ROMANIA
JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD
DOSAR NR.
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1534/2012
Şedinţa publică din 23 iulie 2012
Preşedinte:
Grefier:
S-a luat în examinare cauza civilă privind acţiunea formulată de reclamanţii GG şi GY,împotriva pârâţilor PM şi PI, pentru rezoluţiune contract de întreţinere, pretenţii.
La apelul nominal se prezintă reclamantul GG,asistat de avocat SŞ, pârâta PM asistată de avocat SR, martorul reclamanţilor RV cetăţean maghiar asistat de interpret TC şi SE şi martor comun al părţilor MC, lipsă fiind reclamanta GY şi pârâtul PI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamanţilor precizează că înţelege să reducă câtimea pretenţiilor pretinse de la pârâţi de la suma de 91.800 lei (echivalentul a 6.000.000 forinţi) la suma de 38.248 lei RON, sumă ce reprezintă echivalentul a 2.800.000 forinţi.
Instanţa ia act de precizarea făcută la termenul de azi de reprezentantul reclamanţilor, conform prevederilor art.132 c.pr.civila, astfel că se constată acţiunea este legal timbrată.
Totodată, se constată că prin serviciul registratură al instanţei la 20 iulie 2012 a fost restituit interogatoriul scris comunicat pârâtului PI.
La consemnarea datelor cu privire la gradul de rudenie a martorului RV, cetăţean maghiar, asistat de interpret TC, cu autorizaţia MJ nr.. acesta arată că este rudă mai îndepărtată după bunic, cu reclamanţii, astfel că se procedează la ascultarea sub prestare de jurământ a acestuia, declaraţia fiind consemnată în proces verbal şi ataşată la dosarul cauzei.
Cu ocazia consemnării răspunsului la ultima întrebare adresată acestuia de către reprezentantul pârâţilor pentru a preciza gradul de rudenie cu reclamanţii, martorul a menţionat că mama sa este soră cu reclamanta GY, fiind incidente prevederile art.,189 pct.1 c.pr.civilă.
Având în vedere ca interpretul TC, a asistat la ascultarea acestui martor, s-a încheiat proces verbal conform Legii nr.178/1997, în vederea achitării contravalorii prestaţiei efectuate.
Se procedează la audierea martorilor SE şi MC, declaraţiile fiind consemnate în procese verbale, ataşate la dosarul cauzei.
Avocat RS faţă de ultima menţiune a martorului RV, solicită instanţei a se avea în vedere gradul prohibit de rudenie al martorului cu reclamanţii, şi a nu se lua în considerare această probă.
Reprezentantul reclamanţilor, raportat la declaraţiile martorilor şi potrivit prev.art. 138 c.pr.civ. în suplimentarea probaţiunii, depune la dosar două contracte privind vânzarea celor două imobile din Ungaria în limba maghiară şi un CD, cu privire la o înregistrare făcută cu telefonul cu privire la discuţia purtată între reclamanţi şi pârâţi cu ocazia plecării reclamanţilor din imobil, din acesta discuţie rezultând ca pârâţii au acceptat restituirea sumelor de bani pretinse de reclamanţi, sens în care solicită încuviinţarea probei cu martorul RI, care a fost prezent la discuţie şi care a efectuat acesta înregistrare.
Se comunică exemplarul doi al înscrisurilor depuse cu avocat RS pentru studiere.
Reprezentantul pârâţilor se opune atât faţă de înscrisurile depuse în limba maghiară, respectiv faţă de proba cu martorul RI care este rudă în grad prohibit cu reclamanţii, fiind incidente prevederile art.189 pct.1, c.pr.civ.
Cu privire la înregistrarea făcută conform susţinerilor reprezentantului reclamanţilor, apreciază că nu se poate uza de acesta probă, nu se certifică faptul că discuţia este purtată între părţi şi data la care s-a făcut.
Instanţa faţă de împrejurarea că martorul RI este rudă în grad prohibit cu reclamanţii, mama acestuia fiind soră cu reclamanta GY, respinge cererea de probaţiune cu acest martor.
