Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi, reclamanţii MUNICIPIUL IASI PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL AL MUN. IASI au solicitat în contradictoriu cu pârâta P.M. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
S-au solicitat cheltuieli de judecată
Acţiunea a fost legal timbrată.
În motivare , reclamanţii, prin reprezentant, au precizat că:
Contractul cu numărul de mai sus s-a încheiat cu pârâta în baza O.U.G. nr. 110/2005, ordonanţă ce a făcut obiectul controlului de constituţionalitate în repetate rânduri.
Înainte de a fi declarată în întregime neconstituţională, au fost verificate
dispoziţiile acesteia cu privire la preţul de vânzare al cabinetelor medicale aşa
cum erau prevăzute în art. 8 (1 euro/mp pentru teren şi 50 euro/mp pentru
construcţie în cazul Municipiului laşi). S-a emis, în consecinţă, Decizia Curţii
Constituţionale nr. 870/2007 care declară acest articol neconstituţional.
Contractul încheiat în baza acestui act normativ nu îndeplineşte, două condiţii esenţiale: preţul serios şi consimţământul valabil exprimat.
Preţul de 1 euro/mp este departe de a reflecta valoarea reală a terenului vândut, având un caracter derizoriu şi disproporţionat în raport de valoarea terenului.
Nu se poate face abstracţie de faptul că deja Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest sens, neseriozitatea preţului impus de O.U.G. nr. 110/2005 fiind unul dintre principalele motive pentru care aceasta s-a declarat neconstituţională.
Spre deosebire de actuala reglementare în materie, respectiv
O.U.G. nr. 68/2008, fosta ordonanţă stabilea în mod imperativ în sarcina
reclamantei obligaţia de vânzare, încălcându-se astfel dreptul de proprietate, aşa
cum a reţinut de altfel şi Curtea Constituţională.
O.U.G. nr. 68/2008 a venit să corecteze dispoziţiile abuzive din vechea ordonanţă şi prevede:
„Art.7 (1) Preţul de vânzare al spaţiului medical si al terenului aferent se stabileşte in momentul vânzării, in urma unei negocieri directe intre cumpărător si comisie, si nu poate fi mai mic decât preţul de vânzare din raportul de evaluare, raport care va evidenţia si valoarea investiţiilor efectuate de către solicitant, pe baza de acte justificative.
În drept au fost invocate de dispoziţiile OUG 110/2005 OUG 68/2008, Deciziile CCR nr. 870,871/2007.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi expertiza evaluatoare, la aceasta din urmă renunţând ulterior.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat , prin apărător administrarea probei cu înscrisuri.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele.
Între reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUN. IASI , reprezentant prin Primarul municipiului Iaşi şi Secretarul Consiliului Local , în calitate de vânzător şi pârâta P.M., în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare, având ca obiect vânzarea spaţiului medical situat în Iaşi. Preţul a fost achitat integral de către pârâtă, după cum rezultă din Decizia civilă nr. — a Judecătoriei Iaşi, care ţine loc de act de vânzare – cumpărare între părţi , cu privire la imobilul în cauză. Instanţa reţine că raportul juridic care a luat naştere între părţi prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din august 2007, perfectat ulterior prin Sentinţa civilă nr. — a Judecătoriei Iaşi, este anterior declarării ca neconstituţională a OUG 110/2005, astfel încât deciziile CCR nr. 870 şi 871/2007, nu influenţează un raport juridic anterior, atât timp cât la momentul naşterii sale, normele legale în vigoare nu erau neconstituţionale. De asemenea , deciziile CCR au caracter obligatoriu erga omnes, în sensul că prevederile legale la care se referă îşi încetează de drept efectele, dar numai pentru viitor.
Atât timp cât OUG 110/2005 era în vigoare la momentul încheierii contractului , iar prevederile sale nu erau declarate neconstituţionale la data respectivă, rezultă că şi consimţământul vânzătorului a fost valabil exprimat, nefiind viciat.
Prin urmare , nu se poate reţine vicierea ori lipsa consimţământului vânzătorului, motivată pe deciziile CCR nr. 870/2007 şi 871/2007.
