Prin acţiunea de conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Sibiu, contestatorul C. C. C. în contradictoriu cu intimata SC F. D. SRL a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
-anularea deciziei nr. 5/2013 şi obligarea intimatei la reîncadrare cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării contractului şi până la reintegrare;
– obligarea intimatei la plata indemnizaţiei de concediu aferentă anului 2013, precum şi la orice alte sume datorate (diurne, cheltuieli de deplasare) neachitate;
– obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că a fost angajatul intimatei în calitate de reprezentant vânzări, iar prin decizia atacată 5/2013 s-a dispus încetarea contractului de muncă conform art. 61, lit. a Codul Muncii.
S-a arătat că decizia este nelegală deoarece reprezintă un abuz de drept şi a fost emisă prin încălcarea obligaţiilor contractuale respectiv a contractului individual de muncă.
În drept s-au invocat prev. art. 252 şi urm. 451 N.C.p.c.
Intimata SC F. D. SRL prin întâmpinare a solicitat respingerea contestaţiei şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată (fila 45).
În cauză au fost administrate probele solicitate de părţi respectiv interogatoriu, înscrisuri şi martor.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Contestatorul C. C. a fost salariatul intimatei SC F. D. SRL în baza contractului individual de muncă ca şi agent comercial (contractul individual fila 14 dosar), pentru un salariu de bază de 2847 lei.
Prin decizia contestată nr. 5/2013 (f 34-40) contractul individual de muncă a încetat în baza art. 61, lit. a Codul Muncii.
Conf. art. 61, lit. a Codul Muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în cazul în care (lit. a) salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile ce ţin de disciplina muncii ori cele stabilite prin contractul individual de muncă sau regulamentul intern.
În speţă intimata a reţinut că salariatul C. C. a absentat nemotivat în perioada 19.11.2013-25.11.2013 acesta invocând că absenţele sunt rezultatul încălcării unor drepturi de către angajator, respectiv nu i s-a acordat maşină de serviciu pentru perioada delegării.
Intimata a reţinut prin decizia de concediere încălcarea prev. art. 49, lit. b, pct. 16, 17 din Regulamentul intern de către salariat.
Conform art. 247 abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat prin care acesta a încălcat normele regulamentului intern, contractul individual de muncă şi normele legale.
În speţă intimata a respectat disp. art. 247-252 Codul Muncii efectuând cercetarea disciplinară şi existând decizia de sancţionare în termenul prev. de art. 252 Codul Muncii.
În fapt, începând cu data de 19.11.2013 până la data de 25.11.2013 (şi ulterior 20 de zile lucrătoare neîntrerupt până la data de 16.12.2013, când s-a emis decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă), domnul C. C. a absentat nemotivat de la locul de muncă, fapt sesizat conducerii societăţii prin referat. Cu respectarea strictă a prevederilor legale în materie, contestatorul a fost convocat la cercetarea disciplinară prealabilă, rezultatele cercetării disciplinare prealabile efectuată la data de 02.12.2013 fiind consemnate în procesul verbal.
Cu ocazia cercetării disciplinare prealabile s-a constatat faptul că salariatul nu este în măsură să justifice absenţele şi mai mult, arată că absentarea de la locul său de muncă reprezintă un gest deliberat, un drept al său asumat, ca replică la faptul că angajatorul nu i-a asigurat un autoturism de serviciu.
Constatând că dl C. C. a încălcat în mod conştient şi cu vinovăţie obligaţiile asumate conform contractului individual de muncă, art. 39, alin. 2, lit. b şi c din Codul Muncii şi prevederilor din Regulamentul Intern al societăţii, art. 49, alin. 2, lit. b pct. 16 şi 17 conform căruia absentarea nemotivată timp de 3 zile consecutive sau 5 zile pe perioada unui an constituie abatere disciplinară gravă care atrage desfacerea disciplinară a contractului de muncă, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său individual de muncă”.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului cum că decizia este nelegală pentru că nu i s-au respectat anumite drepturi prevăzute de contractul individual de muncă, aceasta nu este întemeiată.
Contestatorul a încălcat prevederile contractului individual de muncă respectiv art. 2, lit. a şi b, pct. 16, 17 ale Regulamentului Intern (fila 106 dosar), respectiv a absentat nemotivat de la serviciu cel puţin 3 zile lucrătoare consecutiv, iar absenţele de la serviciu puteau să producă urmări deosebite.