Reprezentantul reclamanţilor şi reprezentantul pârâţilor arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, instanţa declară încheiată faza probatorie şi acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamanţilor avocat SŞ, solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii ca neîntemeiată, având în vedere că potrivit petitului acţiunii se ridica problema unui contract în sens de,, negoţium,, dovada ce a fost făcuta potrivit probatoriului administrat, rezultând că între părţi s-a încheiat un contract privind întreţinerea reclamanţilor, iar pârâţii nu şi-au îndeplinit aceste obligaţii.
Reclamanţii au avut o înţelegere cu pârâţii, pe baza unor relaţii de rudenie mai îndepărtate s-au predat sumele bani către pârâţi, ulterior reclamanţii au fost nevoiţi să părăsească imobilul datorită caracterului pârâţilor.
De asemenea, solicită respingerea excepţiei prescrierii dreptului la acţiune, având în vedere că prestarea întreţinerii a încetat la finele anului 2009, aspect ce rezultă din corespondenţa purtată între părţi cu privire la pretenţiile reclamanţilor, şi nu a existat nici un refuz expres de către pârâţi.
Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 38.248 lei RON, ce reprezintă echivalentul a 2.800.000 forinţi, predata pârâţilor, cu cheltuieli de judecată .
Avocat RS pentru pârâţi, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii formulării unei acţiuni de reziliere, între părţi nu s-a încheiat un contract de întreţinere care să genereze clauze privind întreţinerea iar din probatoriul administrat nu se rezultă nici o înţelegere între părţi.
Apreciază că acţiunea este prescrisă, potrivit notificării emise rezultând că ambii reclamanţi au arătat că relaţiile dintre părţi au încetat la data de 14.10.2008.
Pe fond, solicită respingerea acţiunii, din interogatoriul reclamanţilor şi probele administrate nu rezultă existenţa unui contract de întreţinere, respectiv că nu s-au predat bani pârâţilor, respectiv că investiţiile făcute în curtea pârâţilor s-ar fi făcut din banii reclamanţilor.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate, arată că acestea vor fi solicitate pe calea unei cereri separate.
Acţiunea este legal timbrată cu 2140 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar.
J U D E C A TA,
Constată că prin înregistrată la această instanţă la data de .. 2012, legal timbrată, GG şi GY, cetăţeni maghiari, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii PM şi PI, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat între reclamanţi şi pârâţi în anul 2002.
Prin aceiaşi acţiune au solicitat a se dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea pârâţilor la restituirea către reclamanţi a sumei de 38.248 lei RON, sumă ce reprezintă echivalentul a 2.800.000 forinţi, prin reducerea câtimii pretenţiilor la termenul din 23 iulie 2012.
Au solicitat cheltuieli de judecată.
A motivat în fapt prin aceea că, reclamanţii GG şi GY pe baza unor relaţii de rudenie mai îndepărtate şi a unui acord purtat între părţi, reclamanţii au vândut fiecare imobilul deţinut în Ungaria, şi în lua aprilie 2002 au venit amândoi în România la domiciliul pârâţilor P din C, urmând să fie întreţinuţi în schimbul sumelor de bani încasate prin vânzarea celor două case şi a pensiilor ridicate lunar de către aceştia.
Totodată a susţinut că în perioada în care reclamanţii au locuit la domiciliul pârâţilor la imobilul proprietatea acestora, au predat pârâţilor suma de 2.500.000 forinţi din care s-au făcut următoarele investiţii: s-a reparat garajul, cămara de alimente şi au construit un hambar de circa 60 mp. în curte din structură metalică cu învelitoare din plăci ondulate. De asemenea s-a extins o cotarcă de porumb sub care s-a edificat un coteţ de porci.
Din banii reclamanţilor s-a introdus apă curentă în pivniţă şi au construit 2 cămine de apă, s-a împrejmuit grădina cu plasă de sârmă şi stâlpi de beton, s-a achiziţionat o rulotă şi un autoturism.., din care s-a scos motorul şi a fost montat în autoturismul proprietatea pârâţilor.
Reclamanţii susţin că tot din banii proprii s-a dat pârâţilor suma de 400.000 forinţi pentru a se organiza o masă într-un restaurant din Arad cu ocazia botezului nepotului pârâţilor şi 120.00 forinţi pentru montarea unei instalaţii GPL la maşina fiului pârâţilor.
