii au constituit cu titlu gratuit reclamantului un drept de uzufruct viager asupra unei camere de locuit având o suprafaţă de 17 mp care face parte din construcţia C1. S-a menţionat că uzufructul se constituie şi asupra terenului aferent încăperii.
În contract s-a menţionat că pârâţii se obligă să asigure reclamantului uzufructuar paşnica folosinţă a părţii din imobil ce face obiectul dreptului acestuia.
S-a mai prevăzut că partea din imobil asupra căreia se constituie dreptul reclamantului este evaluat la suma de 470 lei RON, iar contractul îşi încetează efectele la decesul uzufructuarului.
Cu privire la cererea de rezolvire a contractului şi obligarea pârâţilor să restituie suma de 30.000 lei cu care reclamantul ar fi contribuit la ridicarea casei, instanţa reţine că rezolutiunea este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea parttilor in situatia avuta anterior incheierii contractului.
Potrivit art.1021 C.civ, rezolutiunea nu opereaza de drept, partea indreptatita trebuie sa se adreseze instantei judecatoresti cu o actiune in rezolutiune, aceasta actiune putand fi intentata numai de partea care a executat sau care se declara gata sa execute contractul, iar pentru a fi admisibila o asemenea actiune trebuie indeplinite urmatoarele conditii: una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile care ii revin, neexecutarea sa fie imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia, debitorul obligatiei sa fi fost pus in intarziere in conditiile prevazute de lege.
În cauza de faţă se reţine că pârâţii au instituit în favoarea reclamantului un drept de uzufruct, titlu gratuit, asupra unei camere din casa edificată de aceştia pe un teren proprietatea lor, pârâţii asumându-şi obligaţia de a asigura reclamantului uzufructuar paşnica folosinţă a camerei în cauză.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că această casă a fost edificată de pârâţi, pe timpul căsătoriei, în anul 2002, prin eforturi financiare proprii, perioade lungi de timp aceştia, dar şi mama pârâtei lucrând în Italia, iar banii obţinuţi erau trimişi în ţară, fie mamei pârâtei când aceasta era în România fie pârâtului care îi dădea mamei pârâtei.
În întâmpinare s-a arătat că la început reclamantul le-a acordat sume mic cu titlu de împrumut, integral restituite, pentru a le câştiga încrederea. Această încredere era întărită la acel moment de relaţia bună a reclamantului cu fiii minori ai pârâţilor ceea ce a făcut ca pârâţii să-i încredinţeze reclamantului pe anumite perioade îngrijirea copiilor.
Din actele depuse la dosar nu a rezultat că reclamantul ar fi contribuit financiar la ridicarea casei. Având în vedre că suma pretinsă de reclamant a-i fi restituită este de peste 250 lei, dovada se face prin înscris, dar reclamantul nu a produs o astfel de dovadă.
Analizând culpa pârâţilor invocată de reclamant în cererea introductivă, instanţa reţine că prin sentinţă penală a ÎCCJ pronunţată în recurs s-a dispus condamnarea reclamantului la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării şi 3 ani interzicerea unor drepturi reţinându-se că acesta a comis infracţiunea de viol, parte vătămată fiind fiul minor al pârâţilor, faptă comisă la începutul lunii august a anului 2006.
În aceste condiţii nu se poate reţine o culpă a pârâţilor, însă aceştia au arătat în întâmpinare că sunt de acord cu rezoluţiunea contractului, culpa aparţinând reclamantului care le-a violat copilul minor.
Probele administrate în cauză respectiv, cu înscrisuri, interogatoriile luate părţilor şi cea testimonială nu duc la stabilirea unei culpe a pârâţilor, relevând doar că de la acel moment s-au rupt relaţiile dintre părţi. Martora AS a relatat că l-a văzut de câteva ori pe reclamant acasă la pârâţi dar nu poate preciza frecvenţa acestor cazuri , dacă a participat la edificarea casei sau cât a locuit la pârâţi , după terminarea casei. Reclamantul a susţinut că de la acel moment a fost împiedicat să folosească imobilul, iar pârâţii au susţinut că pârâtul a părăsit imobilul.
În ceea ce priveşte invocarea de către reclamant a recunoaşterii de către pârâţi a sumelor împrumutate cu ocazia audierii în calitate de martori în dosarul penal în faţa Curţii de Apel Galaţi, în susţinerea cererii de restituire a sumelor respective, instanţa reţine că declaraţiile date de pârâţi în cadrul procesului penal nu au valoarea unei mărturisiri extrajudiciare conform art.1025 C.civ., deoarece pretinzându-se restituirea unei sume de bani, aceste prevederi legale se aplică prin coroborare cu dispoziţiile art. 1191-1198 C.civ, neputându-se face dovada decât cu act autentic sau sub semnătură privată.
Conform art.1198 C.civ., dacă reclamantul ar fi dorit să acorde sume cu titlu de împrumut ar fi trebuit să întocmească act scris.
Nici extrasul în copie de pe agenda personală depus la dosar nu este suficient pentru dovedirea eventuală a pretenţiei, câtă vreme a rezultat din probe că pârâţii fiind în străinătate trimiteau sume de bani în ţară atât mamei pârâtei cât şi reclamantului pentru a fi folosiţi la edificarea casei.
In consecinta nefiind posibil a se retine culpa paratilor, faţă de faptul că aceştia au fost de acord cu rezoluţiunea contractului, instanţa va admite capătul de cerere privind rezoiluţiunea contractului. Concomitent, va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară dar numai în sensul revenirii obiectului uzufructului în patrimoniul pârâţilor.
Reţinând că nu se poate reţine culpa pârâţilor pentru rezoluţiunea contractului, instanţa va respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la daune interese în sumă de 20.000 lei reţinându-se că în cauză nu s-a creat un prejudiciul moral reclamantului.
Având în vedere că din probe a rezultat că pârâţii au edificat casa din resurse financiare proprii, va respinge şi capătul de cerere privind obligarea acestora să restituie reclamantului suma de 30.000 lei reprezentând participarea reclamantului la edificarea casei pârâţilor.
În ceea ce priveşte bunurile de uz gospodăresc solicitate de reclamant a-i fi restituite de către pârâţi, faţă de răspunsurile pârâtei la interogatoriul administrat instanţa găseşte întemeiat acest capăt de cerere şi va dispune obligarea pârâţilor să restituie reclamantului bunurile mobile de uz gospodăresc aduse în imobil, iar în cazul în care nu mai este posibilă restituirea acestora în natură, va dispune obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea acestora. Instanţa reţine că pârâţii nu au contestat valoarea apreciată de reclamant a acestor bunuri.