Astfel, contestatorul salariat a absentat nemotivat in perioada delegării sale in Bucureşti, care a fost dispusa pentru perioada 18 noiembrie 2013- 23 decembrie 2013 pentru suplimentarea numărului de reprezentanţi pe aceasta zonă, datorita volumului mare de activitate, in special in ceea ce priveşte acţiunile de marketing si promovare desfăşurate in aceasta perioada si pe aceasta zona, a impus acest lucru Abaterea săvârşita de salariat prin absentarea nemotivata in aceasta perioada este cu atât mai grava cu cat delegarea sa in Bucureşti a fost motivata de volumul mare de activitate din această zona care a impus suplimentarea numărului de reprezentanţi medicali.
In ziua de 18 noiembrie 2013 s-a prezentat cu întârziere la noul loc de munca din Bucureşti unde, la insistenta si cu ajutorul colegilor de serviciu, si-a desfăşurat activitate efectiva de reprezentant medical aproximativ 2 ore, in intervalul orar 14.40 – 16.30, prin efectuarea vizitelor la clienţii programaţi a fi vizitaţi in intervalul orar 14.30 – 17.30. Deși, in data de 18 noiembrie 2013 ora 16.37 i-a fost adusa la cunoştinţa fisa de activitate zilnica pentru data de 19 noiembrie 2013, ba mai mult a fost însoţit la locaţia pe care urma sa viziteze, din data de 19 noiembrie 2013, a refuzat sa se mai prezinte la locul de munca pe motiv ca nu ii sunt respectate drepturile. La întrebarea in ce moment i-au fost încălcate pretinsele drepturi, salariatul a menţionat data de 01 august 2013, făcând referire la o nota interna a societăţii prin care s-a dispus ridicarea autoturismelor de serviciu. In aceste condiţii, atitudinea sa de a refuza prezenţa la locul de munca este total nejustificata, lipsa autoturismului de serviciu (situaţie existenta încă din august 2013) nefiind de natura a-l împiedica pe salariat sa-si îndeplinească atribuțiile de serviciu, fapt pe care el însuși l-a demonstrat prin activitatea desfăşurata in perioada august noiembrie 2013.
In perioada 19 noiembrie 2013 – 22 noiembrie 2013 i-au fost, zilnic, transmise lui C. C. toate documentele necesare (fisa de lucru cu indicarea clienţilor si locaţiilor de vizitat, detalii traseu, obiectivele de lucru) cu precizarea ca va fi însoţit si ajutat de colegii din Bucureşti pentru a se familiariza cu noile locaţii. Refuzul a fost categoric, iar răspunsul la întrebarea 28 a menţionat ca a părăsit Bucureștiul încă din data de 20 noiembrie 2013, fapt ce demonstrează ca nici măcar nu a încercat, sub nici o forma, sa-si îndeplinească atribuţiile specifice funcţiei in aceasta perioada.
Deși i s-a solicitat justificarea absentelor înregistrate du pa data de 25 noiembrie 2013 pana la data de 05 decembrie 2013 (data colectării informaţiilor necesare calculului salariului), salariatul nu a transmis nici un răspuns, absentând, inclusiv, pana la data emiterii deciziei.
Aceste fapte au fost reţinute de către instanţă şi din depoziţia martorei P. N. audiată în cauză.
Contestatorul a mai fost sancţionat anterior pentru alte abateri săvârşite, iar ulterior absentării nemotivate de la serviciu a plecat la schi, invocând un concediu de odihnă reaprobat de intimată nefiind inclus în programările colective (corespondentă e-mail fila 77 dosar).
Intimata a respectat obligaţiile contractuale pe perioada delegării aşa cum s-au stabilit prin decizia 8/2013 (fila 88), iar contestatorul nu a alocat decizia de delegare prin care s-a stipulat expres că i se vor deconta cheltuielile de transport în Mun. Bucureşti, respectiv contravaloarea abonamentului lunar pe mijloacele de transport în comun. Ca atare, nu se poate reţine nerespectarea obligaţiilor contractuale de către intimată în ceea ce priveşte acordarea unui maşini de serviciu.
Ca atare, instanţa reţine că s-au dovedit de către intimată că, contestatorul a absentat nemotivat in perioada delegării sale in Bucureşti care a fost dispusa pentru perioada 18 noiembrie 2013 – 23 decembrie 2013 pentru suplimentarea numărului de reprezentanţi pe aceasta zona, datorita faptului ca volumul mare de activitate, in special in ceea ce priveşte acţiunile de marketing si promovare a produselor, desfăşurata in această perioada si pe aceasta zona, a impus acest lucru. Abaterea săvârşita de contestator prin absentarea nemotivata in aceasta perioada este cu atât mai grava cu cat delegarea sa in Bucureşti a fost motivata de volumul mare de activitate din aceasta zona care a impus suplimentarea numărului de reprezentanţi medicali.