De asemenea, au arătat că s-a plătit unele datorii iar cu suma de 80.000 forinţi s-a cumpărat un televizor color, cu 120.000 forinţi o maşină de spălat, cu 10.000 forinţi un aspirator, cu 5.000 forinţi un casetofon, cu 3.500 forinţi o hotă şi cu 20.000 forinţi un cuptor cu microunde.
Pe perioada cât au locuit la pârâţi, reclamantul GG a arătat că a ajutat în gospodărie, a cultivat grădina, a crescut animale, a ajutat la curăţenie în casă, a întreţinut curtea şi la strâns prunele din care să făcea câte 1000 litri de ţuică pe an.
Totodată, a arătat că la decesul mamei pârâtei, a contribuit cu suma de 70.000 forinţi la cheltuielile de înmormântare, şi că aceste relaţii au durat până în anul 2008.
Respectiv a arătat la 14 octombrie 2008, pârâtul s-a certat cu reclamantul , fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a înjurat şi l-a scos din imobil, dată la care a fost nevoit să părăsească imobilul.
Ulterior, acestei plecări reclamantul a purtat corespondenţă cu pârâţii, privind restituirea sumei de bani plătite de reclamanţi dar pârâţii au refuzat restituirea prestaţiei lor, mai mult au arătat că aceştia au ridicat pretenţii.
Întrucât pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile de întreţinere, au fost nevoiţi să promoveze acţiunea, cu precizarea că nu există un înscris care să cuprindă înţelegerea lor, respectiv un contract de întreţinere în sensul de ,,scriptum” dar a precizat că a existat un ,, negoţium” arătând că nu se pune problema unui act autentic deoarece în schimbul întreţinerii nu s-a transmis un imobil, iar pârâţii au recunoscut prestarea întreţinerii.
Totodată, au mai arătat că potrivit literaturii de specialitate ( citat Liviu Pop-Teoria generală a obligaţiilor, Valeriu Stoica – rezoluţiunea şi rezilierea contracetelor civile) , pentru a se pronunţa rezoluţiunea unui contract se cer a fi îndeplinite trei condiţii: una din părţi să nu fi îndeplinit obligaţia asumată, ceea ce constituie faptă ilicită, neexecutarea să datoreze culpei debitorilor şi punerea în întârziere a debitorilor, condiţii ce în speţă consideră că sunt îndeplinite.
În drept, au indicat prevederile art. 2263 alin.2 c.civil.
Prin întâmpinarea depusă la filele 24-25 dosar, pârâţii PI şi PM au ridicat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a tardivităţii acţiunii, excepţii ce au fost unite cu fondul în şedinţa publică din 2 iulie 2012.
Prin întâmpinare, cât şi prin concluziile puse prin avocat, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiata, în susţinerea poziţiei arătând ca pentru rezilierea unui contract , acesta trebuie să fie încheiat, ori între părţi nu a existat niciodată încheiat un contract, neexistând nici o înţelegere în acest sens.
Cu privire la pretenţiile reclamanţilor, pârâţii au arătat că banii încasaţi de reclamanţi prin vânzarea imobilelor, respectiv pensiile acestora au fost folosiţi de către aceştia pentru întreţinerea lor. Mai mult, au susţinut că reclamanţii au venit în vizită la domiciliul lor prelungindu-şi şederea până în anul 2008 când reclamanţii au plecat siguri, fără a fi scoşi din imobil.
Totodată, au arătat că investiţiile despre care fac vorbire reclamanţii s-au făcut din veniturile obţinute de familia acestora, fără contribuţia reclamanţilor.
Pentru soluţionarea cauzei s-a depus: înscrisuri filele delegaţie reprezentare reclamanţi fila 5, acte identitate reclamanţi filele 6,7 , corespondenţă părţi fila 8,9,adeverinţa venituri reclamanţi filele 19-23, delegaţie reprezentare pârâţi fila 27 dosar, adeverinţa medicala fila 28, acte medicale PI fila 29,30, a fost administrata probele cu interogatoriul reclamanţilor filele 43-44 respectiv 45-46, şi interogatoriile pârâţilor filele 47-48, respectiv 57-58 dosar, au fost audiaţi martorii reclamanţilor MG fila 49, RV filele 61-62 şi SE fila 64 şi martora pârâţilor SF fila 50 şi martor MC, fila 63 dosar.
