Daune interese moratorii. Criteriu de determinare.
F.P.S., ca instituţie publică, nu poate pretinde daune interese, la nivelul dobânzilor acordate de B.R.D. pentru depozitele persoanelor juridice. Prejudiciul suportat de reclamantă prin neachitarea la termen a dividendelor datorate nu poate fi raportat la lipsa de folosinţă, ca depozit bancar, a unor sume incluse in categoria veniturilor publice, ci eventual, la dobânda asigurată de trezorerie instituţiei publice, pe o perioadă determinată.
Reclamantul Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti a pretins daune interese moratorii pentru achitarea cu întârziere, de către societatea pârâtă, a dividendelor cuvenite în baza bilanţului contabil prezentat şi aprobat pentru anul 1996. Acestea au fost raportate la valoarea dobânzilor acordate de B.R.D. S.A. la depozitele pe un an constituite de persoanele juridice.
Daunele interese moratorii, definite în doctrină ca fiind echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei debitorului, îşi au temeiul juridic în textul art. 1082 cod civil, iar în materie comercială curgerea lor este direct legată de împlinirea termenului scadenţei.
Dispoziţiile art. 43 cod com. prevăd astfel că datoriile comerciale lichide produc dobândă de drept din ziua exigibilităţii lor.
Instanţa supremă a reţinut constant posibilitatea obţinerii pe cale judiciară a unei juste despăgubiri pentru neplata ori plata cu întârziere a sumelor datorate de comercianţi, dar a avut în vedere – în absenţa unei reglementări privind cuantumul dobânzii legale
(n.n., reţinându-se inaplicabilitatea, ca efect al neretroactivităţii, a dispoziţiilor O.G. 9/2000) – alte criterii de cuantificare a prejudiciului prezumat şi aceasta fără a înlătura, chiar în raport de dispoziţiile art. 43 cod com., cerinţa legăturii de cauzalitate între fapta culpabilă a debitorului şi prejudiciu.
Conform art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 88/ 997 (în forma iniţială), veniturile obţinute din procedurile de privatizare sunt destinate bugetului de stat, după deducerea cheltuielilor determinate de Consiliul de Administraţie al F.P.S.
Prevederile art. 9 alin. 61 din O.U.G. nr. 88/ 1997 modificată prin Titlul I al Legii nr. 99/1999, obligă instituţiile publice implicate în procesul privatizării să deruleze operaţiunile financiare exclusiv prin trezoreriile statului. Această situaţie este confirmată, de altfel, de împrejurarea notificării debitorului de a efectua plata dividendelor cuvenite F.P.S. în conturile sale deschise la Trezorerie.
În aceste condiţii, reclamarea de către F.P.S. a unor daune interese, la nivelul dobânzilor acordate de B.R.D. pentru depozitele persoanelor juridice, nu este întemeiată.
Prejudiciul suportat de reclamantă prin neachitarea la termen a dividendelor datorate nu poate fi raportat la lipsa de folosinţă, ca depozit bancar, a unor sume incluse în categoria veniturilor publice, ci eventual, la dobânda asigurată de trezorerie instituţiei publice, pe o perioadă determinată.
(sentinţa civilă nr. 3213 COM/ 22.12.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 495/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială. Prin decizia civilă nr.5312/2002, C.S.J.-secţia comercială a admis recursul, a modificat decizia menţionată, în sensul admiterii apelului şi a trimis cauza spre rejudecare, pentru a fi analizate pe fond aceste pretenţii.)