In ziua de 18 noiembrie 2013 s-a prezentat cu întârziere la noul loc de munca din Bucureşti unde, la insistenta si cu ajutorul colegilor de serviciu, si-a desfăşurat activitatea efectiva de reprezentant medical aproximativ 2 ore, in intervalul orar 14.40 -16.30, prin efectuarea vizitelor la clienţii programaţi a fi vizitaţi in intervalul orar 14.30 – 17.30. Deși, in data de 18 noiembrie 2013 ora 16.37 i-a fost adusa la cunoştinţa fisa de activitate zilnica pentru data de 19 noiembrie 2013, ba mai mult a fost însoţit la locaţia pe care urma sa viziteze, din data de 19 noiembrie 2013 a refuzat sa se mai prezinte la locul de munca pe motiv ca nu ii sunt respectate drepturile. La întrebarea in ce moment au fost încălcate pretinsele drepturi, contestatorul a menţionat data de 01 august 2013, făcând referire la nota interna a societăţii prin care s-a dispus ridicarea autoturismelor de serviciu. In aceste condiţii, atitudinea sa de a refuza prezenta la locul de munca este total nejustificată, lipsa autoturismului de serviciu (situaţie existenta încă din august 2013) nefiind de natura a-1 împiedica pe salariat sa-si îndeplinească atribuţiile de serviciu, fapt pe care el însuși 1-a demonstrat prin activitatea desfăşurata in perioada august noiembrie 2013. In perioada 19 noiembrie 2013 – 22 noiembrie 2013 i-au fost zilnic transmise d-lui C. C. C. toate documentele necesare (fisa de lucru cu indicarea clienţilor si locaţiilor de vizitat, detalii traseu, obiectivele de lucru) cu precizarea ca va fi însoţit si ajutat de colegii din Bucureşti pentru a se familiariza cu noile locaţii. Refuzul a fost categoric, iar in răspunsul la întrebarea 28- nota explicativa a menționat ca a părăsit Bucureștiul încă din data de 20 noiembrie 2013, fapt ce demonstrează ca nici măcar nu a încercat, sub nici o forma sa-si îndeplinească atribuţiile specifice funcţiei in aceasta perioada.
Conform corespondentei electronice purtate de contestator cu şefii ierarhici si departamentul resurse umane începând cu data de 19 noiembrie 2013, acesta comunica faptul ca « nu vad obiectul prezentei mele in Bucureşti», motivând încălcarea unor drepturi, respectiv neacordarea unui autoturism de serviciu «
Deși i s-a solicitat justificarea absentelor înregistrate din data de 25 noiembrie 13 pana la data de 05 decembrie 2013, salariatul nu a transmis nici un răspuns , absentând inclusiv pana la data emiterii deciziei.
Ca atare vinovăţia salariatului contestator este evidentă, iar urmare a absenţelor nemotivate s-a produs o perturbare a activităţii intimatei, pentru că atribuţiile acestuia au fost acoperite de alţi salariaţi care aveau alte atribuţii de serviciu.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 247-252, art. 61, lit. a Codul Muncii se vor respinge capetele de cerere privitoare la anularea deciziei 5/2013, reintegrarea şi plata drepturilor salariale cuvenite.
În ceea ce priveşte plata indemnizaţiei de concediu aferentă anului 2013 şi a altor sume respectiv diurne cheltuieli de deplasare instanţa va statua astfel:
Cheltuielile de diurnă, deplasare solicitate, vor fi respinse deoarece contestatorul nu a prestat deplasări în perioada delegării când de fapt a absentat.
Diurna zilnică cuvenită era de 30 lei/zi începând cu 18.11.2013 şi i se cuvine doar pentru o zi deoarece din 19.11.2013, nu s-a mai prezentat la locul delegării.
Indemnizaţia de concediu aferentă anului 2013 se cuvine contestatorului în baza art. 146, alin. 4 Codul Muncii motiv pentru care se va admite acest capăt de cerere.
În baza art. 453, alin. 2 N.C.p.c se vor compensa cheltuielile de judecată şi va fi obligat contestatorul la cheltuieli de judecată către intimată (contravaloarea transportului).
