Vânzare spaţii medicale


Prin cererea  înregistrată la Judecătoria Iaşi,  reclamanţii MUNICIPIUL IASI PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL AL MUN. IASI  au solicitat în contradictoriu cu pârâta P.M. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate  nulitatea absolută a  contractului de vânzare cumpărare şi  repunerea părţilor în situaţia anterioară.

S-au solicitat cheltuieli de judecată

Acţiunea  a fost legal timbrată.

În motivare , reclamanţii,  prin  reprezentant, au precizat că:

 Contractul cu numărul de mai sus s-a încheiat cu pârâta în baza O.U.G. nr. 110/2005, ordonanţă ce a făcut obiectul controlului de constituţionalitate în repetate rânduri.

Înainte de a fi declarată în întregime neconstituţională, au fost verificate

dispoziţiile acesteia cu privire la preţul de vânzare al cabinetelor medicale aşa

cum erau prevăzute în art. 8 (1 euro/mp pentru teren şi 50 euro/mp pentru

construcţie în cazul Municipiului laşi). S-a emis, în consecinţă, Decizia Curţii

Constituţionale nr. 870/2007 care declară acest articol neconstituţional.

Contractul încheiat în baza acestui act normativ nu îndeplineşte, două condiţii esenţiale: preţul serios şi consimţământul valabil exprimat.

Preţul de 1 euro/mp este departe de a reflecta valoarea reală a terenului vândut, având un caracter derizoriu şi disproporţionat în raport de valoarea terenului.

 Nu  se poate face abstracţie de faptul că deja Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest sens, neseriozitatea preţului impus de O.U.G. nr. 110/2005 fiind unul dintre principalele motive pentru care aceasta s-a declarat neconstituţională.

Spre deosebire de actuala reglementare în materie, respectiv

O.U.G. nr. 68/2008, fosta ordonanţă stabilea în mod imperativ în sarcina

reclamantei obligaţia de vânzare, încălcându-se astfel dreptul de proprietate, aşa

cum a reţinut de altfel şi Curtea Constituţională.

O.U.G. nr. 68/2008 a venit să corecteze dispoziţiile abuzive din vechea ordonanţă şi prevede:

„Art.7 (1) Preţul de vânzare al spaţiului medical si al terenului aferent se stabileşte in momentul vânzării, in urma unei negocieri directe intre cumpărător si comisie, si nu poate fi mai mic decât preţul de vânzare din raportul de evaluare, raport care va evidenţia si valoarea investiţiilor efectuate de către solicitant, pe baza de acte justificative.

În drept au fost invocate de dispoziţiile OUG 110/2005 OUG 68/2008, Deciziile CCR nr. 870,871/2007.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat administrarea  probelor cu înscrisuri şi expertiza evaluatoare, la aceasta din urmă renunţând ulterior.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat , prin apărător  administrarea probei  cu înscrisuri.

Din  actele şi  lucrările dosarului, instanţa reţine  următoarele.

Între reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUN. IASI  , reprezentant prin Primarul municipiului Iaşi şi Secretarul  Consiliului Local , în calitate  de vânzător şi  pârâta P.M., în calitate de  cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare, având ca obiect vânzarea spaţiului medical situat în Iaşi. Preţul a fost  achitat integral de către pârâtă, după cum rezultă din Decizia civilă nr. — a Judecătoriei Iaşi, care ţine  loc de  act de vânzare – cumpărare între părţi , cu  privire la  imobilul în cauză.  Instanţa reţine că raportul juridic care a luat naştere între părţi prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare  sub semnătură privată din august 2007,  perfectat ulterior prin Sentinţa civilă nr. — a Judecătoriei Iaşi, este anterior declarării ca  neconstituţională a OUG 110/2005,  astfel încât deciziile CCR nr. 870 şi 871/2007, nu influenţează un raport juridic anterior, atât timp cât la momentul naşterii sale, normele legale în vigoare  nu erau  neconstituţionale. De asemenea , deciziile  CCR  au caracter obligatoriu erga  omnes, în sensul că prevederile legale la care se  referă  îşi încetează  de drept  efectele, dar numai pentru viitor.

Atât timp cât OUG 110/2005  era în vigoare la momentul  încheierii contractului , iar prevederile sale nu erau  declarate neconstituţionale la data respectivă, rezultă că şi  consimţământul  vânzătorului a fost  valabil exprimat,  nefiind  viciat.

Prin urmare , nu se poate  reţine  vicierea ori  lipsa consimţământului vânzătorului, motivată pe deciziile CCR nr. 870/2007 şi 871/2007.