Acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 997 C. civ., pentru despăgubiri reprezentând sporul de valoare adus imobilului, preluat fără titlu valabil, restituit fostului proprietar. Inadmisibilitate. Aplicabilitatea dispoziţiilor Legii 10/2001.
Legea nr. 10/2001 – art. 48 alin. 3
Potrivit art. 48 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, „în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligaţia de despăgubire revine statului sau unităţii deţinătoare”.
Pe cale de consecinţă, în cazul acţiunilor pentru despăgubiri reprezentând sporul de valoare adus imobilelor preluate fără titlu valabil, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 997 C. civ. privind plata nedatorată, ci dispoziţiile legii speciale.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 1077 din 4 mai 2006
Prin sentinţa civilă nr. 284 din 9 august 2000, pronunţată în dosar nr. 1556/2000, Tribunalul Arad a respins acţiunea civilă reconvenţională disjunsă, a reclamantei reconvenţionale R.A. „A.P.S.” B. împotriva pârâtului reconvenţional R.M. I., pentru pretenţii, reprezentând investiţii făcute la Castelul Săvârşin.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 997 C. civ., lipsind legătura de cauzalitate presupusă de normă, ca şi condiţie a răspunderii invocate, pe de o parte, iar pe de altă parte, a apreciat că nici o lege specială nu obligă proprietarul bunului la vreo despăgubire către restituient, cu atât mai mult cu cât imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Prin decizia civilă nr. 154 din 4 decembrie 2001, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de pârâta R.A. „A.P.P.S.” B., reţinând că, în cauză, cheltuielile efectuate cu imobilul în litigiu nu reprezintă un spor de valoare al proprietăţii retrocedate, ci consecinţa exploatării imobilului, aspect ce a fost stabilit prin raportul de expertiză tehnică, astfel încât dispoziţiile art. 997 C. civ. nu-şi găsesc aplicabilitate în speţă.
Instanţa de apel a mai reţinut că principiile în materie nu consacră un drept la acţiune, în sensul exercitat în prezenta cauză, împotriva persoanei care a redobândit proprietatea asupra bunului său, preluat abuziv de către stat, ci împotriva statului, principii care sunt prevăzute în Legea nr. 112/1995 şi Legea nr. 10/2001.
Împotriva a cestei decizii, reclamanta reconvenţională R.A. „A.P.P.S.” B. a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 1077 din 4 mai 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul promovat de reclamanta reconvenţională cu următoarea motivare:
În speţă, este de necontestat că imobilul în litigiu a fost preluat de către Statul Român în mod abuziv, fără titlu valabil, printr-o faptă ilicită, aşa cum reiese din sentinţa civilă nr. 110/2000 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă şi irevocabilă, ceea ce înseamnă că nu pot fi aplicabile în cauză dispoziţiile Codului civil (art. 997) privind plata nedatorată şi nici instituţia îmbogăţirii fără justă cauză, întrucât ambele presupun un fapt juridic licit.
Pe de altă parte, normele cuprinse în Legea nr. 10/2001 au un caracter special în raport cu normele de drept comun, în cauză operând principiul „specialia derogant generalibus”, astfel că prioritate au normele cuprinse în art. 9 alin. 1 şi 49 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 10/2001.
În acest sens, articolul 9 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 stabileşte că „imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini”.
Totodată, articolul 48 alin. 1 din acelaşi act normativ prevede că „chiriaşii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile”, iar aliniatul 3 al aceluiaşi articol, stipulează că „în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligaţia de despăgubire revine statului sau unităţii deţinătoare”.
Prin urmare, instanţa de recurs a apreciat că soluţia de respingere a acţiunii şi apelului reclamantei reconvenţionale este temeinică şi legală, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. pr. civ.
1