Din coroborarea probelor de la dosar, asupra excepţiilor menţionate, precum şi cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine în fapt următoarele:
Reclamanţii GG şi GY sunt cetăţeni maghiari, cu domiciliul stabil în Ungaria, în localitatea E, respectiv G, f.6-7. dosar.
Reclamanţii şi pârâţii sunt rude mai îndepărtate, mai precis cu pârâta PM, reclamanţii frecventând domiciliul pârâţilor, venind în vizită de mai multe ori la aceştia, începând cu anul 1990.
La început, vizitele reclamanţilor durau doar 3- 4 zile, dar după câţiva ani, acestea au devenind mai dese, pentru ca din anul 2002, reclamanţii să se mute la domiciliul pârâţilor, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor MG, f.49 şi MC f.63 dosar.
Cu privire la motivul mutării reclamanţilor în localitatea C, aceştia au susţinut, conform interogatoriului consemnat la f.43-46 dosar, că aceasta s-a datorat promisiunilor pârâţilor de ai îngrijii, aspect contrazis de pârâţi care au arătat că i-au primit pe aceştia în vizită, iar ulterior deoarece reclamanţii aveau neînţelegeri cu tatăl, respectiv soţul reclamantei de ordin 2, le-au permis să locuiască o perioada mai îndelungată, conform interogatoriului pârâţilor.
În ceea ce priveşte excepţia prescrierii dreptului la acţiune, după cum s-a arătat, relaţiile dintre părţi s-au derulat în perioada 2002-octombrie 2009, astfel că, acest din urmă moment, reprezintă data la care trebuie raportat, termenul general de prescriere al dreptului la acţiune, situaţie în care aceştia nu era împlinit la momentul introducerii acţiunii.
În speţă, pârâţii au ridicat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere că între părţi nu a existat niciodată o înţelegere scrisa sau verbală cu privire la întreţinerea reclamanţilor, excepţia fiind unită cu fondul cauzei, având în vedere caracterul acestei excepţii.
Raportat la momentul pretinderii de către reclamanţi al încheierii unui contract de întreţinere cu pârâţii, instanţa constată că sunt aplicabile disp.art.969, respectiv art.1020, 1021 c.civil 1864, dispoziţii incidente în conformitate cu prev.art.6 din c.civil.
Astfel, în codul civil vechi, respectiv în vigoare anterior datei de 01.01.2011, contractul de întreţinere nu a fost reglementat juridic printr-o normă distinctă, doctrina si practica judiciară definitivând contractul de întreţinere ca fiind acel contract nenumit, prin care o persoană să obliga să hrănească şi să întreţină o altă persoană pe durata vieţii acesteia, în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun sau a plaţii a unei sume de bani.
Aşa cum s-a arătat mai sus, contractul de întreţinere, se situează în categoria contractelor „nenumite”, astfel că în principiu, pentru încheierea sa valabilă, se va tine seama nu de regulile prevăzute de lege pentru un alt contract special asemănător, ci de principiile generale în materie de convenţii si anume : art.948, art.969 c.civil, art.1864.
În principiu contractul de întreţinere este consensual, astfel că pentru încheierea s-a valabilă, este suficient acordul de voinţă al părţilor, părţile contractante putând conveni asupra formei pe care să o îmbrace contractul, cu excepţia cazului în care obiectul contractului vizează un imobil teren, situaţie în care sub sancţiunea nulităţii este necesare forma actului autentic, ceea ce nu este cazul în speţă.
Astfel, este esenţial în speţă, a se verifica existenţa acordului de voinţă privind încheierea contractului de întreţinere, iar cum pârâţii au negat existenţa unui contract de întreţinere sau un alt contract care să dea naştere la obligaţia de a întreţine pe reclamanţi, precum şi în lipsa unui act scris, în sensul de „instrumentum”, în cauză s-a administrat proba cu interogatoriul părţilor precum şi probe testimoniale.
