Reclamantul C.L. a chemat în judecata pârâta A.N.R.P. solicitând obligarea acesteia de a emite o decizie prin care sa valideze sau sa invalideze Hotarârea nr. 2050/27.02.2003 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
S-a aratat ca, în baza hotarârii susmentionate, reclamantul a primit cu titlul de despagubiri, suma de 186.397.322 lei vechi pentru bunuri abandonate de autorul sau pe teritoriul statului bulgar, hotarâre înaintata pârâtei care însa, încalcând termenul de 60 de zile prevazut de lege, nu a analizat si nu a validat sau invalidat hotarârea.
Cererea reclamantului se dovedeste a fi neîntemeiata.
Din economia dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 si HG nr. 361/2005 privind organizarea si functionarea ANRP rezulta ca pârâta are obligatia de a se pronunta cu privire la hotarârea pronuntata de Comisia privind aplicarea Legii nr.9/1998, doar în situatia în care partea nemultumita formuleaza contestatie.
Mai mult decât atât, o hotarâre a Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 poate fi pusa în executare fara sa existe o decizie de validare a acesteia, decizie care se pronunta doar în situatia în care împotriva acestei hotarâri s-au formulat contestatii.