Din analiza acestor probe, coroborat cu înscrisurile depuse, rezultă fără echivoc, că reclamanţii au fost primiţi la domiciliul pârâţilor, aceştia înstrăinându-şi în cursul anului 2002 propriile locuinţe pe care le deţineau în Ungaria, fără a fi confirmate susţinerile reclamanţilor cu privire la existenţa unui contract, în sens de „negoţium” sau cel puţin a unor promisiuni ale pârâţilor în acest sens.
În acest sens, relevante sunt declaraţiile martorilor MG f.49, care arată că „ reclamanţii s-au stabilit în C, nu a asistat la nici o discuţie cu privire la obligaţia de întreţinere dintre părţi, la întrebat pe reclamantul de ordin1 dacă s-au făcut ceva acte referitoare la întreţinere, iar acesta i a spus că nu, cui îi trebuie acte”.
Martorul SF, f.52 dosar, arată de asemenea că„ după ce reclamanţii s-au stabilit în C am observat că erau în relaţii bune cu pârâţii, am înţeles ca au venit în vizită la pârâţii, cu care erau rude, în prezenţa mea nu s-a discutat niciodată despre obligaţia de întreţinere faţă de reclamanţi”.
De asemenea, martora MC f.63 dosar, vecină cu pârâţii, arată că „ în prezenţa mea nu s-a discutat despre întreţinerea reclamanţilor”.
Extrapolând, din declaraţia tuturor martorilor audiaţi, martori propuşi atât de reclamanţi cît şi de pârâţi, nu rezultă existenţa consimţământului şi a acordului de voinţă al pârâţilor cu privire la asumarea vreunei obligaţii faţă de reclamanţi, aşa cum se pretinde prin acţiune, şi implicit existenţa unui contract de întreţinere.
Deşi reclamanţii, susţin prin aceeaşi acţiune ca au predat pârâţilor suma totală de 2.500.000 forinţi, echivalentul sumei de 38248 RON, precum şi mai multe bunuri mobile în vederea întreţinerii, acestea aspecte nu au fost dovedite.
Astfel, deşi reclamanţii au făcut dovada existenţei unor locuinţe din Ungaria, pe care le-au înstrăinat în anul 2002, f.65-66 dosar, nu s-a făcut prin nici o probă dovada predării către pârâţii a acestor sume.
Cu privire la pensiile de care beneficiau reclamanţii, aceştea au fost ridicate regulat din Ungaria de către nepotul acestora RV, ulterior fiind remise reclamanţilor, astfel că martorii audiaţi în cauză nu confirmă afirmaţiile reclamanţilor şi de asemenea pârâţii nu au recunoscut primirea acestor sume sau bunuri de la pârâţi, f.47, 57 dosar.
Susţinerile reclamanţilor că, din sumele de bani predate pârâţilor s-au efectuat mai multe investiţii la imobilul din C, mai precis că s-a achitat masa de botez al nepotului pârâţilor, nu au fost dovedite toţi martorii afirmând că aceste lucrări deşi s-au efectuat în perioada 2002-2008, au fost efectuate de către pârâţi care aveau propriile venituri, respectiv pensie, venituri din agricultura şi vânzarea de langoş la piaţă.
Concluzionând conform probatoriului de la dosar, instanţa nu poate reţine existenţa vreunui contract în sensul pretins de reclamanţi, care să dea naştere la obligarea pârâţilor de a restitui sumele de bani către reclamanţi, aşa cum pretind prin acţiune.
Prin urmare, acţiunea în rezoluţiunea contractului apare ca şi inadmisibilă.
Faţă de cele reţinute mai sus, văzând în drept prevederile art.948,969,1020-1021 c.civil. 1864, urmează a respinge acţiunea reclamanţilor GG şi GY împotriva pârâţilor PM şi PI pentru rezoluţiune contract de întreţinere şi pretenţii.
Văzând poziţia pârâţilor cu privire la cheltuielile de judecată, urmează a se lua act că pârâţii nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,în numele legii,
H O T Ă R Ă Ş T E,
Respinge excepţiei prescrierii dreptului la acţiune.
Respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii GG şi GY, împotriva pârâţilor PM şi PI, având ca obiect rezoluţiune contract de întreţinere, pretenţii.
Ia act că pârâţii nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 23 iulie 2012.
Preşedinte, Grefier ,
